Ilustraţiunea română, item 19

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

No. 10-11. --1914     ILUSTRAȚIUNEA ROMANA    127

 Coloana 1 

-           Stăi!- îm zise femeia și intră repede

în camera ei.

Dar îndată se întroarse, cu o lumânare în

mană.

-Veniți… sa vă dau o camera… La No. 7,

nu-i nimeni.

 Intraram în odaia No. 7. Cum am deschis

ușa, băgai de scama că nu era nici un scaun

înăuntru.

-           Ce fel de camera e asta?... Nici un

scaun?

-Apoi sa vezi-mă lămuri evreica-am

     dus scaunele la teatru?...

-           Cum la teatru?...

-           Apoi da… Aici stau actori… Și în fiecare

-           seară, când se duc la teatru, iau și scaunele.

Le împrumută, domnu Șmilache.

Mă lăsaiu oboist pe marginea patului. Dar

îndată m’am ridicat.

-           Ce dracu!... Nu vezi?... Nici n’are așternut

Patul ăsta... Unde-i salteaua și plapoma?

-Tot la teatru!- îmi răspunse evreica,

fără să stea o clipă pe gânduri.

-           Ce tot vorbești!... Iți bați joc de mine?!...

-           Nu, zau!..Să chiorăsc eu!.. Le-a dus la

teatru...

-Hai du-te!- i-am poruncit- Scoală,

atunci, pe madam Șmilache, și spunei șa-mi

dea un așternut.

Ovreica ridica din umeri, desvinovățindu-se

parcă.

-           Ce să fac?... Și madama e la teatru...

Noroc că, în clipa acea, se auziră, răsunând

pe scara, pași grăbiți.

-           Laca vine și domnul!- se bucura evreica

și alergă să-l cheme.

-Bine domnule Șmilache- îl primii dela

ușa. Ce fel de cameră e asta!.. Nici scaune,

nici...

-           Iertați!- se înclina Șmilache... Le aduce

acuș dela teatru...

Bine, scaunele... dar și așternutul...

-Și așternutul...

-Ce fel de teatru, domnule?!... Cum,aici

oamenii se duc cu așternutul la teatru?

-Nu... să vezi, pentru domnii actori...

- Cum pentru actori?

- Să vezi- mă lumina,- Azi s’a jucat

opera,, Traviata … și pe ce era să moară

dama cea ofticoasa?... Madam Violeta...

Taina fiind descoperita, mă mai liniștii.

-Ma rog, și ce trupa joacă?- întrebai

-Trupa lui domnu Urlățeanu dela teatrul

cel mare dela București- îmi raspunse Șmilache

cu oarecare mândrie.


 legendă 1 

Baeți sârbi masacrați de Austriaci la Leșnița, în fața parințiler

Înspaimântați de groaza.


 legendă 2 

Din creștineștile binecuvântari ale razboiului,, Pentru umanitate și civilizație ‘’; Un gospodar sîrb, mutilat de

trupele Austro- Germane, la Maciva, lasat pe câmp pentru afi mâncat de ciori și șoareci.


 Coloana 2 

 In sfârșit, după ce mi-au adus așterntul în

      care murise ,, Traviata domnului Urlățeanu dela

     București, ma aruncai în pat, fericit că-mi voiu

     Putea odihni oasele zdrobite de doyasprezece

     ceasuri de drum.

        Abia am închis ochii și deodată am tresărit,

        stăpânit de un gând grozav: ,, Daca Violeta

         a lăsat in așternut, câteva virgule din boala,


 Coloana 3 

care a silito-o să moară cântănd, în fața hușenilor

mișcați până la lacrimi? ‘’

   Și cum în puterea nopții, gândurile iau o proporțir

     exagerată, mă și vedeam prăpădit de

boala in Sanatoriul de tuberculoși din dealul

Filaretului. Ba într’un rând, începui sa tușesc,

simțind chiar dureri între coaste. Poate că gândurile

astea m’ar fi dat gata până a doua zi,

daca nu mi-ași fi amintit că odata după o reprezentație

tot a,, Traviatei ‘’, am petrecut cu

primadona operei până la revarsatul zorilor.

  Ațipii din nou, dar iarăș mă trezii. Din odaia

de alături, o voce femeeasca fredona crâmpeie

din opera ,, Traviata ‘’. Am înțeles îndață că

odaia mea se nimerise alături de acea a primadonei.

