Ilustraţiunea română, item 18
Transcription
Transcription history
-
126 ILUSTRAȚIUNEA ROMÂNA No. 10-11. -1914
legendă 1
Cadavrul unei femei masacrata de soldații Austriaci la Jovanovat. Oribila; verdure asasiniii i-au smmuls fașii de carne.
Coloana 1
ruiți, să ne mulțumim a demasca lumei civilizate
in sensul propriu al cuvântului,-măcar
în parte roadele unor mașinațiuni militariste și
imperialiste infernale, grozaviile ce s au putut
săvârși in numele mult pângăritului Dumnezeu,
al odios-ultragiatei civilizații și al nesocotitei
dreptăți universale,- și sâ cunoască măcar așa,
pentru dragostea de adevar, care sunt,, binefacerile
umanitariste ale acclor care zie ca
luptă pentru salvgardarea spiritului de umenitate.
T.A Teodora
TRAVIATA LA HUȘI
Am sosit la Huși, cu o jumătate de ceas
Înainte de miezul nopții. In gară, nici o trăsură.
Cineva lămuri pe un boier hușan: ,, ‘l’ăti trăsurile,
coane Pavele, îs duse la teatru. Noroc
că nu era mare geamantanul; așa că am luat-o
pe jos pre hotel. După ce am ridicat un deal
obositor și m’am râtăcit prin câteva strade
adormite, am ajuns, lac de sudoare, la,, Hotel
Central ‘’ al domnului Șmilache.
De obiceiu, hotelul Șmilache era luminat,, a
giorno ‘’ la orice oră din noapte și chiar din
zi; și de asta am rămas surprins, când am văzut
acum, că un singur bec își tremura, la intrare,
lumina lui ofticoasă.
Bat la ușa portarului: Nici un raspuns. Intru
înăuntru: nimeni. Câteva minute, I-am așteptat;
văzând însă că nu vine, am trecut gangul, și
am început să sui scara de lemn, d’abia luminată
de in bee și mai tuberculos decât cel
legendă 2
D-na I. G. inferiera la Grand Palais de Paris, ceteste
un jurnal francez, unui soldat Zuav, in convalescenta.
legendă 3
Țarani sarbi (copii între 14-16 ani), masacrați in apropiere de Șabaț.
legendă 4
Cadavrui unuia din cei 147 țarani arestați în diferite comune din împrejurimele Șabațului; conduși la Șabaț au fost legați și omorați. Cadavrele lor au fost îngropate de soldații austriaci în curtea bisericei din Șabaț.
dela intrare.
Deși mergeam tropăind, nimeni
nu mi-a eșit înainte. In capul scării, descoperii
o senerie și începui s’apăs butonul din răsputeri…
Nici o mișcare.
In sălile lungi, nu rasuna decât sbârnaitul
soneriei care raspundea din odaia din fund a
servitorilor.
Mă îndreptai spre partea ceea, să văd dacă
nu cumva voiu găsi dormind pe chelner sau
pe chelneriță, in odaia lor. Găsind ușa închisă,
am început s’ο sgălțâi cu furie. In sfârșit, se
auzi dinăuntru o voce sumnoroasa, de femeie.
După puțină așteptare, eși o evreica nespalată,
cu părul sbârlit, cu ochii încleiți de somn. Intinzându-se
a lene, mă întrebă ce caut.
- Cum ce caut?- ma rastii la ea. – Nu
știi?... o cameră...
- Nu știu... Nu sunt chelneriță. Eu sunt
servitoare- îmi răspunse, pieptănându-și cu
degetele, păru’i roșcat.
- -Da portarul unde-i?
- - E la teatru...
- - Atunci chelnerul?...
- - Și el s’a dus la teatru…
- Stăpânindu-mi necazul, am rugat-o :
- - Atunci, te rog, scoală pe domnu Șmilache...
Mă conoaște bine...
Evreica se întinse, căscând:
- Apoi și domnu Șmilache e dus la teatru...
Mă uitai la ceas : Douăsprezece punct.
O întrebai :
- Și când iese dela teatru ?
- Nu știu...
- Ce mă fan atunci?... Sunt prapadit de oboseala.
legendă 5
Alți prizonieri sârbi masacrați într’ο camera din casa d-rului Gasici, Iânga Șabaț.
-
126 ILUSTRAȚIUNEA ROMÂNA No. 10-11. -1914
legendă 1
Cadavrul unei femei masacrata de soldații Austriaci la Jovanovat. Oribila; verdure asasiniii i-au smmuls fașii de carne.
