Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 25
Transcription
Transcription history
-
rămas bun tătucă: să dee Dzeu să ne mai intâlnim sănătoși, și
lam sărutat, eară el meau răspuns; să dee Dzeu dragu tătuchi, numa
cum zic; te pórtă bine, fi bun și ascultători mai marilor tăi, eu țoi
trimete bani, ori de îți mai trebe să'ți mai dau amu? nu nu
mulțam, îi zisei eu, mis destuli câți am. De odată să aude trimbița
conducătorului de tren, nu aveam alt timp de povestit cu bieți părinț
am fost săliți ai părăsi, deși fórte greu îmi cădea dară nam avut încotro,
căci căprarul ne sâlea să ne suim, eară locomotiva să puse în
mișcare, eu nice cum nu puteam scăpa din mânele bietei mame.
Care de care îmi da mâna, biata mămucă plângea de'mi sfâșiea
inima, de giaba o mângăiam tot plângea săraca. La gară să mai
aflau și nește muieri de pe Bârgauă, și vădînd pre mămuca plângând,
plângea și ele cu ea alăturea, ce să faci? ca muierile.
Locomotiva dase signalul de plecare, atunci de-odată au venit
biata mămucă la fereastră și meau întins mâna pentru ultima
oră, și să întinde de mă sărută, eară neputând zice nimic de întristare,
meau prins mâna cu ambele ei mâni și nu să lăsa de mine, ci
tot plângea, în urmă rostiră cuvintele următóre; vai de mine! puiu
mămuchi că te duci și mă lași sângură, ce moi face fără tine?
Trenul o târăea după el, eară eu plângeam de mila ei, și iam zis; nu
te supăra mămucă fi cu minte, ea sama să nu cadi jos! lasăte de
tren! dară tóte au fost zădarnic, atunci tătuca au prinso și au luato
de la fereastră. Sărmana mămucă cât de jele iau mai fost să să desparțască
de mine. Tot așa și mie de ea. Trenul mergea din ce în ce
-
rămas bun tătucă: să dee Dzeu să ne mai intâlnim sănătoși, și lam sărutat, eară el meau răspuns; să dee Dzeu dragu tătuchi, nu-ma cum zic; te portă bine, fi bun și ascultători mai marilor tăi, eu țoi trimete bani, ori de îți mai trebe să'ți mai dau amu? nu nu mulțam, îi zisei eu, mis destuli câți am. De odată să aude trimbița conducătorului de tren, nu aveam alt timp de povestit cu bieți părinț am fost săliți ai părăsi, deși forte greu îmi cădea dară nam avut în-cotro, căci căprarul ne sălea să ne suim, eară locomotiva să puse în mișcare, eu nice cum nu puteam scăpa din mânele bietei mame. Care de care îmi da mâna, biata mămucă plângea de'mi sfâșiea inima, de giaba o mângăiam tot plângea săraca. La gară să mai aflau și nește muieri de pe Bârgauă, și vădînd pre mămuca plân-gând, plângea și ele cu ea alăturea, ce să faci ? ca muierile. Locomotiva dase signalul de plecare, atunci de-odată au venit biata mămucă la fereastră și meau întins mâna pentru ultima oră, și să întinde de mă sărută, eară neputând zice nimic de întris-tare, meau prins mâna cu ambele ei mâni și nu să lăsa de mine! puiu mămuchi că te duci și mă lași sângură, ce moi face fără tine ? Trenul o târăea după el, eară eu plângeam de mila ei, și iam zis; nu te supăra mămucă fi cu minte, ea sama să nu cadi jos! lasăte de tren! dară tote au fost zădarnic, atunci tătuca au prinso și au luato de la fereastră. Sărmana mămucă cât de jele iau mai fost să să des-parțască de mine. Tot așa și mie de ea. Trenul mergea din ce în ce
-
rămas bun tătucă: să dee Dzeu să ne mai intâlnim sănătoși, și lam sărutat, eară el meau răspuns; să dee Dzeu dragu tătuchi, nu-ma cum zic; te portă bine, fi bun și ascultători mai marilor tăi, eu țoi trimete bani, ori de îți mai trebe să'ți mai dau amu? nu nu mulțam, îi zisei eu, mis destuli câți am. De odată să aude trimbița conducătorului de tren, nu aveam alt timp de povestit cu bieți părinț am fost săliți ai părăsi, deși forte greu îmi cădea dară nam avut în-cotro, căci căprarul ne sălea să ne suim, eară locomotiva să puse în mișcare, eu nice cum nu puteam scăpa din mânele bietei mame. Care de care îmi da mâna, biata mămucă plângea de'mi sfâșiea
inima, de giaba o mângăiam tot plângea săraca. La gară să mai aflau și nește muieri de pe Bârgauă, și vădînd pre mămuca plân-gând, plângea și ele cu ea alăturea, ce să faci ? ca muierile. Locomotiva dase signalul de plecare, atunci de-odată au venit biata mămucă la fereastră și meau întins mâna pentru ultima oră, și să întinde de mă sărută, eară neputând zice nimic de întris-tare, meau prins mâna cu ambele ei mâni și nu să lăsa de mine! puiu mămuchi că te duci și mă lași sângură, ce moi face fără tine ? Trenul o târăea după el, eară eu plângeam de mila ei, și iam zis; nu te supăra mămucă fi cu minte, ea sama să nu cadi jos! lasăte de tren! dară tote au fost zădarnic, atunci tătuca au prinso și au luato de la fereastră. Sărmana mămucă cât de jele iau mai fost să să des-parțască de mine. Tot așa și mie de ea. Trenul mergea din ce în ce
-
rămas bun tătucă: să dee Dzeu să ne mai intâlnim sănătoși, și
lam sărutat, eară el meau răspuns; să dee Dzeu dragu tătuchi, nu-
ma cum zic; te partă bine, fi bun și ascultători mai marilor tăi, eu
țiu trimete bani, ori de îți mai trebe să'ți mai dau amu? nu nu
mulțam, îi zisei eu, mis destuli câți am. De odată se aude trimbița
conducătorului de tren, nu aveam alt timp de povestit cu bieți părinț
am fost săliți ai părăsi, deși forte greu îmi cădea dară nam avut în-
cotro, căci căprarul ne sălea să ne suim, eară locomotiva să puse în
mișcare, eu nice cum nu puteam scăpa din mânele bietei mame.
