Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 17
Transcription
Transcription history
-
Pagina stângă
umblând mereu călare. Plec prin pădure
pe direcția mai sus arătată. Deși am scurtat
din drum 30 de K.m., dar am îndurat cele
mai mari greutăți, posibile. Căci era un
noroi de intra roțile bicicleți până la fus, și
trebuea să trăgem de ele, ca calu la Saca.
Era și niște dealuri cu panta dreaptă, de
îți venea amețeală tot împingând la bicicletă.
Trecând prin ajutorul lui Dzeu, prin cele mai
mari greutăți, am sosit pe la ora 4 p.m. în Satul
Crizba. Fac cuartiruirea truipei, tot de odată
prepar și masa pentru seară, la un Sas. Căci
tot satul prin centru era locuit numai de
unguri și sași, numai pe de lăturile Satului
erau Români. Trebuea să umblăm, cu Arma
încărcată și cu cea mai mare atenție căci
ungurii și sașii, aveau mare necaz pe noi.
Pe la orele 6 p.m. sosește și Regimentul. Intră
în cantonamente și trece oameni în Repaus.
După cum se știa, se credea că avem să
Pagina dreaptă
Numerotarea paginii în colțul din dreapta sus 16
stăm mai mult timp acolo. Când a doua zi
15 Sectembrie se primește ordin să ne înapoiem iară
în satul Veneția de Jos, de unde plecasem.
Pornim pe la ora 6 dimineața. Când ajungem
în satul Țânțari, Regimentul o ea pe unde
venisem eu. Ca să ajungă mai repede. Iar eu
de cât să mă îndur greutățile pe care le
îndurasem, am raportat Dlui Maior, că nu mai
pot să mai merg pe acolo, și să îmi de voe să
o iau pe șosea. Eram în stare să ocolesc de 3 ori
pe atât, de cât să o eau, pe unde am venit.
Îmi aprobă cererea, însă cu condiție să ajung
odată cu trupa în Veneția. Ce ea ce era im-.
posibil. Mă despart, cu cei lalți bicicliști, de
Regiment, și pornesc cu cea mai mare iuțeală.
Am trecut ca fulgerul, prin Satele, Vlădeni,
Grid, Parău, și am ajuns nu știu pe la ce oră
în Veneția de Jos. Văzui că Regimentul încă nu
sosise. Căci nu se vedea nici un soldat, pe afară.
Intreb un civil, și îmi spune că a trecut Regimentul
-
stânga
umblând mereu călare. Plec prin pădure
pe direcția mai sus arătată. Deși am scurtat
din drum 30 de K.m., dar am îndurat cele
mai mari greutăți, posibile. Căci era un
noroi de intra roțile bicicleți până la fus, și
trebuea să trăgem de ele, ca calu la Saca.
Era și niște dealuri cu panta dreaptă, de
îți venea amețeală tot împingând la bicicletă.
Trecând prin ajutorul lui Dzeu, prin cele mai
mari greutăți, am sosit pe la ora 4 p.m. în Satul
Crizba. Fac cuartiruirea truipei, tot de odată
prepar și masa pentru seară, la un Sas. Căci
tot satul prin centru era locuit numai de
unguri și sași, numai pe de lăturile Satului
erau Români. Trebuea să umblăm, cu Arma
încărcată și cu cea mai mare atenție căci
ungurii și sașii, aveau mare necaz pe noi.
Pe la orele 6 p.m. sosește și Regimentul. Intră
în cantonamente și trece oameni în Repaus.
După cum se știa, se credea că avem să
dreapta
stăm mai mult timp acolo. Când a doua zi
15 Sectembrie se primește ordin să ne înapoiem iară
în satul Veneția de Jos, de unde plecasem.
Pornim pe la ora 6 dimineața. Când ajungem
în satul Țânțari, Regimentul o ea pe unde
venisem eu. Ca să ajungă mai repede. Iar eu
de cât să mă îndur greutățile pe care le
îndurasem, am raportat Dlui Maior, că nu mai
pot să mai merg pe acolo, și să îmi de voe să
o iau pe șosea. Eram în stare să ocolesc de 3 ori
pe atât, de cât să o eau, pe unde am venit.
Îmi aprobă cererea, însă cu condiție să ajung
odată cu trupa în Veneția. Ce ea ce era im-.
posibil. Mă despart, cu cei lalți bicicliști, de
Regiment, și pornesc cu cea mai mare iuțeală.
Am trecut ca fulgerul, prin Satele, Vlădeni,
Grid, Parău, și am ajuns nu știu pe la ce oră
în Veneția de Jos. Văzui că Regimentul încă nu
sosise. Căci nu se vedea nici un soldat, pe afară.
