Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 11

• April 6, 2017 16:45:24 Laura Rauscher

   văd altu, hai să merem la căruță, amu numa bunu Dzeu săi ajute să sosască în pace. Însă ea nu eau dat ascultare, răspundândui tristă; mai stăi să mă mai uit că trenul să mai vede, și biata mamă au privit lung după el până ce nu au vădut altu nice fum, eară încă să ruga firbinte la Maica Dnului ca să-și pună milostivirea sa și să-i ajute drăgălașului ei copil în tote călătoriile sale cei stau de acum înainte grele și primejdiosă. Eară ne mai având lacrămi de-l plâns sau întors mâhnită cu soțul ei cătră căruță, eară alte mueri ce să aflau prin jurul ei o întrebau; ce-i cu Dta lele? de bună samă țo plecat ficiorul cătană, plecat plecat le răspunsă ea tristă mâncaoar focu de cătunie că pe multe mame le mai desfășie de copi. Dapoi ce să facem lele așa sunt bietele mame, numai de suferit cât trăiesc. Așa și a meu copil încăi dus în Cluj la tunuri, o trecut amu în iastă toamnă doi ani de când o ruculuit. Asta nu-i nimic draga mea Clujul e subt streșină îi răspunse ea, dară al meu copil ce o plecat astăzi, mere toma în Dola la marină pe patru ani. Vai de mine: patru ani lele? Dapoi ce feli de cătunie-i aceea, că încă de aeasta nu am audit? Ei draga mea acea cătunie e pe apă, pe mare, numa pe apă umblă cu vapora, aceea nu să bat pe uscat fără tot pe apă. O săracu ficior că unde io mai fost împărțită să mai ajungă, o săracă lele atunci drept că ai de ce te plânge. Așa așa săraci de noi mamele. Cu acestea cuvinte au eșit bieși părinți din gară în dosul Hotelului căci acolo le era căruța, eară de departe cunoscândui caii a râncezat. No da cei Țigan ați gatat ovăsul? Stați dragi tati că amuși

• November 9, 2016 12:58:47 Sorina Stanca (RO)

   Văd altu, hai să merem la căruță, amu numa bunu Dzeu săi ajute să sosască în pace. Însă ea nu eau dat ascultare, răspundândui tristă; mai stăi să mă mai uit că trenul să mai vede, și biata mamă au privit lung după el până ce nu au vădut altu nice fum, eară încă să ruga firbinte la Maica Dnului ca să-și pună milostivirea sa și să-i ajute drăgălașului ei copil în tote călătoriile sale cei stau de acum înainte grele și primejdiosă. Eară ne mai având lacrămi de-l plâns sau întors mâhnită cu soțul ei cătră căruță. Eară alte mueri ce să aflau prin jurul ei o întrebau; ce-i cu Dta lele? De bună samă țo plecat ficiorul cătană, plecat plecat le răspunsă ea tristă mâncaoar focu de cătunie că pe multe mame le mai desfășie de copi. Dapoi ce să facem lele așa sunt bietele mame, numai de suferit cât trăiesc. Așa și a meu copil încăi dus în Cluj la tunuri, o trecut amu în iastă toamnă doi ani de când o runculuit. Asta nu-i nimic draga mea Clujul e subt streșină îi răspunse ea, dară al meu copil ce o plecat astăzi, mere toma în Dola la marină pe patru ani. Vai de mine: patru ani lele? Dapoi ce feli de cătunie-i aceea, că încă de aeasta nu am audit? Ei draga mea acea cătunie e pe apă, pe mare, numa pe apă umblă cu vapora, aceea nu să bat pe uscat fără tot pe apă. O săracu ficior că unde io mai fost împărțită să mai ajungă, o săracă lele atunci drept că ai de ce te plânge. Așa așa săraci de noi mamele. Cu acestea cuvinte au eșit bieși părinți din gară în dosul Hotelului căci acolo le era căruța, eară de departe cunoscândui caii a râncezat. No da cei Țigan ați gatat ovăsul? Stați dragi tati că amuși