Am înțeles asta, și după felicitările

pe cari veniau sa i le aducă iubitorii de muzica

din urbea Hușilor. Și cum felicitarile nu conteniră

decât spre dimineață, toată noaptea,

n’am închis ochii. M’am îmbrăcat, tremurând

de enervare. Cum din pricina atâtor chinuri,

barba îmi crescuse din cale-afară, m’am dus

deadreptul la bărbier. La,, Briciul lui Traian ‘’,

unde de obiceiu găsiam mușterii răzându-se

cu noaptea în cap, de data asta nu era nimeni.

La prăvălie, nu era decât un singur băiat care

mătura pe jos.

-           Da unde-I stăpânu?

-           Doarme… A fost aseară la teatru.

Ca șa-mi pierd vremea până la scularea bărbieruiui,

mam dus sa-mi fac ghetele la vaxuitorul

depe trotuarul din față. L-am găsit moțăind

d’asupra uneltelor lui de lustruire.

-           Hai, scoală- am strigat- Ca doar n’ai

fost și dumneata la teatru!...

-           Da, da,da am fost la teatru!- căsca

turcul, mișcându-și fesul în semn de încuviințare.

 Toată ziua, am alergat după treburi, făra

Transcription saved

No. 10-11. --1914     ILUSTRAȚIUNEA ROMANA    127

 Coloana 1 

-           Stăi!- îm zise femeia și intră repede

în camera ei.

Dar îndată se întroarse, cu o lumânare în

mană.

-Veniți… sa vă dau o camera… La No. 7,

nu-i nimeni.

 Intraram în odaia No. 7. Cum am deschis

ușa, băgai de scama că nu era nici un scaun

înăuntru.

-           Ce fel de camera e asta?... Nici un

scaun?

-Apoi sa vezi-mă lămuri evreica-am

     dus scaunele la teatru?...

-           Cum la teatru?...

-           Apoi da… Aici stau actori… Și în fiecare

-           seară, când se duc la teatru, iau și scaunele.

Le împrumută, domnu Șmilache.

Mă lăsaiu oboist pe marginea patului. Dar

îndată m’am ridicat.

-           Ce dracu!... Nu vezi?... Nici n’are așternut

Patul ăsta... Unde-i salteaua și plapoma?

-Tot la teatru!- îmi răspunse evreica,

fără să stea o clipă pe gânduri.

-           Ce tot vorbești!... Iți bați joc de mine?!...

-           Nu, zau!..Să chiorăsc eu!.. Le-a dus la

teatru...

-Hai du-te!- i-am poruncit- Scoală,

atunci, pe madam Șmilache, și spunei șa-mi

dea un așternut.

Ovreica ridica din umeri, desvinovățindu-se

parcă.

-           Ce să fac?... Și madama e la teatru...

Noroc că, în clipa acea, se auziră, răsunând

pe scara, pași grăbiți.

-           Laca vine și domnul!- se bucura evreica

și alergă să-l cheme.

-Bine domnule Șmilache- îl primii dela

ușa. Ce fel de cameră e asta!.. Nici scaune,

nici...

-           Iertați!- se înclina Șmilache... Le aduce

acuș dela teatru...

Bine, scaunele... dar și așternutul...

-Și așternutul...

-Ce fel de teatru, domnule?!... Cum,aici

oamenii se duc cu așternutul la teatru?

-Nu... să vezi, pentru domnii actori...

- Cum pentru actori?

- Să vezi- mă lumina,- Azi s’a jucat

opera,, Traviata … și pe ce era să moară

dama cea ofticoasa?... Madam Violeta...

Taina fiind descoperita, mă mai liniștii.

-Ma rog, și ce trupa joacă?- întrebai

-Trupa lui domnu Urlățeanu dela teatrul

cel mare dela București- îmi raspunse Șmilache

cu oarecare mândrie.


 legendă 1 

Baeți sârbi masacrați de Austriaci la Leșnița, în fața parințiler

Înspaimântați de groaza.


 legendă 2 

Din creștineștile binecuvântari ale razboiului,, Pentru umanitate și civilizație ‘’; Un gospodar sîrb, mutilat de

trupele Austro- Germane, la Maciva, lasat pe câmp pentru afi mâncat de ciori și șoareci.


