Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 4

• April 10, 2017 08:56:33 Alina Nicula

  face pe trup să să îngrozască, eară pe inimă să suspine și să ofteze

  de nu-și mai află loc în piept. Vedeți ce e vieața, numai un vis. 

     Așa și eu când stau și socotesc numai la trecutul vieței mele până

  acum, de și nu sunt bătrân, astădi când gândesc la cele trecute mi

  se pare că nici nu e drept ce sau întâmplat odiniòră, ba îmi șterg

  ochi credând că numai am visat. Numai trupul el mi le sîmte că

  pe di ce merge sunt tot mai slab de putere. 
  Astădi aflândumă înstrăinat de multe ori stau pe gânduri și jalnic

  suspin cugetând la vatra părințască și la viitor, pare că mintea mi să

  incòrdă și să năzuește a vedea prin viitor, și îmi muncește trupul de nu·și află

  stare nice diua nice nòptea. Sărmana·mi minte să tot năzuește a împlini

  multe de tòte având frică vădând că trupul în care dânsă sa bazat de ai

  împlini tòte planurile sale pe di ce merge tòt slăbește. De multe ori îi

  mai dă pausă, dară nu lungă, o clipă numai, și eară îl ea din nou la

  lucru tot mai aspru ca până acum. Eară sărmanu·mi trup ne având

  încotro să bate ca apa de petri, sau mai bine dis ca peștele pe uscat. Vedeți

  iubiți mei ce e vieața în adevăr că e numai un vis. 
  Cât trăim ne tot muncim, nu face nimic, așa să și cuvine dòar· de aceea

  ne numim òmeni, vedi că și un verme sau o muscă cum să trudește și să luptă

  cu vieața tot pentru existență. D·apoi omul ce e mai înțălept de cât

  tòte aceste vietăți, ar fi jalnic să stee pe loc nefăcând nici atâta. De aceea

  trăim să ne sălim tot la bune, și să nu urâm lucrul și năzuința de a înainta

  în lume, nici să nu simțim truda, căci de aceea suntem pe lume.

  Așa nea lăsat Dzeu să ne câștigăm pânea de tòte dilele cu sudòrea

• April 10, 2017 08:53:31 Alina Nicula

  face pe trup să să îngrozască, eară pe inimă să suspine și să ofteze

  de nu-și mai află loc în piept. Vedeți ce e vieața, numai un vis. 

     Așa și eu când stau și socotesc numai la trecutul vieței mele până

  acum, de și nu sunt bătrân, astădi când gândesc la cele trecute mi

  se pare că nici nu e drept ce sau întâmplat odiniòră, ba îmi șterg

  ochi credând că numai am visat. Numai trupul el mi le sîmte că

  pe di ce merge sunt tot mai slab de putere. 
  Astădi aflândumă înstrăinat de multe ori stau pe gânduri și jalnic

  suspin cugetând la vatra părințască și la viitor, pare că mintea mi să

  incòrdă și să năzuește a vedea prin viitor, și îmi muncește trupul de nuși află

  stare nice diua nice nòptea. Sărmanami minte să tot năzuește a împlini

  multe de tòte având frică vădând că trupul în care dânsă sa bazat de ai

  împlini tòte planurile sale pe di ce merge tòt slăbește. De multe ori îi

  mai dă pausă, dară nu lungă, o clipă numai, și eară îl ea din nou la

  lucru tot mai aspru ca până acum. Eară sărmanu mi trup ne având

  încotro să bate ca apa de petri, sau mai bine dis ca peștele pe uscat. Vedeți

  iubiți mei ce e vieața în adevăr că e numai un vis. 
  Cât trăim ne tot muncim, nu face nimic, așa să și cuvine dòar de aceea

  ne numim òmeni, vedi că și un verme sau o muscă cum să trudește și să luptă

  cu vieața tot pentru existență. Dapoi omul ce e mai înțălept de cât

  tòte aceste vietăți, ar fi jalnic să stee pe loc nefăcând nici atâta. De aceea

  trăim să ne sălim tot la bune, și să nu urâm lucrul și năzuința de a înainta

  în lume, nici să nu simțim truda, căci de aceea suntem pe lume.

  Așa nea lăsat Dzeu să ne câștigăm pânea de tòte dilele cu sudòrea

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• April 6, 2017 15:01:18 Laura Rauscher