Coloana 1
ruiți, să ne mulțumim a demasca lumei civilizate
in sensul propriu al cuvântului,-măcar
în parte roadele unor mașinațiuni militariste și
imperialiste infernale, grozaviile ce s au putut
săvârși in numele mult pângăritului Dumnezeu,
al odios-ultragiatei civilizații și al nesocotitei
dreptăți universale,- și sâ cunoască măcar așa,
pentru dragostea de adevar, care sunt,, binefacerile
umanitariste ale acclor care zie ca
luptă pentru salvgardarea spiritului de umenitate.
T.A Teodora
TRAVIATA LA HUȘI
Am sosit la Huși, cu o jumătate de ceas
Înainte de miezul nopții. In gară, nici o trăsură.
Cineva lămuri pe un boier hușan: ,, ‘l’ăti trăsurile,
coane Pavele, îs duse la teatru. Noroc
că nu era mare geamantanul; așa că am luat-o
pe jos pre hotel. După ce am ridicat un deal
obositor și m’am râtăcit prin câteva strade
adormite, am ajuns, lac de sudoare, la,, Hotel
Central ‘’ al domnului Șmilache.
De obiceiu, hotelul Șmilache era luminat,, a
giorno ‘’ la orice oră din noapte și chiar din
zi; și de asta am rămas surprins, când am văzut
acum, că un singur bec își tremura, la intrare,
lumina lui ofticoasă.
Bat la ușa portarului: Nici un raspuns. Intru
înăuntru: nimeni. Câteva minute, I-am așteptat;
văzând însă că nu vine, am trecut gangul, și
am început să sui scara de lemn, d’abia luminată
de in bee și mai tuberculos decât cel
legendă 2
D-na I. G. inferiera la Grand Palais de Paris, ceteste
un jurnal francez, unui soldat Zuav, in convalescenta.
legendă 3
Țarani sarbi (copii între 14-16 ani), masacrați in apropiere de Șabaț.
legendă 4
Cadavrui unuia din cei 147 țarani arestați în diferite comune din împrejurimele Șabațului; conduși la Șabaț au fost legați și omorați. Cadavrele lor au fost îngropate de soldații austriaci în curtea bisericei din Șabaț.
dela intrare.
Deși mergeam tropăind, nimeni
nu mi-a eșit înainte. In capul scării, descoperii
o senerie și începui s’apăs butonul din răsputeri…
Nici o mișcare.
In sălile lungi, nu rasuna decât sbârnaitul
soneriei care raspundea din odaia din fund a
servitorilor.
Mă îndreptai spre partea ceea, să văd dacă
nu cumva voiu găsi dormind pe chelner sau
pe chelneriță, in odaia lor. Găsind ușa închisă,
am început s’ο sgălțâi cu furie. In sfârșit, se
auzi dinăuntru o voce sumnoroasa, de femeie.
După puțină așteptare, eși o evreica nespalată,
cu părul sbârlit, cu ochii încleiți de somn. Intinzându-se
a lene, mă întrebă ce caut.
- Cum ce caut?- ma rastii la ea. – Nu
știi?... o cameră...
- Nu știu... Nu sunt chelneriță. Eu sunt
servitoare- îmi răspunse, pieptănându-și cu
degetele, păru’i roșcat.
- -Da portarul unde-i?
- - E la teatru...
- - Atunci chelnerul?...
- - Și el s’a dus la teatru…
- Stăpânindu-mi necazul, am rugat-o :
- - Atunci, te rog, scoală pe domnu Șmilache...
Mă conoaște bine...
Evreica se întinse, căscând:
- Apoi și domnu Șmilache e dus la teatru...
Mă uitai la ceas : Douăsprezece punct.
O întrebai :
- Și când iese dela teatru ?
- Nu știu...
- Ce mă fan atunci?... Sunt prapadit de oboseala.
legendă 5
Alți prizonieri sârbi masacrați într’ο camera din casa d-rului Gasici, Iânga Șabaț.
-
ruiți, să ne mulțumim a demasca lumei civilizate
in sensul propriu al cuvântului,-măcar
în parte roadele unor mașinațiuni militariste și
imperialiste infernale, grozaviile ce s au putut
săvârși in numele mult pângăritului Dumnezeu,
al odios-ultragiatei civilizații și al nesocotitei
dreptăți universale,- și sâ cunoască măcar așa,
pentru dragostea de adevar, care sunt,, binefacerile
umanitariste ale acclor care zie ca
luptă pentru salvgardarea spiritului de umenitate.
T.A Teodora
Description
Save description- 44.4325||26.103888900000015||||1
Bucureşti
Location(s)
Story location Bucureşti
- ID
- 15741 / 245747
- Contributor
- Vasile Sfârlea
Login to edit the languages
Login to edit the fronts
- Balkans
Login to add keywords
- Remembrance
































Login to leave a note