 Coloana 2 

 In sfârșit, după ce mi-au adus așterntul în

      care murise ,, Traviata domnului Urlățeanu dela

     București, ma aruncai în pat, fericit că-mi voiu

     Putea odihni oasele zdrobite de doyasprezece

     ceasuri de drum.

        Abia am închis ochii și deodată am tresărit,

        stăpânit de un gând grozav: ,, Daca Violeta

         a lăsat in așternut, câteva virgule din boala,


 Coloana 3 

care a silito-o să moară cântănd, în fața hușenilor

mișcați până la lacrimi? ‘’

   Și cum în puterea nopții, gândurile iau o proporțir

     exagerată, mă și vedeam prăpădit de

boala in Sanatoriul de tuberculoși din dealul

Filaretului. Ba într’un rând, începui sa tușesc,

simțind chiar dureri între coaste. Poate că gândurile

astea m’ar fi dat gata până a doua zi,

daca nu mi-ași fi amintit că odata după o reprezentație

tot a,, Traviatei ‘’, am petrecut cu

primadona operei până la revarsatul zorilor.

  Ațipii din nou, dar iarăș mă trezii. Din odaia

de alături, o voce femeeasca fredona crâmpeie

din opera ,, Traviata ‘’. Am înțeles îndață că

odaia mea se nimerise alături de acea a primadonei.

Am înțeles asta, și după felicitările

pe cari veniau sa i le aducă iubitorii de muzica

din urbea Hușilor. Și cum felicitarile nu conteniră

decât spre dimineață, toată noaptea,

n’am închis ochii. M’am îmbrăcat, tremurând

de enervare. Cum din pricina atâtor chinuri,

barba îmi crescuse din cale-afară, m’am dus

deadreptul la bărbier. La,, Briciul lui Traian ‘’,

unde de obiceiu găsiam mușterii răzându-se

cu noaptea în cap, de data asta nu era nimeni.

La prăvălie, nu era decât un singur băiat care

mătura pe jos.

-           Da unde-I stăpânu?

-           Doarme… A fost aseară la teatru.

Ca șa-mi pierd vremea până la scularea bărbieruiui,

mam dus sa-mi fac ghetele la vaxuitorul

depe trotuarul din față. L-am găsit moțăind

d’asupra uneltelor lui de lustruire.

-           Hai, scoală- am strigat- Ca doar n’ai

fost și dumneata la teatru!...

-           Da, da,da am fost la teatru!- căsca

turcul, mișcându-și fesul în semn de încuviințare.

 Toată ziua, am alergat după treburi, făra


Transcription history
  • May 18, 2018 04:08:52 Νικόλαος Παππάς

    No. 10-11. --1914     ILUSTRAȚIUNEA ROMANA    127

     Coloana 1 

    -           Stăi!- îm zise femeia și intră repede

    în camera ei.

    Dar îndată se întroarse, cu o lumânare în

    mană.

    -Veniți… sa vă dau o camera… La No. 7,

    nu-i nimeni.

     Intraram în odaia No. 7. Cum am deschis

    ușa, băgai de scama că nu era nici un scaun

    înăuntru.

    -           Ce fel de camera e asta?... Nici un

    scaun?

    -Apoi sa vezi-mă lămuri evreica-am

         dus scaunele la teatru?...

    -           Cum la teatru?...

    -           Apoi da… Aici stau actori… Și în fiecare

    -           seară, când se duc la teatru, iau și scaunele.

    Le împrumută, domnu Șmilache.

    Mă lăsaiu oboist pe marginea patului. Dar

    îndată m’am ridicat.

    -           Ce dracu!... Nu vezi?... Nici n’are așternut

    Patul ăsta... Unde-i salteaua și plapoma?

    -Tot la teatru!- îmi răspunse evreica,

    fără să stea o clipă pe gânduri.

    -           Ce tot vorbești!... Iți bați joc de mine?!...

    -           Nu, zau!..Să chiorăsc eu!.. Le-a dus la

    teatru...

    -Hai du-te!- i-am poruncit- Scoală,

    atunci, pe madam Șmilache, și spunei șa-mi

    dea un așternut.

    Ovreica ridica din umeri, desvinovățindu-se

    parcă.

    -           Ce să fac?... Și madama e la teatru...

    Noroc că, în clipa acea, se auziră, răsunând

    pe scara, pași grăbiți.

    -           Laca vine și domnul!- se bucura evreica

    și alergă să-l cheme.

