Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 26
Transcription
Transcription history
-
tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți
cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle
mau tot tot salutat până ce nu neam vădut altul. Cât de triști au mai
privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot
așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta di au fost cea mai
tristă di pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. Pe la
miezul nopți la 12 óre am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos,
la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din
Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai
departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din
cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci
începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer
ca să ne treacă nóptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam
lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și
plângând. Așa am tot călătorit tóta nóptea trecând prin gări nenumărate.
A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 óre dimineața am ajuns în orașul
Budapesta chear la gara centrală (központi állómás). Aci neam dat
jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam
uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine.
O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă póte mă vor râde.
Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am audit că prin orașe
mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszök.)
Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a
jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și
-
tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți
cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle
mau tot tot salutat până ce nu neam vădut altul. Cât de triști au mai
privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot
așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta di au fost cea mai
tristă di pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. Pe la
miezul nopți la 12 óre am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos,
la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din
Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai
departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din
cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci
începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer
ca să ne treacă nóptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam
lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și
plângând. Așa am tot călătorit tóta nóptea trecând prin gări nenumărate.
A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 óre dimineața am ajuns în orașul
Budapesta chear la gara centrală (központi allómas). Aci neam dat
jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam
uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine.
O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă pote mă vor râde.
Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am auzit că prin orașe
mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszok.)
Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a
jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și
-
tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți
cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle
mau tot tot salutat până ce nu neam vădut altul. Cât de triști au mai
privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot
așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta di au fost cea mai
tristă di pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. Pe la
miezul nopți la 12 óre am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos,
la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din
Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai
departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din
cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci
începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer
ca să ne treacă nóptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam
lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și
plângând. Așa am tot călătorit tóta nóptea trecând prin gări nenumărate.
A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 óre dimineața am ajuns în orașul
Budapesta chear la gara centrală (kozponti allomas). Aci neam dat
jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam
uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine.
O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă pote mă vor râde.
Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am auzit că prin orașe
mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszok.)
Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a
jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și
-
tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți
cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle
mau tot tot salutat până ce nu neam văduț altul. Cât de triști au mai
privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot
așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta zi au fost cea mai
tristă zi pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. Pe la
miezul nopți la 12 ore am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos,
la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din
Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai
departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din
cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci
începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer
ca să ne treacă noptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam
lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și
plângând. Așa am tot călătorit tota noptea trecând prin gări nenumă-
rate. A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 pre dimineața am ajuns în orașul
Budapesta chear la gara centrală(kozponti allomas). Aci neam dat
jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam
uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine.
O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă pote mă vor râde.
Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am auzit că prin orașe
mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszok.)
Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a
jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și
-
tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți
cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle
mau tot tot salutat până ce nu neam văduț altul. Cât de triști au mai
privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot
așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta zi au fost cea mai
tristă zi pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. De la
miezul nopți la 12 ore am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos,
la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din
Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai
departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din
cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci
începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer
ca să ne treacă noptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam
lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și
plângând. Așa am tot călătorit tota noptea trecând prin gări nenumă-
rate. A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 pre dimineața am ajuns în orașul
Budapesta chear la gara centrală(kozponti allomas). Aci neam dat
jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam
uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine.
O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă pote mă vor râde.
Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am auzit că prin orașe
mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszok.)
Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a
jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și
-
tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți
cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle
mau tot tot salutat până ce nu neam văduț altul. Cât de triști au mai
privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot
așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta zi au fost cea mai
tristă zi pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. De la
miezul nopți la 12 ore am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos,
la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din
Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai
departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din
cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci
începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer
ca să ne treacă noptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam
lua gândul de la biata mămucă, o tot vedeam înaintea mea supărată și
plângând. Așa am tot călătorit tota noptea trecând prin gări nenumă-
rate. A doua zi joi în 5 Decem. pe la 7 pre dimineața am ajuns în orașul
Budapesta chear la gara centrală(kozponti allomas). Aci neam dat
jos de pe tren, având de așteptat alt tren. Eu am stat la gară și mam
uitat pe acolo, dară trebe să vă spun și un lucru interesant despre mine.
O samă pote îmi vor lua lucrul de bine, eară o samă pote mă vor râde.
Facă cine ce va vrea, mie mi tot una. Eu încă pe acasă am auzit că prin orașe
mari, sunt un fel de hoți de buzunari, așa numiți ungurește(zsebmetszok.)
Acești hoți să țin de regulă pe la gări, aci au bună îndămână de a
jefuii pe străini ce sosesc de pe tren. Despre acest lucru am fost și
-
tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți
cu pălăriea, aseminea și ei mă salutau pre mine cu năfrămuțăle
mau tot tot salutat până ce nu neam văduț altul. Cât de triști au mai
privit bieți mei părinți după tren mai ales mămuca. Dară tot
așa de întristat am fost și eu după ei. Aceasta zi au fost cea mai
tristă zi pentru mine, nice nu o voi uita cât trăi pe lume. De la
miezul nopți la 12 ore am sosit în orașul Cluj, pe afară ningea frumos,
la noi în cupee sau urcat mai mulți soldați, că era transportați din
Cluj la Korneiburg. Aci am stat cam 10 minute, apoi am plecat mai
departe. Mie îmi era cam somn, și cliposeam cu capul pe măsuța din
cupee. Numai de-odată mam trezit în gura soldaților ce chear atunci
începusă să cânte, eară cu ei împreună am cântat și eu cu Funer
ca să ne treacă noptea mai ușor, însă eu nicidecum nu-mi puteam
l
-
tot mai iute, eu scoțîndumi capul pe fereastră îmi salutam părinți
cu pălăriea, aseminea și ei
Description
Save description- 47.2921849||24.3973258||||1
Năsăud/Naszód
Location(s)
Story location Năsăud/Naszód
- ID
- 6191 / 70095
- Contributor
- Biblioteca Judeteana Cluj
Login to edit the languages
Login to edit the fronts
- Naval Warfare
Login to add keywords
- Prisoners of War
Login to leave a note