Intreb un civil, și îmi spune că a trecut Regimentul
-
stânga
umblând mereu călare. Plec prin pădure
pe direcția mai sus arătată. Deși am scurtat
din drum 30 de K.m., dar am îndurat cele
mai mari greutăți, posibile. Căci era un
noroi de intra roțile bicicleți până la fus, și
trebuea să trăgem de ele, ca calu la Saca.
Era și niște dealuri cu panta dreaptă, de
îți venea amețeală tot împingând la bicicletă.
Trecând prin ajutorul lui Dzeu, prin cele mai
mari greutăți, am sosit pe la ora 4 p.m. în Satul
Crizba. Fac cuartiruirea truipei, tot de odată
prepar și masa pentru seară, la un Sas. Căci
tot satul prin centru era locuit numai de
unguri și sași, numai pe de lăturile Satului
erau Români. Trebuea să umblăm, cu Arma
încărcată și cu cea mai mare atenție căci
ungurii și sașii, aveau mare necaz pe noi.
Pe la orele 6 p.m. sosește și Regimentul. Intră
în cantonamente și trece oameni în Repaus.
După cum se știa, se credea că avem să
dreapta
stăm mai mult timp acolo. Când a doua zi
15 Sectembrie se primește ordin să ne înapoiem iară
în satul Veneția de Jos, de unde plecasem.
Pornim pe la ora 6 dimineața. Când ajungem
în satul Țăuțani , Regimentul o ea pe unde
venisem eu. Ca să ajungă mai repede. Iar eu
de cât să mă îndur greutățile pe care le
îndurasem, am raportat Dlui Maior, că nu mai
pot să mai merg pe acolo, și să îmi de voe să
o iau pe șosea. Eram în stare să ocolesc de 3 ori
pe atât, de cât să o eau, pe unde am venit.
Îmi aprobă cererea, însă cu condiție să ajung
odată cu trupa în Veneția. Ce ea ce era im-.
posibil. Mă despart, cu cei lalți bicicliști, de
Regiment, și pornesc cu cea mai mare iuțeală.
Am trecut ca fulgerul, prin Satele, Vlădeni,
Grid, Parău, și am ajuns nu știu pe la ce oră
în Veneția de Jos. Văzui că Regimentul încă nu
sosise. Căci nu se vedea nici un soldat, pe afară.
Intreb un civil, și îmi spune că a trecut Regimentul
-
stânga
umblând mereu călare. Plec prin pădure
pe direcția mai sus arătată. Deși am scurtat
din drum 30 de K.m., dar am îndurat cele
mai mari greutăți, posibile. Căci era un
noroi de intra roțile bicicleți până la fus, și
trebuea să trăgem de ele, ca calu de saca.
Era și niște dealuri cu panta dreaptă, de
îți venea amețeală tot împingând la bicicletă.
Trecând prin ajutorul lui Dzeu, prin cele mai
mari greutăți, am sosit pe la ora 4 p.m. în Satul
Crizba. Fac cuartiruirea truipei, tot de odată
prepar și masa pentru seară, la un Sas. Căci
tot satul prin centru era locuit numai de
unguri și sași, numai pe de lăturile Satului
erau Români. Trebuea să umblăm, cu Arma
încărcată și cu cea mai mare atenție căci
ungurii și sașii, aveau mare necaz pe noi.
Pe la orele 6 p.m. sosește și Regimentul. Intră
în cantonamente și trece oameni în Repaus.
După cum se știa, se credea că avem să
dreapta
stăm mai mult timp acolo. Când a doua zi
15 Sectembrie se primește ordin să ne înapoiem iară
în satul Veneția de Jos, de unde plecasem.
Pornim pe la ora 6 dimineața. Când ajungem
în satul Țânțarii , Regimentul o ea pe unde
venisem eu. Ca să ajungă mai repede. Iar eu
de cât să mă îndur greutățile pe care le
îndurasem, am raportat Dlui Maior, că nu mai
pot să mai merg pe acolo, și să îmi de voe să
o iau pe șosea. Eram în stare să ocolesc de 3 ori
pe atât, de cât să o eau, pe unde am venit.
Îmi aprobă cererea, însă cu condiție să ajung
odată cu trupa în Veneția. Ce ea ce era im-.
posibil. Mă despart, cu cei lalți bicicliști, de
Regiment, și pornesc cu cea mai mare iuțeală.
