Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 96

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

                                                                                                                                                          50  page number 

de flori şi lumînări in mâni. Înaintea coşciugul mergea rândurile de matrozi

înarmaţi cu puştile şi îmbrăcaţi în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

Marşul sa început, muzica au zis marşul morţesc, pre mine de odată mau

lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

au zis ca cum zicea bătrâni muzicanţi de la noi din Năseud, meam adus aminte

de când eram copil, şi alergam desculţi după muzică pe acasă, ba le ţineam

cheară notele la muzicanţi când zicea, astefeli am gândit la pământul naşteri,

şi la iubiţi mei părinţi. Ori şi cum dară iute mai trece şi timpul, şi pre unde

mă aflam eu acum, îmi cugetam în mine, ştie bunul Dzeu că unde mie crepat

şi mie pământul, şi să pote să mă îngrope şi pre mine pre aci prin ţări străine,

şi ah atunci cum ar mai fi inima părinţilor de arsă, mai ales a sărmanei

mamă. Îmi era mai mare jalea vădînd că după sălaşul său sărmanul

nu mergea nici părinţi, nice fraţi sau rudeni, ca să-l petreacă până la recele

mormânt, nu au putut omul să nu lăcrămeze. Dacă stai bine şi socoteşti

era şi lucrul jalnic, sărmani săi părinţi încă nu ştieau nimic despre dânsul,

să pote că in ziua in care îl inmormântaserem, vor fi primit de la el vreo carte,

in care lea fi scris trăind in vieaţă, cum că e sănătos şi îi merge bine, precând

noi acum îl inmormântam aci prin ţări străine, „departe de-o mamă

care-l crescusă şi care-l iubisă". Ce să facem? aşa e omul ca o flore adi înfloreşte,

eară mâne să veştezeşte, noi destul de frumos lam înmormântat

Dzeu să-l odihnească. Luni în 15 Dec. pe la 11 ore înainte de ameadi, am plecat

din Nagasaki spre China oraşul Şhang-hai, eşirea din port au

fost forte frumosă din tote ferestrile neau salutat europeni cu năfrămuţele,

(batistele) mai ales sărmanele fetiţă, căci le cădea greu după matrozi.


Transcription saved

                                                                                                                                                          50  page number 

de flori şi lumînări in mâni. Înaintea coşciugul mergea rândurile de matrozi

înarmaţi cu puştile şi îmbrăcaţi în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

Marşul sa început, muzica au zis marşul morţesc, pre mine de odată mau

lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

au zis ca cum zicea bătrâni muzicanţi de la noi din Năseud, meam adus aminte

de când eram copil, şi alergam desculţi după muzică pe acasă, ba le ţineam

cheară notele la muzicanţi când zicea, astefeli am gândit la pământul naşteri,

şi la iubiţi mei părinţi. Ori şi cum dară iute mai trece şi timpul, şi pre unde

mă aflam eu acum, îmi cugetam în mine, ştie bunul Dzeu că unde mie crepat

şi mie pământul, şi să pote să mă îngrope şi pre mine pre aci prin ţări străine,

şi ah atunci cum ar mai fi inima părinţilor de arsă, mai ales a sărmanei

mamă. Îmi era mai mare jalea vădînd că după sălaşul său sărmanul

nu mergea nici părinţi, nice fraţi sau rudeni, ca să-l petreacă până la recele

mormânt, nu au putut omul să nu lăcrămeze. Dacă stai bine şi socoteşti

era şi lucrul jalnic, sărmani săi părinţi încă nu ştieau nimic despre dânsul,

să pote că in ziua in care îl inmormântaserem, vor fi primit de la el vreo carte,

in care lea fi scris trăind in vieaţă, cum că e sănătos şi îi merge bine, precând

noi acum îl inmormântam aci prin ţări străine, „departe de-o mamă

care-l crescusă şi care-l iubisă". Ce să facem? aşa e omul ca o flore adi înfloreşte,

eară mâne să veştezeşte, noi destul de frumos lam înmormântat

Dzeu să-l odihnească. Luni în 15 Dec. pe la 11 ore înainte de ameadi, am plecat

din Nagasaki spre China oraşul Şhang-hai, eşirea din port au

fost forte frumosă din tote ferestrile neau salutat europeni cu năfrămuţele,

(batistele) mai ales sărmanele fetiţă, căci le cădea greu după matrozi.



