Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 131

• March 23, 2017 14:43:55 Estera Jiregan

  Își plânge mțhnită scumpul fiu, al seu;

  Ce-i pribeag prin lume; e pribeag, dus din sânul ei.

  
  

  Vede-o viorea, să pleacă cu plăcere,

  O ia și-o miroasă pentru mțngăiere.

  Pe-o foiță-acestei să află-o scrisoare:

  „Curaje, speranță; curaje pân la revedere.”

  
  

  Ca din somn tresar din ale mele gânduri,

  Audii un sgomot enorm ca de vulturi;

  Eu privesc  în sus, însă mă-nșelasem,

  Sufla numai vântul; el sufla și iarba uscase.

  
  

  Culmele'nvașesc; pădurea pare'n aur;

  Soarele apare ca un scump tesaur.

  Florile-l privesc cu lacrămi de sânge;

  Ca nește muieri stau; stau și mă-nsoțesc a plânge.

  
  

  Pusesem pălăria lângă min' pe iarbă,

  Și privii în jur doar văd scumpa noastră casă;

  Unde dulcea-m' mamă mă plânge-n suspin'.

  Pentru că-i lipsesc; îi lipsesc de lângă camin.

  
  

  În aceasta clipă un flutur' rușu sboară

Description