Am trecut ca fulgerul, prin Satele, Vlădeni,
Grid, Parău, și am ajuns nu știu pe la ce oră
în Veneția de Jos. Văzui că Regimentul încă nu
sosise. Căci nu se vedea nici un soldat, pe afară.
Intreb un civil, și îmi spune că a trecut Regimentul
-
stânga
umblând mereu călare. Plec prin pădure
pe direcția mai sus arătată. Deși am scurtat
din drum 30 de K.m., dar am îndurat cele
mai mari greutăți, posibile. Căci era un
noroi de intra roțile bicicleți până la fus, și
trebuea să trăgem de ele, ca calu de saca.
Era și niște dealuri cu panta dreaptă, de
îți venea amețeală tot împingând la bicicletă.
Trecând prin ajutorul lui Dzeu, prin cele mai
mari greutăți, am sosit pe la ora 4 p.m. în Satul
Crizba. Fac cuartiruirea truipei, tot de odată
prepar și masa pentru seară, la un Sas. Căci
tot satul prin centru era locuit numai de
unguri și sași, numai pe de lăturile Satului
erau Români. Trebuea să umblăm, cu Arma
încărcată și cu cea mai mare atenție căci
ungurii și sașii, aveau mare necaz pe noi.
Pe la orele 6 p.m. sosește și Regimentul. Intră
în cantonamente și trece oameni în Repaus.
După cum se știa, se credea că avem să
dreapta
stăm mai mult timp acolo. Când a doua zi
15 Sectembrie se primește ordin să ne înapoiem iară
în satul Veneția de Jos, de unde plecasem.
Pornim pe la ora 6 dimineața. Când ajungem
în satul Țânțarii , Regimentul o ea pe unde
venisem eu. Ca să ajungă mai repede. Iar eu
de cât să mă îndur greutățile pe care le
îndurasem, am raportat Dlui Maior, că nu mai
pot să mai merg pe acolo, și să îmi de voe să
o iau pe șosea. Eram în stare să ocolesc de 3 ori
pe atât, de cât să o eau, pe unde am venit.
Îmi aprobă cererea, însă cu condiție să ajung
odată cu trupa în Veneția. Ce ea ce era im-.
posibil. Mă despart, cu cei lalți bicicliști, de
Regiment, și pornesc cu cea mai mare iuțeală.
Am trecut ca fulgerul, prin Satele, Vlădeni,
Grid, Parău, și am ajuns nu știu pe la ce oră
în Veneția de Jos. Văzui că Regimentul încă nu
sosise. Căci nu se vedea nici un soldat, pe afară.
Intreb un civil, și îmi spune că a trecut Regimentul
-
stânga
umblând mereu călare. Plec prin pădure
pe direcția mai sus arătată. Deși am scurtat
din drum 30 de K.m., dar am îndurat cele
mai mari greutăți, posibile. Căci era un
noroi de intra roțile bicicleți până la fus, și
trebuea să trăgem de ele, ca calu de saca.
Era și niște dealuri cu panta dreaptă, de
îți venea amețeală tot împingând la bicicletă.
Trecând prin ajutorul lui Dzeu, prin cele mai
mari greutăți, am sosit pe la ora 4 p.m. în Satul
Crizba. Fac cuartiruirea truipei, tot de odată
prepar și masa pentru seară, la un Sas. Căci
tot satul prin centru era locuit numai de
unguri și sași, numai pe de lăturile Satului
erau Români. Trebuea să umblăm, cu Arma
încărcată și cu cea mai mare atenție căci
ungurii și sașii, aveau mare necaz pe noi.
Pe la orele 6 p.m. sosește și Regimentul. Intră
în cantonamente și trece oameni în Repaus.
După cum se știa, se credea că avem să
dreapta
stăm mai mult timp acolo. Când a doua zi
15 Sectembrie se primește ordin să ne înapoiem iară
în satul Veneția de Jos, de unde plecasem.
Pornim pe la ora 6 dimineața. Când ajungem
în satul Țânțarii , Regimentul o ea pe unde
venisem eu. Ca să ajungă mai repede. Iar eu
de cât să mă îndur greutățile pe care le
îndurasem, am raportat Dlui Maior, că nu mai
pot să mai merg pe acolo, și să îmi de voe să
o iau pe șosea. Era, în stare de 3 ori
pe atât, de cât să o eau, pe unde am venit.
Îmi aprobă cererea, însă cu condiție să ajung
odată cu trupa în Veneția. Ce ea ce era inposibil.
Mă despart, cu cei lalți bicicliști, de
Regiment, și pornesc cu cea mai mare iuțeală.