Transcription history
  • March 24, 2017 08:35:26 Nicoleta Gramada

                                                                                                                                                              50  page number 

    de flori şi lumînări in mâni. Înaintea coşciugul mergea rândurile de matrozi

    înarmaţi cu puştile şi îmbrăcaţi în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

    Marşul sa început, muzica au zis marşul morţesc, pre mine de odată mau

    lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

    au zis ca cum zicea bătrâni muzicanţi de la noi din Năseud, meam adus aminte

    de când eram copil, şi alergam desculţi după muzică pe acasă, ba le ţineam

    cheară notele la muzicanţi când zicea, astefeli am gândit la pământul naşteri,

    şi la iubiţi mei părinţi. Ori şi cum dară iute mai trece şi timpul, şi pre unde

    mă aflam eu acum, îmi cugetam în mine, ştie bunul Dzeu că unde mie crepat

    şi mie pământul, şi să pote să mă îngrope şi pre mine pre aci prin ţări străine,

    şi ah atunci cum ar mai fi inima părinţilor de arsă, mai ales a sărmanei

    mamă. Îmi era mai mare jalea vădînd că după sălaşul său sărmanul

    nu mergea nici părinţi, nice fraţi sau rudeni, ca să-l petreacă până la recele

    mormânt, nu au putut omul să nu lăcrămeze. Dacă stai bine şi socoteşti

    era şi lucrul jalnic, sărmani săi părinţi încă nu ştieau nimic despre dânsul,

    să pote că in ziua in care îl inmormântaserem, vor fi primit de la el vreo carte,

    in care lea fi scris trăind in vieaţă, cum că e sănătos şi îi merge bine, precând

    noi acum îl inmormântam aci prin ţări străine, „departe de-o mamă

    care-l crescusă şi care-l iubisă". Ce să facem? aşa e omul ca o flore adi înfloreşte,

    eară mâne să veştezeşte, noi destul de frumos lam înmormântat

    Dzeu să-l odihnească. Luni în 15 Dec. pe la 11 ore înainte de ameadi, am plecat

    din Nagasaki spre China oraşul Şhang-hai, eşirea din port au

    fost forte frumosă din tote ferestrile neau salutat europeni cu năfrămuţele,

    (batistele) mai ales sărmanele fetiţă, căci le cădea greu după matrozi.



  • March 24, 2017 08:31:31 Alina Nicula

    de flori și luminări im mâni. Înaintea coșciugul mergea rândurile de matrozi 

    înarmați cu puștile și îmbrăcați în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

    Marșul sa început, muzica au zis marșul morțesc, pre mine de odată mau

    lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

    au zis ca cum zicea bătrâni muzicanți de la noi din Năsăud, meam adus aminte 

    de când eram copil, și alergam desculți după muzică pe acasă, ba le țineam

    cheară notele la muzicanți când zicea, astefeli am gândit la pământul nașteri,

    și la iubiți mei părinți. Ori și cum, dară iute mai trece și timpul, și pre unde 

    mă aflam eu acum, îmi cugetam in mine, știe bunul Dzeu că unde mie crepat

    și mie pământul, și să pòte să mă îngròpe și pre mine pre aci prin țări străine,

    și ah atunci cum ar mai fi inima părinților de arsă, mai ales a sărmanei

    mamă. Îmi era mai mare jalea vădînd că după sălașul său sărmanul

    nu mergea nici părinți, nice frați sau rudeni, ca să-l petreacă până la recele

    mormânt, nu au putut omul să nu lăcrămeze. Dacă stai bine și socotești

    era și lucrul jalnic, sărmani săi părinți încă nu știeau nimic despre dânsul,

    să pòte că in ziua in care îl inmormântaserem, vor fi primit de la el vreo carte,

    in care lea fi scris trăind in vieață, cum că e sănătos ți îi merge bine, precând

    noi acum îl înmormântam aci prin țări străine,„departe de-o mamă

    care-l crescusă și care-l iubisă”. Ce să facem? așa e omul ca o flòre adi înflorește,

    cară mâne să veștezește, noi destul de frumos lam înmormântat

    Dzeu să-l odihnească. Luni în 15 Dec. pe la 11 òre înainte de ameadi, am plecat

    din Nagasaki spre China orașul Șhang-hai, eșirea din port au

    fost fòrte frumòsă din tòte ferestrile neau salutat europeni cu năfrămuțele,

    (batistele) mai ales sărmanele fetiță, căci le cădea greu după matrozi.



