Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 132

• October 15, 2018 12:11:54 Daniela Cristea

  Și s'așadă lin pe-a mea pălărioară,

  Și bătând din aripi par'că văd ca scris:

  „ Numai cu speranța, cu ea poți trăii pe pământ.”

  
  

  
  

  Pribeag.

  
  

  
  

  Rătăcit, stânger, pe plaiuri neștiute,

  Departe de-o mamă care mă crescuse;

  Subt ceriul străin, subt care eu mă aflu, 

  Umblu adi tot singur, pribeag, străin ca banu 

  
  

  O inimă ce-i tristă, ce-i tare ca o peatră,

  Nu are simțire, par'că zace moartă;

  Îmi stă c'un monoment în pept; fără suflare,

  Ca vermele subt glie ce-așteaptă primăvară.

  
  

  Voi umbla de-acuma singur și pribeag, 

  Dar'n'o se te uit nici când pământ sfînt și bogat;

  Ci mereu te-oi plânge fără mângăiere,

  Și n'o să am răbdare pân' la revedere.

  
  

  Ori și cât voi merge, ori și cât voi umbla, 

  Nimic nu văd mai scump ca dulcea țară-mea.

  
  

  .

• March 23, 2017 14:55:40 Estera Jiregan

  Și s'așadă lin pe-a mea pălărioară,

  Și bătând din aripi par'că văd ca scris:

  „ Numai cu speranța, cu ea poți trăii pe pământ.”

  
  

  
  

  Pribeag.

  
  

  
  

  Rătăcit, stânger, pe plaiuri neștiute,

  Departe de-o mamă care mă crescuse;

  Subt ceriul străin, subt care eu mă aflu, 

  Umblu adi tot singur, pribeag, străin ca  ... 

  
  

  O inimă ce-i tristă, ce-i tare ca o peatră,

  Nu are simțire, par'că zace moartă;

  Îmi stă c'un monoment în pept; fără suflare,

  Ca vermele subt glie ce-așteaptă primăvară.

  
  

  Voi umbla de-acuma singur și pribeag, 

  Dar'n'o se te uit nici când pământ sfînt și bogat;

  Ci mereu te-oi plânge fără mângăiere,

  Și n'o să am răbdare pân' la revedere.

  
  

  Ori și cât voi merge, ori și cât voi umbla, 

  Nimic nu văd mai scump ca dulcea țară-mea.

  
  

  .

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description