Ilustraţiunea română, item 18

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

126                             ILUSTRAȚIUNEA ROMÂNA                No. 10-11. -1914


 legendă 1 

Cadavrul unei femei masacrata de soldații Austriaci la Jovanovat. Oribila; verdure   asasiniii i-au smmuls fașii de carne.


 Coloana 1 

ruiți, să ne mulțumim a demasca lumei civilizate

in sensul propriu al cuvântului,-măcar

în parte roadele unor mașinațiuni militariste și

imperialiste infernale, grozaviile ce s au putut

săvârși in numele mult pângăritului Dumnezeu,

al odios-ultragiatei civilizații și al nesocotitei

dreptăți universale,- și sâ cunoască măcar  așa,

pentru dragostea de adevar, care sunt,, binefacerile

umanitariste ale acclor care zie ca

luptă pentru salvgardarea spiritului de umenitate.

                                                     T.A Teodora


TRAVIATA  LA HUȘI

  Am sosit la Huși, cu o jumătate de ceas

Înainte de miezul nopții. In gară, nici o trăsură.

Cineva lămuri pe un boier hușan: ,, ‘l’ăti trăsurile,

coane Pavele, îs duse la teatru. Noroc

că nu era mare geamantanul; așa că am luat-o

pe jos pre hotel. După ce am ridicat un deal

obositor și m’am râtăcit prin câteva strade

adormite, am ajuns, lac de sudoare, la,, Hotel

Central ‘’ al domnului Șmilache.

  De obiceiu, hotelul Șmilache era luminat,, a

giorno ‘’ la orice oră din noapte și chiar din

zi; și de asta am rămas surprins, când am văzut

acum, că un singur bec își tremura, la intrare,

lumina lui ofticoasă.

 Bat la ușa portarului: Nici un raspuns. Intru

 înăuntru: nimeni. Câteva minute, I-am așteptat;

văzând însă că nu vine, am trecut gangul, și

am început să sui scara de lemn, d’abia luminată

de in bee și mai tuberculos decât cel


legendă 2

D-na I. G. inferiera la Grand Palais de Paris, ceteste 

un jurnal francez, unui soldat Zuav, in convalescenta. 


legendă 3

Țarani sarbi (copii între 14-16 ani), masacrați in apropiere de Șabaț.


legendă 4

  Cadavrui unuia din cei 147 țarani arestați în diferite comune din împrejurimele Șabațului; conduși la Șabaț au fost legați și omorați. Cadavrele lor au fost îngropate de soldații austriaci în curtea bisericei din Șabaț.


dela intrare.

Deși mergeam tropăind, nimeni

nu mi-a eșit înainte. In capul scării, descoperii

o senerie și începui s’apăs butonul din răsputeri…

Nici o mișcare.

  In sălile lungi, nu rasuna decât sbârnaitul

soneriei care raspundea din odaia din fund a

servitorilor.

 Mă îndreptai spre partea ceea, să văd dacă

nu cumva voiu găsi dormind pe chelner sau

pe chelneriță, in odaia lor. Găsind ușa închisă,

am început s’ο sgălțâi cu furie. In sfârșit, se

auzi dinăuntru o voce sumnoroasa, de femeie.

După puțină așteptare, eși o evreica nespalată,

cu părul sbârlit, cu ochii încleiți de somn. Intinzându-se

a lene, mă întrebă ce caut.

  • Cum ce caut?- ma rastii la ea. – Nu

știi?... o cameră...

  • Nu știu... Nu sunt chelneriță. Eu sunt

servitoare- îmi răspunse, pieptănându-și cu

degetele, păru’i roșcat.

  • -Da portarul unde-i?
  • - E la teatru...
  • - Atunci chelnerul?...
  • - Și el s’a dus la teatru…
  • Stăpânindu-mi necazul, am rugat-o :
  • - Atunci, te rog, scoală pe domnu Șmilache...

Mă conoaște bine...

Evreica se întinse, căscând:

  • Apoi și domnu Șmilache e dus la teatru...

Mă uitai la ceas : Douăsprezece punct.

O întrebai :

  • Și când iese dela teatru ?
  • Nu știu...
  • Ce mă fan atunci?... Sunt prapadit de oboseala.

legendă 5

 Alți prizonieri sârbi masacrați într’ο camera din casa d-rului Gasici, Iânga Șabaț.

Transcription saved

126                             ILUSTRAȚIUNEA ROMÂNA                No. 10-11. -1914


 legendă 1 

Cadavrul unei femei masacrata de soldații Austriaci la Jovanovat. Oribila; verdure   asasiniii i-au smmuls fașii de carne.