Am trecut ca fulgerul, prin Satele, Vlădeni,
Grid, Parău, și am ajuns nu știu pe la ce oră
în Veneția de Jos. Văzui că Regimentul încă nu
sosise. Căci nu se vedea nici un soldat, pe afară.
Intreb un civil, și îmi spune că a trecut Regimentul
-
stânga
umblând mereu călare. Plec prin pădure
pe direcția mai sus arătată. Deși am scurtat
din drum 30 de K.m., dar am îndurat cele
mai mari greutăți, posibile. Căci era un
noroi de intra roțile bicicleți până la fus, și
trebuea să trăgem de ele, ca calu de saca.
Era și niște dealuri cu panta dreaptă, de
îți venea amețeală tot împingând la bicicletă.
Trecând prin ajutorul lui Dzeu, prin cele mai
mari greutăți, am sosit pe la ora 4 p.m. în Satul
Crizba. Fac cuartiruirea truipei. Tot de odată
prepar și masa pentru seară, la un sas. Căci
tot satul prin centru era locuit numai de
unguri și sași, numai pe de lăturile Satului
erau Români. Trebuea să umblăm, cu Arma
încărcată și cu cea mai mare atenție căci
ungurii și sașii, aveau mare necaz pe noi.
Pe la orele 6 p.m. sosește și Regimentul. Intră
în cantonamente și trece oameni în Repaus.
După cum se știa, se credea că avem să
dreapta
stăm mai mult timp acolo. Când a doua zi
15 Sectembrie se primește ordin să ne înapoiem iară
în satul Veneția de Jos, de unde plecasem.
Pornim pe la ora 6 dimineața. Când ajungem
în satul Țânțarii , Regimentul o ea pe unde
venisem eu. Ca să ajungă mai repede. Iar eu
de cât să mă îndur greutățile pe care le
îndurasem, am raportat Dlui Maior, că nu mai
pot să mai merg pe acolo, și să îmi de voe să
o iau pe șosea. Era, în stare de 3 ori
pe atât, de cât să o eau, pe unde am venit.
Îmi aprobă cererea, însă cu condiție să ajung
odată cu trupa în Veneția. Ce ea ce era inposibil.
Mă despart, cu cei lalți bicicliști, de
Regiment, și pornesc cu cea mai mare iuțeală.
Am trecut ca fulgerul, prin Satele, Vlădeni,
Grid, Parău, și am ajuns nu știu pe la ce oră
în Veneția de Jos. Văzui că Regimentul încă nu
sosise. Căci nu se vedea nici un soldat, pe afară.
Intreb un civil, și îmi spune că a trecut Regimentul
-
stânga
umblând mereu călare. Plec prin pădure
pe direcția mai sus arătată. Deși am scurtat
din drum 30 de K.m., dar am îndurat cele
mai mari greutăți, posibile. Căci era un
noroi de intra roțile bicicleți până la fus, și
trebuea să trăgem de ele, ca calu de saca.
Era și niște dealuri cu panta dreaptă, de
îți venea amețeală tot împingând la bicicletă.
Trecând prin ajutorul lui Dzeu, prin cele mai
mari greutăți, am sosit pe la ora 4 p.m. în Satul
Crizba. Fac cuartiruirea truipei. Tot de odată
prepar și masa pentru seară, la un sas. Căci
tot satul prin centru era locuit numai de
unguri și sași, numai pe de lăturile Satului
erau Români. Trebuea să umblăm, cu Arma
încărcată și cu cea mai mare atenție căci
ungurii și sașii, aveau mare necaz pe noi.
Pe la orele 6 p.m. sosește și Regimentul. Intră
în cantonamente și trece oameni în Repaus.
După cum se știa, se credea că avem să
dreapta
stăm mai mult timp acolo. Când a doua zi
15 Sectembrie se primește ordin să ne înapoiem iară
în satul Veneția de Jos, de unde plecasem.
Pornim pe la ora 6 dimineața. Când ajungem
în satul Țânțarii, Regimentul o ea pe unde
venisem eu. Ca să ajungă mai repede. Iar eu
de cât să mă îndur greutățile pe care le
îndurasem, am raportat Dlui Maior, că nu mai
pot să mai merg pe acolo, și să îmi de voe să
o iau pe șosea. Era, în stare de 3 ori
pe atât, de cât să o eau, pe unde am venit.
Îmi aprobă cererea, însă cu condiție să ajung
odată cu trupa în Veneția. Ce ea ce era inposibil.
Mă despart, cu cei lalți bicicliști, de
Regiment, și pornesc cu cea mai mare iuțeală.