    -Bine domnule Șmilache- îl primii dela

    ușa. Ce fel de cameră e asta!.. Nici scaune,

    nici...

    -           Iertați!- se înclina Șmilache... Le aduce

    acuș dela teatru...

    Bine, scaunele... dar și așternutul...

    -Și așternutul...

    -Ce fel de teatru, domnule?!... Cum,aici

    oamenii se duc cu așternutul la teatru?

    -Nu... să vezi, pentru domnii actori...

    - Cum pentru actori?

    - Să vezi- mă lumina,- Azi s’a jucat

    opera,, Traviata … și pe ce era să moară

    dama cea ofticoasa?... Madam Violeta...

    Taina fiind descoperita, mă mai liniștii.

    -Ma rog, și ce trupa joacă?- întrebai

    -Trupa lui domnu Urlățeanu dela teatrul

    cel mare dela București- îmi raspunse Șmilache

    cu oarecare mândrie.


     legendă 1 

    Baeți sârbi masacrați de Austriaci la Leșnița, în fața parințiler

    Înspaimântați de groaza.


     legendă 2 

    Din creștineștile binecuvântari ale razboiului,, Pentru umanitate și civilizație ‘’; Un gospodar sîrb, mutilat de

    trupele Austro- Germane, la Maciva, lasat pe câmp pentru afi mâncat de ciori și șoareci.


     Coloana 2 

     In sfârșit, după ce mi-au adus așterntul în

          care murise ,, Traviata domnului Urlățeanu dela

         București, ma aruncai în pat, fericit că-mi voiu

         Putea odihni oasele zdrobite de doyasprezece

         ceasuri de drum.

            Abia am închis ochii și deodată am tresărit,

            stăpânit de un gând grozav: ,, Daca Violeta

             a lăsat in așternut, câteva virgule din boala,


     Coloana 3 

    care a silito-o să moară cântănd, în fața hușenilor

    mișcați până la lacrimi? ‘’

       Și cum în puterea nopții, gândurile iau o proporțir

         exagerată, mă și vedeam prăpădit de

    boala in Sanatoriul de tuberculoși din dealul

    Filaretului. Ba într’un rând, începui sa tușesc,

    simțind chiar dureri între coaste. Poate că gândurile

    astea m’ar fi dat gata până a doua zi,

    daca nu mi-ași fi amintit că odata după o reprezentație

    tot a,, Traviatei ‘’, am petrecut cu

    primadona operei până la revarsatul zorilor.

      Ațipii din nou, dar iarăș mă trezii. Din odaia

    de alături, o voce femeeasca fredona crâmpeie

    din opera ,, Traviata ‘’. Am înțeles îndață că

    odaia mea se nimerise alături de acea a primadonei.

    Am înțeles asta, și după felicitările

    pe cari veniau sa i le aducă iubitorii de muzica

    din urbea Hușilor. Și cum felicitarile nu conteniră

    decât spre dimineață, toată noaptea,

    n’am închis ochii. M’am îmbrăcat, tremurând

    de enervare. Cum din pricina atâtor chinuri,

    barba îmi crescuse din cale-afară, m’am dus

    deadreptul la bărbier. La,, Briciul lui Traian ‘’,

    unde de obiceiu găsiam mușterii răzându-se

    cu noaptea în cap, de data asta nu era nimeni.

    La prăvălie, nu era decât un singur băiat care

    mătura pe jos.

    -           Da unde-I stăpânu?

    -           Doarme… A fost aseară la teatru.

    Ca șa-mi pierd vremea până la scularea bărbieruiui,

    mam dus sa-mi fac ghetele la vaxuitorul

    depe trotuarul din față. L-am găsit moțăind

    d’asupra uneltelor lui de lustruire.

    -           Hai, scoală- am strigat- Ca doar n’ai

    fost și dumneata la teatru!...

    -           Da, da,da am fost la teatru!- căsca

    turcul, mișcându-și fesul în semn de încuviințare.

     Toată ziua, am alergat după treburi, făra


Description

Save description
  • 44.4325||26.103888900000015||

    Bucureşti

    ||1
Location(s)
  • Story location Bucureşti
Login and add location


ID
15741 / 245748
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Vasile Sfârlea
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/


Login to edit the languages

Login to edit the fronts
  • Balkans

Login to add keywords
  • Remembrance

Login and add links

Notes and questions

Login to leave a note