  • March 24, 2017 08:29:25 Nicoleta Gramada

                                                                                                                                                              50  page number 

    de flori şi lumînări in mâni. Înaintea coşciugul mergea rândurile de matrozi

    înarmaţi cu puştile şi îmbrăcaţi în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

    Marşul sa început, muzica au zis marşul morţesc, pre mine de odată mau

    lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

    au zis ca cum zicea bătrâni muzicanţi de la noi din Năseud, meam adus aminte

    de când eram copil, şi alergam desculţi după muzică pe acasă, ba le ţineam

    cheară notele la muzicanţi când zicea, astefeli am gândit la pământul naşteri,

    şi la iubiţi mei părinţi. Ori şi cum dară iute mai trece şi timpul, şi pre unde

    mă aflam eu acum, îmi cugetam în mine, ştie bunul Dzeu că unde mie crepat

    şi mie pământul, şi să pote să mă îngrope şi pre mine pre aci prin ţări străine,

    şi ah atunci cum ar mai fi inima părinţilor de arsă, mai ales a sărmanei

    mamă. Îmi era mai mare jalea vădînd că după sălaşul său sărmanul

    nu mergea nici părinţi, nice fraţi sau rudeni, ca să-l petreacă până la recele

    mormânt, nu au putut omul să nu lăcrămeze. Dacă stai bine şi socoteşti

    era şi lucrul jalnic, sărmani săi părinţi încă nu ştieau nimic despre dânsul,

    să pote că in ziua in care îl inmormântaserem, vor fi primit de la el vreo carte,

    in care lea fi scris trăind in vieaţă, cum că e sănătos şi îi merge bine, precând

    noi acum îl inmormântam aci prin ţări străine, „departe de-o mamă

    care-l crescusă şi care-l iubisă".



  • March 24, 2017 08:29:07 Nicoleta Gramada

                                                                                                                                                              50  page number 

    de flori şi lumînări in mâni. Înaintea coşciugul mergea rândurile de matrozi

    înarmaţi cu puştile şi îmbrăcaţi în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

    Marşul sa început, muzica au zis marşul morţesc, pre mine de odată mau

    lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

    au zis ca cum zicea bătrâni muzicanţi de la noi din Năseud, meam adus aminte

    de când eram copil, şi alergam desculţi după muzică pe acasă, ba le ţineam

    cheară notele la muzicanţi când zicea, astefeli am gândit la pământul naşteri,

    şi la iubiţi mei părinţi. Ori şi cum dară iute mai trece şi timpul, şi pre unde

    mă aflam eu acum, îmi cugetam în mine, ştie bunul Dzeu că unde mie crepat

    şi mie pământul, şi să pote să mă îngrope şi pre mine pre aci prin ţări străine,

    şi ah atunci cum ar mai fi inima părinţilor de arsă, mai ales a sărmanei

    mamă. Îmi era mai mare jalea vădînd că după sălaşul său sărmanul

    nu mergea nici părinţi, nice fraţi sau rudeni, ca să-l petreacă până la recele

    mormânt, nu au putut omul să nu lăcrămeze. Dacă stai bine şi socoteşti

    era şi lucrul jalnic, sărmani săi părinţi încă nu ştieau nimic despre dânsul,

    să pote că in ziua in care îl inmormântaserem, vor fi primit de la el vreo carte,

    in care lea fi scris trăind in vieaţă, cum că e sănătos şi îi merge bine, precând

    noi acum îl inmormântam aci prin ţări străine, departe de-o mamă

    care-l crescusă şi care-l iubisă".



  • March 24, 2017 08:28:09 Alina Nicula

    de flori și luminări im mâni. Înaintea coșciugul mergea rândurile de matrozi 

    înarmați cu puștile și îmbrăcați în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

    Marșul sa început, muzica au zis marșul morțesc, pre mine de odată mau

    lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

    au zis ca cum zicea bătrâni muzicanți de la noi din Năsăud, meam adus aminte 

    de când eram copil, și alergam desculți după muzică pe acasă, ba le țineam

    cheară notele la muzicanți când zicea, astefeli am gândit la pământul nașteri,

    și la iubiți mei părinți. Ori și cum, dară iute mai trece și timpul, și pre unde 

    mă aflam eu acum, îmi cugetam in mine, știe bunul Dzeu că unde mie crepat

    și mie pământul, și să pòte să mă îngròpe și pre mine pre aci prin țări străine,

    și ah atunci cum ar mai fi inima părinților de arsă, mai ales a sărmanei

    mamă. Îmi era mai mare jalea vădînd că după sălașul său sărmanul

    nu mergea nici părinți, nice frați sau rudeni, ca să-l petreacă până la recele

    mormânt, nu au putut omul să nu lăcrămeze. Dacă stai bine și socotești

    era și lucrul jalnic, sărmani săi părinți încă nu știeau nimic despre dânsul,

    să pòte că in ziua in care îl inmormântaserem, vor fi primit de la el vreo carte,

    in care lea fi scris trăind in vieață, cum că e sănătos ți îi merge bine, precând

    noi acum îl înmormântam aci prin țări străine,„departe de-o mamă

    care-l crescusă și care-l iubisă”. Ce să facem? așa e omul ca o flòre adi înflorește,

    cară mâne să veștezește, noi destul de frumos lam înmormântat



  • March 24, 2017 08:25:35 Nicoleta Gramada

                                                                                                                                                              50  page number 

    de flori şi lumînări in mâni. Înaintea coşciugul mergea rândurile de matrozi

    înarmaţi cu puştile şi îmbrăcaţi în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

