Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 138

• March 23, 2017 14:19:42 Bianca Tarfulea

  70

  23 Cum trăiește soldatul de DNistor

  Foie verde pe vâlcea

  Așa zice o floricea

  Vai de maica cu ficiori

  Că plânge de multe ori

  Mai ales când merg cătane

  Și să aduc prin țări departe

  Chiar și eu mam'nștrăinat

  De când de acasă am plecat

  Frunză verde acum crește

  Nu e om se poată crede

  Cătunia până o vede

  Că nici eu nam vrut să cred

  Dar acum cu ochi văd

  Că nu-i flore cum e crinul

  Ci-i amară ca pelinul

  Am crescut în satul meu

  Și-am umblat cum am vrut eu

  Mă duceam unde cu vream

  Și mă sculam când puteam

  Nime nu mă mai scula

  Ca acum cu trîmbița

  Nouă ceasuri dacă bat

  Trebuie să fiu la pat

  Un minut de las să treacă

  Numai eu știu ce mă așteaptă

  Văd bine cătană sunt

  Nu mă pot băga-n pământ

  Că pântu-i țălinos

  Nu rabdă omul frumos

  Numai de atânt suspin

  Că trăiesc mai mult străin

  Frunză verde de pe spin

  Vai de voinicul străin

  Că numa lumea'l iubește

  Și soarele'l încălzește

  Trece'n jos și merge'n sus

  Nime nu îi dă răspuns

  Nici nu îi dă răspuns

  Nici nu-i zice bun ajung

  Suie'n deal coboară'n vale

  Nici o fată nu-i stă'n cale

  Trece sate'n curmeziș

  Și orașele'n lungiș

  Vede o dragă fetișoară

  Ca un pui de căprioară

  El îi zice vino'n coace

  Ea să uită'n traltă parte

  El zice o draga mea

  Ea'și întoarce fața sa

  Comb. de mine in Aonogahara. Japonia

Description