 Coloana 1 

ruiți, să ne mulțumim a demasca lumei civilizate

in sensul propriu al cuvântului,-măcar

în parte roadele unor mașinațiuni militariste și

imperialiste infernale, grozaviile ce s au putut

săvârși in numele mult pângăritului Dumnezeu,

al odios-ultragiatei civilizații și al nesocotitei

dreptăți universale,- și sâ cunoască măcar  așa,

pentru dragostea de adevar, care sunt,, binefacerile

umanitariste ale acclor care zie ca

luptă pentru salvgardarea spiritului de umenitate.

                                                     T.A Teodora


TRAVIATA  LA HUȘI

  Am sosit la Huși, cu o jumătate de ceas

Înainte de miezul nopții. In gară, nici o trăsură.

Cineva lămuri pe un boier hușan: ,, ‘l’ăti trăsurile,

coane Pavele, îs duse la teatru. Noroc

că nu era mare geamantanul; așa că am luat-o

pe jos pre hotel. După ce am ridicat un deal

obositor și m’am râtăcit prin câteva strade

adormite, am ajuns, lac de sudoare, la,, Hotel

Central ‘’ al domnului Șmilache.

  De obiceiu, hotelul Șmilache era luminat,, a

giorno ‘’ la orice oră din noapte și chiar din

zi; și de asta am rămas surprins, când am văzut

acum, că un singur bec își tremura, la intrare,

lumina lui ofticoasă.

 Bat la ușa portarului: Nici un raspuns. Intru

 înăuntru: nimeni. Câteva minute, I-am așteptat;

văzând însă că nu vine, am trecut gangul, și

am început să sui scara de lemn, d’abia luminată

de in bee și mai tuberculos decât cel


legendă 2

D-na I. G. inferiera la Grand Palais de Paris, ceteste 

un jurnal francez, unui soldat Zuav, in convalescenta. 


legendă 3

Țarani sarbi (copii între 14-16 ani), masacrați in apropiere de Șabaț.


legendă 4

  Cadavrui unuia din cei 147 țarani arestați în diferite comune din împrejurimele Șabațului; conduși la Șabaț au fost legați și omorați. Cadavrele lor au fost îngropate de soldații austriaci în curtea bisericei din Șabaț.


dela intrare.

Deși mergeam tropăind, nimeni

nu mi-a eșit înainte. In capul scării, descoperii

o senerie și începui s’apăs butonul din răsputeri…

Nici o mișcare.

  In sălile lungi, nu rasuna decât sbârnaitul

soneriei care raspundea din odaia din fund a

servitorilor.

 Mă îndreptai spre partea ceea, să văd dacă

nu cumva voiu găsi dormind pe chelner sau

pe chelneriță, in odaia lor. Găsind ușa închisă,

am început s’ο sgălțâi cu furie. In sfârșit, se

auzi dinăuntru o voce sumnoroasa, de femeie.

După puțină așteptare, eși o evreica nespalată,

cu părul sbârlit, cu ochii încleiți de somn. Intinzându-se

a lene, mă întrebă ce caut.

  • Cum ce caut?- ma rastii la ea. – Nu

știi?... o cameră...

  • Nu știu... Nu sunt chelneriță. Eu sunt

servitoare- îmi răspunse, pieptănându-și cu

degetele, păru’i roșcat.

  • -Da portarul unde-i?
  • - E la teatru...
  • - Atunci chelnerul?...
  • - Și el s’a dus la teatru…
  • Stăpânindu-mi necazul, am rugat-o :
  • - Atunci, te rog, scoală pe domnu Șmilache...

Mă conoaște bine...

Evreica se întinse, căscând:

  • Apoi și domnu Șmilache e dus la teatru...

Mă uitai la ceas : Douăsprezece punct.

O întrebai :

  • Și când iese dela teatru ?
  • Nu știu...
  • Ce mă fan atunci?... Sunt prapadit de oboseala.

legendă 5

 Alți prizonieri sârbi masacrați într’ο camera din casa d-rului Gasici, Iânga Șabaț.


Transcription history
  • May 18, 2018 04:02:04 Νικόλαος Παππάς

    126                             ILUSTRAȚIUNEA ROMÂNA                No. 10-11. -1914


     legendă 1 

    Cadavrul unei femei masacrata de soldații Austriaci la Jovanovat. Oribila; verdure   asasiniii i-au smmuls fașii de carne.


     Coloana 1 

    ruiți, să ne mulțumim a demasca lumei civilizate

    in sensul propriu al cuvântului,-măcar

    în parte roadele unor mașinațiuni militariste și

    imperialiste infernale, grozaviile ce s au putut

    săvârși in numele mult pângăritului Dumnezeu,

    al odios-ultragiatei civilizații și al nesocotitei

    dreptăți universale,- și sâ cunoască măcar  așa,

    pentru dragostea de adevar, care sunt,, binefacerile

    umanitariste ale acclor care zie ca

    luptă pentru salvgardarea spiritului de umenitate.