Am trecut ca fulgerul, prin Satele, Vlădeni,
Grid, Parău, și am ajuns nu știu pe la ce oră
în Veneția de Jos. Văzui că Regimentul încă nu
sosise. Căci nu se vedea nici un soldat, pe afară.
Intreb un civil, și îmi spune că a trecut Regimentul
-
stânga
umblând mereu călare. Plec prin pădure
pe direcția mai sus arătată. Deși am scurtat
din drum 30 de K.m., dar am îndurat cele
mai mari greutăți, posibile. Căci era un
noroi de intra roțile bicicleți până la fus, și
trebuea să trăgem de ele, ca calu de saca.
Era și niște dealuri cu panta dreaptă, de
îți venea amețeală tot împingând la bicicletă.
Trecând prin ajutorul lui Dzeu, prin cele mai
mari greutăți, am sosit pe la ora 4 p.m. în Satul
Crizba. Fac cuartiruirea truipei. Tot de odată
prepar și masa pentru seară, la un sas. Căci
tot satul prin centru era locuit numai de
unguri și sași, numai pe de lăturile Satului
erau Români. Trebuea să umblăm, cu Arma
încărcată și cu cea mai mare atenție căci
ungurii și sașii, aveau mare necaz pe noi.
Pe la orele 6 p.m. sosește și Regimentul. Intră
în cantonamente și trece oameni în Repaus.
După cum se știa, se credea că avem să
dreapta
stăm mai mult timp acolo. Când a doua zi
15 Sectembrie se primește ordin să ne înapoiem iară
în satul Veneția de Jos, de unde plecasem.
Pornim pe la ora 6 dimineața. Când ajungem
în satul Țânțarii, Regimentul o ea pe unde
venisem eu. Ca să ajungă mai repede. Iar eu
de cât să mă îndur greutățile pe care le
îndurasem, am raportat Dlui Maior, că nu mai
pot să mai merg pe acolo, și să îmi de voe să
o iau pe șosea. Era, în stare de 3 ori
pe atât, de cât să o eau, pe unde am venit.
Îmi aprobă cererea, însă cu condiție să ajung
odată cu trupa în Veneția. Ce ea ce era inposibil.
Mă
-
stânga
umblând mereu călare. Plec prin pădure
pe direcția mai sus arătată. Deși am scurtat
din drum 30 de K.m., dar am îndurat cele
mai mari greutăți, posibile. Căci era un
noroi de intra roțile bicicleți până la fus, și
trebuea să trăgem de ele, ca calu de saca.
Era și niște dealuri cu panta dreaptă, de
îți venea amețeală tot împingând la bicicletă.
Trecând prin ajutorul lui Dzeu, prin cele mai
mari greutăți, am sosit pe la ora 4 p.m. în Satul
Crizba. Fac cuartiruirea truipei. Tot de odată
prepar și masa pentru seară, la un sas. Căci
tot satul prin centru era locuit numai de
unguri și sași, numai pe de lăturile Satului
erau Români. Trebuea să umblăm, cu Arma
încărcată și cu cea mai mare atenție căci
ungurii și sașii, aveau mare necaz pe noi.
Pe la orele 6 p.m. sosește și Regimentul. Intră
în cantonamente și trece oameni în Repaus.
După cum se știa, se credea că avem să
dreapta
stăm mai mult timp acolo. Când a doua zi
15 Sectembrie se primește ordin să ne înapoiem iară
în satul Veneția de Jos, de unde plecasem.
Pornim pe la ora 6 dimineața. Când ajungem
în satul Țânțarii, Regimentul o ea
Description
Save description- 45.8131783||25.4645613||
Crizbav
- 45.8760544||25.209554||
Veneția de Jos
- 45.7682786||25.3661232||
Vlădeni
- 45.7331132||23.1089449||
Grid
- 45.8475993||25.1907091||
Parău
- 45.7974796||21.2390768||
Țânțari
- 45.9426198||24.94911000000002||||1
Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Location(s)
Story location Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Document location Crizbav
-
Additional document location Veneția de Jos
-
Additional document location Vlădeni
-
Additional document location Grid
-
Additional document location Parău
-
Additional document location Țânțari
- ID
- 6215 / 142264
- Contributor
- Dumitru Monica Bianca
Login to edit the languages
- Română
Login to edit the fronts
- Eastern Front
Login to add keywords
- Artillery
- Conscientious Objection
- Home Front
- Medical
- Prisoners of War
- Recruitment and Conscription
- Tanks and Armoured Fighting Vehicles
- Transport
- Trench Life
Login to leave a note