Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 176

• March 24, 2017 10:14:42 Ioan Tomoiaga

  50. Steagul nostru trei colori
  

  de DNistor

               I
  

  După steagul trei colori
  

  Să vedea sclipind tot lănci
  

  Cum mergea eroi noști
  

  Fiind luptători isteți.
  

               II
  

  Cât strămoși au trăit
  

  Nice când pe al nost hotar
  

  Dușmani nau îndrăsnit
  

  Căci ar fi plătito amar.
  

              III
  

  Strămoși noști nu aveau puști
  

  Dară aveau curaj în pept
  

  Aveau lănci și suliți lungi
  

  Cu dușmanul ținea piept.
  

            IV
  

  Strămoși cu lănciia
  

  Nici decum nu se preda
  

  Mai bine în foc murea
  

  Steagul lor și-l apăra.
  

            V
  

  Fiind că'n aceasta lume
  

  Trei colori cunoștea bine
  

  Și le ținea ca Sfânt odor
  

  Lăsate de un brav popor.
  

            VI
  

  Roșul este pentru sânge
  

  Ce'n răsboaie sa vărsat
  

  E semn că Românu'nvinge

  Și să luptă nencetat.
  

            VII
  

  Auriu ca mândrul sore
  

  Ce străluce așa frumos
  

  Să arete la poporă
  

  Că Românu-i veselios. 
  

           VIII
  

  Ear albastru e credința
  

  Pentru limba ce o vorbim
  

  Credincioși fără schimbare
  

  Pân la morte o să fim.
  

             IX
  

  Iar când fraților moi duce
  

  De la voi și oi fi să mor
  

  Pe mormânt atunci să-mi puneți
  

  Steagul nost cu trei colori.
  

             X
  

  Să vadă Turcul păgân
  

  Cine dorme în mormânt
  

  Căci acel cân lar vedea
  

  De loc sar înspăimânta.
  

  
  

  
  

• March 23, 2017 17:54:08 Iulia ?i?oc-T?ma?

  50. Steagul nostru trei colori
  

  de DNistor

               I
  

  După steagul trei colori
  

  Să vedea sclipind tot lănci
  

  Cum mergea eroi noști
  

  Fiind luptători isteți.
  

               II
  

  Cât strămoși au trăit
  

  Nice când pe al nost hotar
  

  Dușmani nau îndrăsnit
  

  Căci ar fi plătito amar.
  

              III
  

  Strămoși noști nu aveau puști
  

  Dară aveau curaj în pept
  

  Aveau lănci și suliți lungi
  

  Cu dușmanul ținea piept.
  

            IV
  

  Strămoși cu lănciia
  

  Nici decum nu se preda
  

  Mai bine în foc murea
  

  Steagul lor și-l apăra.
  

            V
  

  Fiind că'n aceasta lumea
  

  Trei colori cunoștea bine
  

  Și le ținea ca Sfânt odor
  

  Lăsate de un brav popor.
  

            VI
  

  Roșul este pentru sânge
  

  Ce'n răsboaie sa vărsat
  

  E semn că Românu'nvinge

  Și să luptă nencetat.
  

            VII
  

  Auriu ca mândrul sore
  

  Ce străluce așa frumos
  

  Să arete la poporă
  

  Că Românu-i veselios. 
  

           VIII
  

  Ear albastru e credința
  

  Pentru limba ce o vorbim
  

  Credincioși fără schimbare
  

  Pân la morte o să fim.
  

             IX
  

  Iar când fraților moi duce
  

  De la voi și oi fi să mor
  

  Pe mormânt atunci să-mi puneți
  

  Steagul nost cu trei colori.
  

             X
  

  Să vadă Turcul păgân
  

  Cine dorme în mormânt
  

  Căci acel cân lar vedea
  

  De loc sar înspăimânta.
  

  
  

  
  

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description