                                                         T.A Teodora


    TRAVIATA  LA HUȘI

      Am sosit la Huși, cu o jumătate de ceas

    Înainte de miezul nopții. In gară, nici o trăsură.

    Cineva lămuri pe un boier hușan: ,, ‘l’ăti trăsurile,

    coane Pavele, îs duse la teatru. Noroc

    că nu era mare geamantanul; așa că am luat-o

    pe jos pre hotel. După ce am ridicat un deal

    obositor și m’am râtăcit prin câteva strade

    adormite, am ajuns, lac de sudoare, la,, Hotel

    Central ‘’ al domnului Șmilache.

      De obiceiu, hotelul Șmilache era luminat,, a

    giorno ‘’ la orice oră din noapte și chiar din

    zi; și de asta am rămas surprins, când am văzut

    acum, că un singur bec își tremura, la intrare,

    lumina lui ofticoasă.

     Bat la ușa portarului: Nici un raspuns. Intru

     înăuntru: nimeni. Câteva minute, I-am așteptat;

    văzând însă că nu vine, am trecut gangul, și

    am început să sui scara de lemn, d’abia luminată

    de in bee și mai tuberculos decât cel


    legendă 2

    D-na I. G. inferiera la Grand Palais de Paris, ceteste 

    un jurnal francez, unui soldat Zuav, in convalescenta. 


    legendă 3

    Țarani sarbi (copii între 14-16 ani), masacrați in apropiere de Șabaț.


    legendă 4

      Cadavrui unuia din cei 147 țarani arestați în diferite comune din împrejurimele Șabațului; conduși la Șabaț au fost legați și omorați. Cadavrele lor au fost îngropate de soldații austriaci în curtea bisericei din Șabaț.


    dela intrare.

    Deși mergeam tropăind, nimeni

    nu mi-a eșit înainte. In capul scării, descoperii

    o senerie și începui s’apăs butonul din răsputeri…

    Nici o mișcare.

      In sălile lungi, nu rasuna decât sbârnaitul

    soneriei care raspundea din odaia din fund a

    servitorilor.

     Mă îndreptai spre partea ceea, să văd dacă

    nu cumva voiu găsi dormind pe chelner sau

    pe chelneriță, in odaia lor. Găsind ușa închisă,

    am început s’ο sgălțâi cu furie. In sfârșit, se

    auzi dinăuntru o voce sumnoroasa, de femeie.

    După puțină așteptare, eși o evreica nespalată,

    cu părul sbârlit, cu ochii încleiți de somn. Intinzându-se

    a lene, mă întrebă ce caut.

    • Cum ce caut?- ma rastii la ea. – Nu

    știi?... o cameră...

    • Nu știu... Nu sunt chelneriță. Eu sunt

    servitoare- îmi răspunse, pieptănându-și cu

    degetele, păru’i roșcat.

    • -Da portarul unde-i?
    • - E la teatru...
    • - Atunci chelnerul?...
    • - Și el s’a dus la teatru…
    • Stăpânindu-mi necazul, am rugat-o :
    • - Atunci, te rog, scoală pe domnu Șmilache...

    Mă conoaște bine...

    Evreica se întinse, căscând:

    • Apoi și domnu Șmilache e dus la teatru...

    Mă uitai la ceas : Douăsprezece punct.

    O întrebai :

    • Și când iese dela teatru ?
    • Nu știu...
    • Ce mă fan atunci?... Sunt prapadit de oboseala.

    legendă 5

     Alți prizonieri sârbi masacrați într’ο camera din casa d-rului Gasici, Iânga Șabaț.


  • May 18, 2018 04:02:04 Νικόλαος Παππάς

    126                             ILUSTRAȚIUNEA ROMÂNA                No. 10-11. -1914


     legendă 1 

    Cadavrul unei femei masacrata de soldații Austriaci la Jovanovat. Oribila; verdure   asasiniii i-au smmuls fașii de carne.


     Coloana 1 

    ruiți, să ne mulțumim a demasca lumei civilizate

    in sensul propriu al cuvântului,-măcar

    în parte roadele unor mașinațiuni militariste și

    imperialiste infernale, grozaviile ce s au putut

    săvârși in numele mult pângăritului Dumnezeu,

    al odios-ultragiatei civilizații și al nesocotitei

    dreptăți universale,- și sâ cunoască măcar  așa,

    pentru dragostea de adevar, care sunt,, binefacerile

    umanitariste ale acclor care zie ca

    luptă pentru salvgardarea spiritului de umenitate.