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• November 9, 2016 12:58:28 Sorina Stanca (RO)

   Văd altu, hai să merem la căruță, amu numa bunu Dzeu săi ajute să sosască în pace. Însă ea nu eau dat ascultare, răspundândui tristă; mai stăi să mă mai uit că trenul să mai vede, și biata mamă au privit lung după el până ce nu au vădut altu nice fum, eară încă să ruga firbinte la Maica Dnului ca să-și pună milostivirea sa și să-i ajute drăgălașului ei copil în tote călătoriile sale cei stau de acum înainte grele și primejdiosă. Eară ne mai având lacrămi de-l plâns sau întors mâhnită cu soțul ei cătră căruță. Eară alte mueri ce să aflau prin jurul ei o întrebau; ce-i cu Dta lele? De bună samă țo plecat ficiorul cătană, plecat plecat le răspunsă ea tristă mâncaoar focu de cătunie că pe multe mame le mai desfășie de copi. Dapoi ce să facem lele așa sunt bietele mame, numai de suferit cât trăiesc. Așa și a meu copil încăi dus în Cluj la tunuri, o trecut amu în iastă toamnă doi ani de când o runculuit. Asta nu-i nimic draga mea Clujul e subt streșină îi răspunse ea, dară al meu copil ce o plecat astăzi, mere toma în Dola la marină pe patru ani. Vai de mine: patru ani lele? Dapoi ce feli de cătunie-i aceea, că încă de aeasta nu am audit? Ei draga mea acea cătunie e pe apă, pe mare, numa pe apă umblă cu vapora, aceea nu să bat pe uscat fără tot pe apă. O săracu ficior că unde io mai fost împărțită să mai ajungă, o săracă lele atunci drept că ai de ce te plânge. Așa așa săraci de noi mamele. Cu acestea cuvinte au eșit bieși părinți din gară în dosul Hotelului căci acolo le era căruța, eară de departe cunoscândui caii a râncezat. No da cei Țigan ați gatat ovăsul? Stați dragi tati că amuși 

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• November 9, 2016 12:57:39 Sorina Stanca (RO)

   Văd altu, hai să merem la căruță, amu numa bunu Dzeu săi ajute să sosască în pace. Însă ea nu eau dat ascultare, răspundândui tristă; mai stăi să mă mai uit că trenul să mai vede, și biata mamă au privit lung după el până ce nu au vădut altu nice fum, eară încă să ruga firbinte la Maica Dnului ca să-și pună milostivirea sa și să-i ajute drăgălașului ei copil în tote călătoriile sale cei stau de acum înainte grele și primejdiosă. Eară ne mai având lacrămi de-l plâns sau întors mâhnită cu soțul ei cătră căruță. Eară alte mueri ce să aflau prin jurul ei o întrebau; ce-i cu Dta lele? De bună samă țo plecat ficiorul cătană, plecat plecat le răspunsă ea tristă mâncaoar focu de cătunie că pe multe mame le mai desfășie de copi. Dapoi ce să facem lele așa sunt bietele mame, numai de suferit cât trăiesc. Așa și a meu copil încăi dus în Cluj la tunuri, o trecut amu în iastă toamnă doi ani de când o runculuit. Asta nu-i nimic draga mea Clujul e subt streșină îi răspunse ea, dară al meu copil ce o plecat astăzi, mere toma în Dola la marină pe patru ani. Vai de mine: patru ani lele? Dapoi ce feli de cătunie-i aceea, că încă de aeasta nu am audit? Ei draga mea acea cătunie e pe apă, pe mare, numa pe apă umblă cu vapora, aceea nu să bat pe uscat fără tot pe apă. O săracu ficior că unde io mai fost împărțită să mai ajungă, o săracă lele atunci drept că ai de ce te plânge. Așa așa săraci de noi mamele. Cu acestea cuvinte au eșit bieși părinți din gară în dosul Hotelului căci acolo le era căruța, eară de departe cunoscândui caii a râncezat. No da cei Țigan ați gatat ovăsul? Stați dragi tati că amuși

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description