Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 16

• April 10, 2017 10:28:44 Alina Nicula

                                                                                                     10
  

  şi eu la număruși ca voluntari, Însă eu aceasta idee o țîneam

  în mine, fără a o împărtăși cu cineva. Destul că sau apropieat și timpul

  căratului, noroiul încă nu să uscase, eară bieți omeni era săliți

  să care așa prin noroi, căci timp de așteptat nu mai era, capoi te

  trezăi cu earna în spate. Diua asentări au sosit, eu nu știam sîngur

  ce să fac, nu îndrăzneam să cer slobodire de la tătuca, știind căci cât

  avem de lucru, aveam frică că mea răspinge rugarea. Totuși mam hotărât

  să aștept până după lucrul câmpului, căci ca voluntar pot în orice timp

  să stau la asentare. Așa am și făcut. Cărătura bucatelor sau început

  Dòmne Dne că ce mai noroi și ploi era, de să scufunda ròtele carului până

  în butugi. Insă neavând încotro, eram săliți a căra și prin noroi.

  Sărmani cai, și vitele de jug, mult au mai fost încordate și chinuite,

  eară cu ele alăturea și bieți omeni. De câte ori soseam cu carul acasă de

  atâtea ori îl tot spălam de noroi. Nu voi uita tomna aceasta nici când

  voi trage de mòrte, pentru că multe am mai răbdat și am suferit; dacă

  nui reușea ceva tatuchi la încărcat, pe cine își descărca mâniea? pe

  bietul Dtru, eară de să întâmpla cumva să se prăvală carul, pentru

  că eșam din drum pe còste din pricina noroiului ce era pe drumurile

  strămte, atunci vai de tine Dumitre, eram băgat și scos din mama, de

  îmi îngrozeam zilele. Sărmanul de mine, că de multe ori am mai plâns

  mai ales când curățam caii in grajd, îmi blăstămam și ceasul în care

  mau născut biata mamă. Ba de cele mai multe ori îmi făceam planul

  să mă spânzur, sau să mă împușc, pentru că îmi era prea grea așa

  o viață cum o duceam eu atunci, deși eu mă sâleam cât mai bine să
  

• April 7, 2017 11:44:13 Laura Rauscher

  Și eu la număruși ca voluntari. Însă eu această idee o țîneam în mine, fără a o împărtăși cu cineva. Destul că sau apropieat și timpul căratului, noroiul încă nu să uscase, eară bieți omeni era săliți să care așa prin noroi, căci timp de așteptat nu mai era, capoi te trezăi cu earna în spate. Diua asentări au sosit, eu nu știam singur ce să fac, nu îndrăzneam să cer slobodire de la tătuca, știind căci cât avem de lucru, aveam frică că mea răspinge rugarea. Totuși mam hotărât să aștept până după lucrul câmpului, căci ca voluntar pot în orice timp să stau la asentare. Așe am și făcut. Cărătura bucatelor sau început Domne Dne că ce mai noroi și ploi era, de să scufunda rotele carului până în butugi. Insă neavând încotro, eram săliți a căra și prin noroi. Sărmani cai, și vitele de jug, mult au mai fost încordate și chinuite, eară cu ele alăturea și bieți omeni. De câte ori soseam cu carul acasă de atâtea ori îl tot spălam de noroi. Nu voi uita tomna aceasta nici când voi trage de morte, pentru că multe am mai răbdat și am suferit; dacă nui reușea ceva tatuchi la încărcat, pe cine își descărca mâniea? Pe bietul Dtru, eară de să întâmpla cumva să se prăvală carul, pentru că eșam din drum pe coste din pricina noroiului ce era pe drumurile stâmte, atunci vai de tine Dumitre, eram băgat și scos din mamă, de îmi îngrozeam zilele. Sărmanul de mine, că de multe ori am mai plâns mai ales când curățam caii în grajd, îmi blăstamam și ceasul în care mau născut biata mamă. Ba de cele mai multe ori îmi făceam planul să mă spânzur, sau să mă împușc, pentru că îmi era prea grea așa o viață cum o duceam eu atunci, deși eu mă sâleam cât mai bine să
  

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• November 9, 2016 13:09:13 Sorina Stanca (RO)
  Și eu la număruși ca voluntari. Însă eu această idee o țineam în mine, fără a o împărtăși cu cineva. Destul că sau apropiat și timpul căratului, noroiul încă nu să uscase, cară bieți omeni era săliți să care așa prin noroi, căci timp de așteptat nu mai era, capoi te trezăi cu arma în spate. Diua asentări au sosit, eu nu știam singur ce să fac, nu îndrăzneam să cer slobodire de la tătuca, știind căci cât avem de lucru, aveam frică că mea răspinge rugarea. Totuși mam hotărât să aștept până după lucrul câmpului, căci ca voluntar pot în orice timp să stau la asentare. Așe am și făcut. Cărătura bucatelor sau început Domne Dne că ce mai noroi și ploi era, de să scufunda rotele carului până în butugi. Insă neavând încotro, eram săliți a căra și prin noroi. Sărmani cai, și vitele de jug, mult au mai fost încordate și chinuite, iară cu ele alăturea și bieți omeni. De câte ori soseam cu carul acasă de atâtea ori îl tot spălam de noroi. Nu voi uita tomna aceasta nici când voi trage de moarte, pentru că multe am mai răbdat și am suferit; dacă nu reușea ceva tatuchi la încărcat, pe cine ăși descărca mânia? Pe bietul Dtru, cară de să întâmpla cumva să se prăvale carul, pentru că eșam din drum pe coste din pricina noroiului ce era pe drumurile stâmte, atunci vai de tine Dumitre, eram băgat și scos din mamă, de îmi îngrozeam zilele. Sărmanul de mine, că de multe ori am mai plâns mai ales când curățam caii în grajd, îmi blăstamam și ceasul în care mau născut biata mamă. Da de cele mai multe ori îmi făceam planul să mă spânzur, sau să mă împușc, pentru că îmi era prea grea o viață cum o duceam eu atunci, deși eu mă sâleam cât mai bine să
  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description