                                                         T.A Teodora


    TRAVIATA  LA HUȘI

      Am sosit la Huși, cu o jumătate de ceas

    Înainte de miezul nopții. In gară, nici o trăsură.

    Cineva lămuri pe un boier hușan: ,, ‘l’ăti trăsurile,

    coane Pavele, îs duse la teatru. Noroc

    că nu era mare geamantanul; așa că am luat-o

    pe jos pre hotel. După ce am ridicat un deal

    obositor și m’am râtăcit prin câteva strade

    adormite, am ajuns, lac de sudoare, la,, Hotel

    Central ‘’ al domnului Șmilache.

      De obiceiu, hotelul Șmilache era luminat,, a

    giorno ‘’ la orice oră din noapte și chiar din

    zi; și de asta am rămas surprins, când am văzut

    acum, că un singur bec își tremura, la intrare,

    lumina lui ofticoasă.

     Bat la ușa portarului: Nici un raspuns. Intru

     înăuntru: nimeni. Câteva minute, I-am așteptat;

    văzând însă că nu vine, am trecut gangul, și

    am început să sui scara de lemn, d’abia luminată

    de in bee și mai tuberculos decât cel


    legendă 2

    D-na I. G. inferiera la Grand Palais de Paris, ceteste 

    un jurnal francez, unui soldat Zuav, in convalescenta. 


    legendă 3

    Țarani sarbi (copii între 14-16 ani), masacrați in apropiere de Șabaț.


    legendă 4

      Cadavrui unuia din cei 147 țarani arestați în diferite comune din împrejurimele Șabațului; conduși la Șabaț au fost legați și omorați. Cadavrele lor au fost îngropate de soldații austriaci în curtea bisericei din Șabaț.


    dela intrare.

    Deși mergeam tropăind, nimeni

    nu mi-a eșit înainte. In capul scării, descoperii

    o senerie și începui s’apăs butonul din răsputeri…

    Nici o mișcare.

      In sălile lungi, nu rasuna decât sbârnaitul

    soneriei care raspundea din odaia din fund a

    servitorilor.

     Mă îndreptai spre partea ceea, să văd dacă

    nu cumva voiu găsi dormind pe chelner sau

    pe chelneriță, in odaia lor. Găsind ușa închisă,

    am început s’ο sgălțâi cu furie. In sfârșit, se

    auzi dinăuntru o voce sumnoroasa, de femeie.

    După puțină așteptare, eși o evreica nespalată,

    cu părul sbârlit, cu ochii încleiți de somn. Intinzându-se

    a lene, mă întrebă ce caut.

    • Cum ce caut?- ma rastii la ea. – Nu

    știi?... o cameră...

    • Nu știu... Nu sunt chelneriță. Eu sunt

    servitoare- îmi răspunse, pieptănându-și cu

    degetele, păru’i roșcat.

    • -Da portarul unde-i?
    • - E la teatru...
    • - Atunci chelnerul?...
    • - Și el s’a dus la teatru…
    • Stăpânindu-mi necazul, am rugat-o :
    • - Atunci, te rog, scoală pe domnu Șmilache...

    Mă conoaște bine...

    Evreica se întinse, căscând:

    • Apoi și domnu Șmilache e dus la teatru...

    Mă uitai la ceas : Douăsprezece punct.

    O întrebai :

    • Și când iese dela teatru ?
    • Nu știu...
    • Ce mă fan atunci?... Sunt prapadit de oboseala.


    legendă 5

     Alți prizonieri sârbi masacrați într’ο camera din casa d-rului Gasici, Iânga Șabaț.


  • May 18, 2018 03:48:04 Νικόλαος Παππάς

    ruiți, să ne mulțumim a demasca lumei civilizate

    in sensul propriu al cuvântului,-măcar

    în parte roadele unor mașinațiuni militariste și

    imperialiste infernale, grozaviile ce s au putut

    săvârși in numele mult pângăritului Dumnezeu,

    al odios-ultragiatei civilizații și al nesocotitei

    dreptăți universale,- și sâ cunoască măcar  așa,

    pentru dragostea de adevar, care sunt,, binefacerile

    umanitariste ale acclor care zie ca

    luptă pentru salvgardarea spiritului de umenitate.

                                                         T.A Teodora


Description

Save description
  • 44.4325||26.103888900000015||

    Bucureşti

    ||1
Location(s)
  • Story location Bucureşti
Login and add location


ID
15741 / 245747
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Vasile Sfârlea
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/


Login to edit the languages

Login to edit the fronts
  • Balkans

Login to add keywords
  • Remembrance

Login and add links

Notes and questions

Login to leave a note