Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 10

• April 6, 2017 16:39:04 Laura Rauscher

  Despărțirea mea decătră scumpa

  vatră parințască.

  
  ​Acum pleacă trenul? chear acum, să întreba o samă

  de omeni ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a.

  cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! ce să fie ore cu muierea

  aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să

  fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți

  cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de

  lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te

  faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu

  ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era de

  giaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima

  stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai

  iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăina unicul ei fiu, eară bieți părinți

  privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își

  tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro

  ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși

  nu de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în

  jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea

  și plângea cu durere, știind că nu preste mult timp nu o va vedea nici

  pe aceasta. După ce au pierduto din ochi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie,

  mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi,

  eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 

• March 24, 2017 11:53:03 Lucas Diaz

  Despărțirea mea decătră scumpa

  vatră parințască.

  
  ​Acum pleacă trenul? Chear acum, să întreba o samă

  de omani ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a.

  cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! Ce să fie ore cu muierea

  aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să

  fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți

  cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de

  lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te

  faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu

  ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era de

  geaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima

  stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai

  iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăna unicul ei fiu, eară bieți părinți

  privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își

  tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro

  ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși

  nu e de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în

  jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea

  și plângea cu durere, știind că nu peste mult timp nu o va vedea nici

  pe aceasta. După ce au pierduto din chi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie,

  mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi,

  eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 11:40:54 Lucas Diaz

  Despărțirea mea decătră scumpa

  vatră parințască.

  
  ​Acum pleacă trenul? Chear acum, să întreba o samă

  de omani ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a.

  cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! Ce să fie ore cu muierea

  aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să

  fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți

  cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de

  lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era degeaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăna unicul ei fiu, eară bieți părinți privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși nu e de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea și plângea cu durere, știind că nu peste mult timp nu o va vedea nici pe aceasta. După ce au pierduto din chi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie, mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi, eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 11:35:27 Lucas Diaz

  Despărțirea mea decătră scumpa

  vatră parințască.

  
  ​Acum pleacă trenul? Chear acum, să întreba o samă de omani ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a. cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! Ce să fie ore cu muierea aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era degeaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăna unicul ei fiu, eară bieți părinți privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși nu e de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea și plângea cu durere, știind că nu peste mult timp nu o va vedea nici pe aceasta. După ce au pierduto din chi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie, mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi, eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• November 9, 2016 12:56:40 Sorina Stanca (RO)

  Despărțirea mea decătră scumpa

  vatră parințască
  ​Acum pleacă trenul? Chear acum, să întreba o samă de omani ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a. cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! Ce să fie ore cu muierea aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era degeaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăna unicul ei fiu, eară bieți părinți privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși nu e de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea și plângea cu durere, știind că nu peste mult timp nu o va vedea nici pe aceasta. După ce au pierduto din chi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie, mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi, eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• November 9, 2016 12:55:00 Sorina Stanca (RO)

  Despărțirea mea decătră scumpa

  vatră parințască.

   

  ​Acum pleacă trenul? Chear acum, să întreba o samă de omani ce să afla la gara Bistriței întro Mercure d.a. cam pe la o oră. Dar ian priviți acolo! Ce să fie ore cu muierea aceia de nu să lasă de tren, uite că o tărăie după el, ce să fie, îi răspunsă altul așa e mama, doră nu să pote despărți cu una două de copilul ei, căci o dore inima ca pe mame. Dară soțul de lângă ea au prinso și au traso mângâinduo; măi Fironă fi cuminte ce te faci bună de nimic, doră nui o lume patru ani, lasă că și lui ia ajuta Dzeu ca la totă lumea, și iară să întorce la noi acasă. Dară tote acestea era degeaba, căci biata mamă plânge tot mai tare de li să sfășiea și la alți inima stând în jurul ei de durerea mamei după fiul ei. Trenul înainta tot mai iute, să sălea tot mai îngrabă ai înstrăna unicul ei fiu, eară bieți părinți privea lung după el cu ochi plini de lacrămi, și din năfrămuță își tot saluta pe iubitul lor fiu ce să tot îndepărta de ei. Dară de pe tren dintro ferestruică mică le răspundea fiul lor cu pălăriora ce acuși să vedea acuși nu e de loc, fiind o leacă de vânt cu ploie ce abătea fumul locomotivei în jos spre ferești, eară biata mamă de câte ori vedea pălăria tot tresărea și plângea cu durere, știind că nu peste mult timp nu o va vedea nici pe aceasta. După ce au pierduto din chi au zis cătră  soțul ei; măi Niculaie, mai vedi îi tu clopul (pălăriea) că mie mi sau păiinginit ochi, eară el eau răspuns măhnit; ba nu măi babă amu nice eu nu io 

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description