Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 6

• April 10, 2017 09:56:07 Alina Nicula

  mai multe ori nici pe acești òmeni nu eam vădut, căci călătoream

  pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii

  eară de furie inspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le

  vedeai aruncândusă cu putere urieașă în còstele vaporului vrând să·l sorobească,

  eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând

  cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă, le cetea

  din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că

  îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe

  nopți nu am mai durmit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și

  plòie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și

  sdrobit de atâtea nopți nedurmite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată

  venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea

  calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată

  tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă

  încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai

  departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam

  de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă

  că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi, ci lucrul de tòte

  dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot

  închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ in mijlocul mărei

  și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele

  fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce

  mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre

  alee și promenădi purtând de brațetă fetiță tinere frumòsă

• April 10, 2017 09:55:53 Alina Nicula

  mai multe ori nici pe acești òmeni nu eam vădut, căci călătoream

  pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii

  eară de furie inspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le

  vedeai aruncândusă cu putere urieașă în còstele vaporului vrând săl sorobească,

  eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând

  cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă, le cetea

  din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că

  îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe

  nopți nu am mai durmit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și

  plòie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și

  sdrobit de atâtea nopți nedurmite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată

  venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea

  calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată

  tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă

  încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai

  departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam

  de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă

  că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi, ci lucrul de tòte

  dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot

  închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ in mijlocul mărei

  și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele

  fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce

  mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre

  alee și promenădi purtând de brațetă fetiță tinere frumòsă

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• April 6, 2017 16:15:09 Laura Rauscher

  mai multe ori nici pe acești omeni nu eam vădut, căci călătoream

  pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii

  eară de furie înspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le

  vedeai aruncândusă cu putere urieașă în costele vaporului vrând săl sorobească,

  eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând

  cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă le cetea

  din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că

  îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe

  nopți nu am mai dormit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și

  ploie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și

  sdrobit de atâtea nopți nedurmite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată

  venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea

  calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată

  tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă

  încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai

  departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam

  de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă

  că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi ci lucrul de tote

  dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot

  închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ în mijlocul mărei

  și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele

  fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce

  mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre

  alee și promenădi purtând de brațetă fetiță tinere frumasă

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 23, 2017 12:03:09 Lucas Diaz

  mai multe ori nici pe acești omeni nu eam vădut, căci călătoream

  pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii

  eară de furie înspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le

  vedeai aruncândusă cu putere urieașă în costele vaporului vrând săl sorobească,

  eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând

  cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă le cetea

  din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că

  îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe

  nopți nu am mai dormit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și

  ploie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și

  sarobit de atâtea nopți nedormite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată

  venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea

  calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată

  tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă

  încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai

  departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam

  de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă

  că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi ci lucrul de tote

  dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot

  închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ în mijlocul mărei

  și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele

  fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce

  mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre

  alee și promenădi purtând de brață fetiță tinere frumoasă

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• November 8, 2016 14:36:52 Sorina Stanca (RO)

  mai multe ori nici pe acești omeni nu eam vădut, căci călătoream pe mare luni întregi cu vaporul legănat de valuri albastre vedii eară de furie înspumegate ca câni cei turbați, ce te înfiora până la os când le vedeai aruncândusă cu putere urieașă în costele vaporului vrând săl sorobească, eară printre ele să arunca când și când pești mari ca boii, umblând cu gura căscată după vapor, eară privindui omul de pe covertă le cetea din ochi că să bat a carne de om. Așa astădi când stau pe cugete pare că îmi tot sună vântul și furtuna mărei în urechi. Sărmanul de mine că multe nopți nu am mai dormit făcând servici pe vârful vaporului prin vânt și ploie, eară de și era vânt și furtună tot mai cliposeam, căci eram trudit și sarobit de atâtea nopți nedormite, dară nu mult cliposeam, căci de-odată venea un val cât un deal și cu urgie să arunca în vaporul ce-i închidea calea, de tot trecea apa peste el, eară eu sâmțînd apa la piele de-odată tresăream credând că mă aflu în mijlocul mărei, dar aflândumă încă tot la loc pe vapor eram mulțămit și cu atâta și vegheam mai departe și ca să fiu în asigurare din partea căderei în mare mă legam de un sul de fer cu cureaua din pantaloni, și nici nu puneam samă că sunt ud, că aceasta nici nui noutate la matrozi ci lucrul de tote dilele. Numai de atâta mie jele că miam petrecut tinereța de tot închis de lume, pe vaporul închis de cătră pământ în mijlocul mărei și legănat de valuri, să înțălege că nu blând ca cum își leagănă maicele fii săi, fără turbat și cu urgie de să iertați tot ieșea din noi ce mâncam. Eară alți tineri în acea vreme să petrecea frumos pre alee și promenădi purtând de brață fetiță tinere frumoasă

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description