  face pe trup să se îngrozască, eară pe inimă să suspine și să ofteze de nu-și mai află loc în piept. Vedeți ce e vieața, numai un vis. Așa și eu când stau și socotesc numai la trecutul vieței mele până acum, de și nu sunt bătrân astăzi când gândesc la cele trecute mi se pare că nici nu e drept ce sau întâmplat odinioră, ba îmi șterg ochi credând că numai am visat. Numai trupul el mi le sîmte că pe di ce merge sunt tot mai slab de putere. 
  Astădi aflândumă înstrăinat de multe ori stau pe gânduri și jalnic suspin cugetând la vatra părințască și la viitor, pare că minte mi să încordă și să năzuește a vedea prin viitor, și îmi muncește trupul de nu-și află stare nice diua nice noaptea. Sărmana-mi minte să tot năzuește a împlini multe de tote având frică vădând că trupul în care dânsă sa bazat de ai împlini tote planurile sale pe di ce merge tot slăbește. De multe ori îi mai dă pausă, dară nu lungă, o clipă numai, și eară îl ea din nou la lucru tot mai aspru ca până acum. Eară sărmanu mi trup ne având încotro să bate ca apa de petri, sau mai bine dis ca peștele pe uscat. Vedeți iubiți mei ce e vieața în adevăr că e numai un vis. 
  Cât trăim ne tot muncim, nu face nimic, așa să și cuvine doar de aceea ne numim oameni, vedi că și un verme sau o muscă cum să trudește și să luptă cu vieața tot pentru existență. Dapoi omul ce e mai înțălept de cât tote aceste vietăți, ar fi jalnic să stee pe loc nefăcând nici atâta. De aceea trăim să ne sălim tot la bune și să nu urâm lucrul și năzuința de a înainta în lume, nici să nu simțim truda, căci de aceea suntem pe lume. Așa nea lăsat Dzeu să ne câștigăm pânea de tote dilele cu sudorea

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• November 8, 2016 14:31:28 Sorina Stanca (RO)

  face pe trup să se îngrozască, eară pe inimă să suspine și să ofteze de nu-și mai află loc în piept. Vedeți ce e vieața, numai un vis. Așa și eu când stau și socotesc numai la trecutul vieței mele până acum, de și nu sunt bătrân astăzi când gândesc la cele trecute mi se pare că nici nu e drept ce sau întâmplat odinioră, ba îmi șterg ochi credând că numai am visat. Numai trupul el mi le sîmte că pe di ce merge sunt tot mai slab de putere. 
  Astădi aflândumă înstrăinat de multe ori stau pe gânduri și jalnic suspin cugetând la vatra părințască și la viitor, pare că minte mi să încordă și să năzuește a vedea prin viitor, și îmi muncește trupul de nu-și află stare nice diua nice noaptea. Sărmana-mi minte să tot năzuește a împlini multe de tote având frică vădând că trupul în care dânsă sa bazat de ai împlini tote planurile sale pe di ce merge tot slăbește. De multe ori îi mai dă pausă, dară nu lungă, o clipă numai, și eară îl ea din nou la lucru tot mai aspru ca până acum. Eară sărmanu mi trup ne având încotro să bate ca apa de petri, sau mai bine dis ca peștele pe uscat. Vedeți iubiți mei ce e vieața în adevăr că e numai un vis. 
  Cât trăim ne tot muncim, nu face nimic, așa să și cuvine doar de aceea ne numim oameni, vedi că și un verme sau o muscă cum să trudește și să luptă cu vieața tot pentru existență. Dapoi omul ce e mai înțălept de cât tote aceste vietăți, ar fi jalnic să stee pe loc nefăcând nici atâta. De aceea trăim să ne sălim tot la bune și să nu urâm lucrul și năzuința de a înainta în bune, nici să nu simțim truda, căci de aceea suntem pe lume. Așa nea lăsat Dzeu să ne câștigăm pânea de tote dilele cu sudorea

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• November 8, 2016 14:28:04 Sorina Stanca (RO)

  face pe trup să se îngrozască, eară pe inimă să suspine și să ofteze de nu-și mai află loc în piept. Vedeți ce e vieața, numai un vis. Așa și eu când stau și socotesc numai la trecutul vieței mele până acum, de și nu sunt bătrân astăzi când gândesc la cele trecute mi se pare că nici nu e drept ce sau întâmplat odinioră, ba îmi șterg ochi credând că numai am visat. Numai trupul el mi le sîmte că pe di ce merge sunt tot mai slab de putere. 
  Astădi aflândumă înstrăinat de multe ori stau pe gânduri și jalnic suspin cugetând la vatra părințască și la viitor, pare că minte mi să încordă și să năzuește a vedea prin viitor, și îmi muncește trupul de nu-și află stare nice diua nice noaptea. Sărmana-mi minte să tot năzuește a împlini multe de tote având frică vădând că trupul în care dânsă sa bazat de ai împlini tote planurile sale pe di ce merge tot slăbește. De multe ori îi mai dă pausă, dară nu lungă, o clipă numai, și eară îl ea din nou la lucru tot mai aspru ca până acum. Eară sărmanu mi trup ne având încotro să bate ca apa de petri, sau mai bine dis ca peștele pe uscat. Vedeți iubiți mei ce e vieața în adevăr că e numai un vis. 
  Cât trăim ne tot muncim, nu face nimic, așa să și cuvine doar de aceea ne numim oameni, vedi că și un verme sau o muscă cum să trudește și să luptă cu vieața tot pentru existență. Dapoi omul ce e mai înțălept de cât tote aceste vietăți, ar fi jalnic să stee pe loc nefăcând nici atâta. De aceea trăim să ne sălim tot la bune și să nu urâm lucrul și năzuința de a înainta în bune, nici să nu simțim truda, căci de aceea suntem pe lume. Așa nea lăsat Dzeu să ne câștigăm pânea de tote dilele cu sudorea 

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description