Care de care îmi da mâna, biata mămucă plângea de'mi sfâșiea
inima, de giaba o mângâiam tot plângea săraca. La gară să mai
aflau și nește muieri de pe Bârgauă, și văzând pre mămuca plân-
gând, plângea și ele cu ea alăturea, ce să faci ? ca muierile.
Locomotiva dase signalul de plecare, atunci de-odată au venit
biata mămucă la fereastră și meau întins mâna pentru ultima
oră, și să întinde de mă sărută, eară neputând zice nimic de întris-
tare, meau prins mâna cu ambele ei mâni și nu să lăsa de mine! puiu
mămuchi că te duci și mă lași sângură, ce moi face fără tine;
Trenul o târăea după el, eară eu plângeam de mila ei, și iam zis; nu
te supăra mămucă fi cu minte, ea sama să nu cazi jos! lasăte de
tren! dară tote au fost zădarnic, atunci tătuca au prinso și au luato
de la fereastră. Sărmana mămucă cât de jele iau mai fost să să des-
parțască de mine. Tot așa și mie de ea. Trenul mergea din ce în ce
-
rămas bun tătucă: să dee Dzeu să ne mai intâlnim sănătoși, și
lam sărutat, eară el meau răspuns; să dee Dzeu dragu tătuchi, nu-
ma cum zic; te partă bine, fi bun și ascultători mai marilor tăi, eu
țiu trimete bani, ori de îți mai trebe să'ți mai dau amu? nu nu
mulțam, îi zisei eu, mis destuli câți am. De odată se aude trimbița
conducătorului de tren, nu aveam alt timp de povestit cu bieți părinț
am fost săliți ai părăsi, deși forte greu îmi cădea dară nam avut în-
cotro, căci căprarul ne sălea să ne suim, eară locomotiva să puse în
mișcare, eu nice cum nu puteam scăpa din mânele bietei mame.
Care de care îmi da mâna, biata mămucă plângea de'mi sfâșiea
inima, de giaba o mângâiam tot plângea săraca. La gară să mai
aflau și nește muieri de pe Bârgauă, și văzând pre mămuca plân-
gând, plângea și ele cu ea alăturea, ce să faci ? ca muierile.
Locomotiva dase signalul de plecare, atunci de-odată au venit
biata mămucă la fereastră și meau întins mâna pentru ultima
oră, și să întinde de mă sărută, eară neputând zice nimic de întris-
tare, meau prins
-
rămas bun tătucă: să dee Dzeu să ne mai intâlnim sănătoși, și
lam sărutat, eară el meau răspuns; să dee Dzeu dragu tătuchi, nu-
ma cum zic; te partă bine, fi bun și ascultători mai marilor tăi, eu
țiu trimete bani, ori de îți mai trebe să'ți mai dau amu? nu nu
mulțam, îi zisei eu, mis destuli câți am. De odată se aude trimbița
conducătorului de tren, nu aveam alt timp de povestit cu bieți părinț
am fost săliți ai părăsi, deși forte greu îmi cădea dară nam avut în-
cotro, căci căprarul ne sălea să ne suim, eară locomotiva să puse în
mișcare, eu nice cum nu puteam scăpa din mânele bietei mame.
Care de care îmi da mâna, biata mămucă plângea de'mi sfâșiea
inima, de giaba o mângâiam tot plângea săraca. La gară să mai
aflau și nește muieri de pe Bârgauă, și văzând pre mămuca plân-
-
rămas bun tătucă: să dee Dzeu să ne mai intâlnim sănătoși, și
lam sărutat, eară el meau răspuns; să dee Dzeu dragu tătuchi, nu-
ma cum zic; te partă bine, fi bun și ascultători mai marilor tăi, eu
țiu trimete bani, ori de îți mai trebe să-ți mai dau amu? nu nu
mulțam, îi zisei eu, mis destuli câți am. De odată se aude trimbița
conducătorului de tren, nu aveam alt timp de povestit cu bieți părinț
am fost săliți ai părăsi, deși forte greu îmi cădea dară nam avut în-
cotro
Description
Save description- 47.2921849||24.3973258||||1
Năsăud/Naszód
Location(s)
Story location Năsăud/Naszód
- ID
- 6191 / 70094
- Contributor
- Biblioteca Judeteana Cluj
Login to edit the languages
Login to edit the fronts
- Naval Warfare
Login to add keywords
- Prisoners of War
Login to leave a note