    Marşul sa început, muzica au zis marşul morţesc, pre mine de odată mau

    lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

    au zis ca cum zicea bătrâni muzicanţi de la noi din Năseud, meam adus aminte

    de când eram copil, şi alergam desculţi după muzică pe acasă, ba le ţineam

    cheară notele la muzicanţi când zicea, astefeli am gândit la pământul naşteri,

    şi la iubiţi mei părinţi. Ori şi cum dară iute mai trece şi timpul, şi pre unde

    mă aflam eu acum, îmi cugetam în mine, ştie bunul Dzeu că unde mie crepat

    şi mie pământul, şi să pote să mă îngrope şi pre mine pre aci prin ţări străine,

    şi ah atunci cum ar mai fi inima părinţilor de arsă, mai ales a sărmanei

    mamă. Îmi era mai mare jalea vădînd că după sălaşul său sărmanul

    nu mergea nici părinţi, nice fraţi sau rudeni, ca să-l petreacă până la recele

    mormânt, nu au putut omul să nu lăcrămeze. Dacă stai bine şi socoteşti

    era şi lucrul jalnic, sărmani săi părinţi încă nu ştieau nimic despre dânsul,

    să pote că in ziua in care îl inmormântaserem, vor fi primit de la el vreo carte,



  • March 24, 2017 08:22:10 Alina Nicula

    de flori și luminări im mâni. Înaintea coșciugul mergea rândurile de matrozi 

    înarmați cu puștile și îmbrăcați în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

    Marșul sa început, muzica au zis marșul morțesc, pre mine de odată mau

    lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

    au zis ca cum zicea bătrâni muzicanți de la noi din Năsăud, meam adus aminte 

    de când eram copil, și alergam desculți după muzică pe acasă, ba le țineam

    cheară notele la muzicanți când zicea, astefeli am gândit la pământul nașteri,

    și la iubiți mei părinți. Ori și cum, dară iute mai trece și timpul, și pre unde 

    mă aflam eu acum, îmi cugetam in mine, știe bunul Dzeu că unde mie crepat

    și mie pământul, și să pòte să mă îngròpe și pre mine pre aci prin țări străine,

    și ah atunci cum ar mai fi inima părinților de arsă, mai ales a sărmanei

    mamă. Îmi era mai mare jalea vădînd că după sălașul său sărmanul

    nu mergea nici părinți, nice frați sau rudeni, ca să-l petreacă până la recele

    mormânt, nu au putut omul să nu lăcrăme.


  • March 24, 2017 08:20:13 Nicoleta Gramada

                                                                                                                                                              50  page number 

    de flori şi lumînări in mâni. Înaintea coşciugul mergea rândurile de matrozi

    înarmaţi cu puştile şi îmbrăcaţi în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

    Marşul sa început, muzica au zis marşul morţesc, pre mine de odată mau

    lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

    au zis ca cum zicea bătrâni muzicanţi de la noi din Năseud, meam adus aminte

    de când eram copil, şi alergam desculţi după muzică pe acasă, ba le ţineam

    cheară notele la muzicanţi când zicea, astefeli am gândit la pământul naşteri,

    şi la iubiţi mei părinţi. Ori şi cum dară iute mai trece şi timpul, şi pre unde

    mă aflam eu acum, îmi cugetam în mine, ştie bunul Dzeu că unde mie crepat


  • March 24, 2017 08:16:50 Alina Nicula

    de flori și luminări im mâni. Înaintea coșciugul mergea rândurile de matrozi 

    înarmați cu puștile și îmbrăcați în parade, eară înfruntea părădi mergea muzica.

    Marșul sa început, muzica au zis marșul morțesc, pre mine de odată mau

    lovit o jale încât mai n-am izbucnit in plâns, pentru că muzica (banda) acurat

    au zis ca cum zicea bătrâni muzicanți de la noi din Năsăud, meam adus aminte 

    de când eram copil, și alergam desculți după muzică pe acasă, ba le țineam

    cheară notele la muzicanți când zicea, astefeli am gândit la pământul nașteri,

    și la iubiți mei părinți. Ori și cum, dară iute mai trece și timpul, și pre unde 

    mî aflam


Description

Save description
  • 47.2921849||24.3973258||

    Năsăud/Naszód

    ||1
Location(s)
  • Story location Năsăud/Naszód
Login and add location


ID
6191 / 70171
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Biblioteca Judeteana Cluj
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/


Login to edit the languages

Login to edit the fronts
  • Naval Warfare

Login to add keywords
  • Prisoners of War

Login and add links

Notes and questions

Login to leave a note