Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 51

• October 11, 2018 10:29:53 Daniela Cristea

   Pagina stângă

  Sămi pierd mintea. Toți se răspândesc în

  vale, Rămâi singur. Mă căsneam să plâng,

  dar fără lacrimi. Mai treceau din când în

  când câte un soldat, doi, pe acea potecă, și de

  toți mă rugam să mă ia și pe mine, să nu

  mă lase în mâinile vrăjmașului. Căci în

  umră la vrio 600-700 de metri se auzea strașnic

  focuri de Mitralieră. Și nici unu nu se uita la 

  mine. Până ce și Plutonierul Vegoescu și Sergentu

  Plopeanu Radu, băeți de la mine din oraș,

  care avea posibilitatea să mă ea, căci erea cu

  unitățile lor, și nici aea nu mea dat nici cel

  mai mic ajutor. Disperat, și ca să nu cad

  viu în mâinile Inamicului, am încărcat carabina

  cu 5 Cartușe și neam puso pe genunchi. Când

  se apropia Inamicul, sămi trag 1 sau 2 goanțe

  în cap, ca să rămâi mort în mâinile lor.

  Pocneau obuzele șin spate șin față, și deasupra

  se spărgea Șnapnelele. Eu băgasem capu sub o

  buturugă și mam lăsat în voea lui D-zeu.

  
  

   Pagina dreaptă 

   Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus

                                                                                         51

  După ce se mai domoli puțin focurile de Artilerie

  pornii dea bușele cu carabina într-o mână,

  și cu sângele târâși, sus în deal să mă adă

  postesc. Sosii la adăpost, eram ferit, dar ce

  folos, toți plecau, rămâneam singur în mâinile

  inamicului. Dar norocul nu ma părăsit.

  Sufletul nu sa îndurat săși la corpul, stârv

  pentru vulturi. De odată văd că trece un jidan

  de la mine din Campanie, și bun prieten din 

  Copilărie, și cu sold. Grădinaru, tot din Găești.

  Și strig la ei. Vine amândoi și rămân înmărmu-

  riți când mă vede cu picioru sdrobit, și ne 

  pansat de atâta timp. Aproape 1 ceas și jumătate.

  Se trudesc ei amândoi să mă ea într o foae 

  de cort, dar leau fost imposibil. Rana era pusă

  rău, pentru a mă lua în foaea de cort. Întâmplător

  trec mai pe vale, Brangardieni Batalionului I

  din care faceam și eu parte. Îi strigă Marcu

  David, dar a refuzat să vie. Cu tote că le spusese

  că eu sunt rănit, și trebue să mă ea.

  
  

• October 4, 2018 16:17:01 Daniela Cristea

  Sămi pierd mintea. Toți se răspândesc în

  vale, Rămâi singur. Mă căsneam să plâng,

  dar fără lacrimi. Mai treceau din când în

  când câte un soldat, doi, pe acea potecă, și de

  toți mă rugam să mă ia și pe mine, să nu

  mă lase în mâinile vrăjmașului. Căci în

  umră la vrio 600-700 de metri se auzea strașnic

  focuri de Mitralieră. Și nici unu nu se uita la 

  mine. Până ce și Plutonierul Vegoescu și Sergentu

  Plopeanu Radu, băeți de la mine din oraș,

  care avea posibilitatea să mă ea, căci erea cu

  unitățile lor, și nici aea nu mea dat nici cel

  mai mic ajutor. Disperat, și ca să nu cad

  viu în mâinile Inamicului, am încărcat carabina

  cu 5 Cartușe și neam puso pe genunchi. Când

  se apropia Inamicul, sămi trag 1 sau 2 goanțe

  în cap, ca să rămâi mort în mâinile lor.

  Pocneau obuzele șin spate șin față, și deasupra

  se spărgea Șnapnelele. Eu băgasem capu sub o

  buturugă și mam lăsat în voea lui D-zeu.

  
  

   ... partea dreaptă

  După ce se mai domoli puțin focurile de Artilerie

  pornii dea bușele cu carabina într-o mână,

  și cu sângele târâși, sus în deal să mă adă

  postesc. Sosii la adăpost, eram ferit, dar ce

  folos, toți plecau, rămâneam singur în mâinile

  inamicului. Dar norocul nu ma părăsit.

  Sufletul nu sa îndurat săși la corpul, stârnat

  pentru vulturi. De odată văd că trece un jidan

  de la mine din Campanie, și bun prieten din 

  Copilărie, și cu sold. Prădinaru, tot din Găești.

  Și strig la ei. Vine amândoi și rămân înmărmu-

  riți când mă vede cu picioru sdrobit, și ne 

  pansat de atâta timp. Aproape 1 ceas și jumătate.

  Se trudesc ei amândoi să mă ea într o foae 

  de cort, dar leau fost imposibil. Rana era pusă

  rău, pentru a mă lua în foaea de cort. Întâmplător

  trec mai pe vale, Brangardieni Batalionului I

  din care faceam și eu parte. Îi strigă Marcu

  David, dar a refuzat să vie. Cu tote că le spusese

  că eu sunt rănit, și trebue să mă ea.

  
  

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 25, 2017 09:42:19 Octavia Berbec

  Sămi pierd mintea. Toți se răspândesc în

  vale, Rămâi singur. Mă căsneam să plâng,

  dar fără lacrimi. Mai treceau din când în

  când câte un soldat, doi, pe acea potecă, și de

  toți mă rugam să mă ia și pe mine, să nu

  mă lase în mâinile vrăjmașului. Căci în

  umră la vrio 600-700 de metri se auzea strașnic

  focuri de Mitralieră. Și nici unu nu se uita la 

  nimic. Până ce și Plutonierul Vegoescu și Sergentu

  Plopeanu Radu, băeți de la mine din oraș,

  care avea posibilitatea să mă ea, căci vrea cu

  unitățile lor, și nici aea nu mea dat nici cel

  mai mic ajutor. Disperat, și ca să nu cad

  viu în mâinile Inamicului, am încărcat carabina

  cu 5 Cartușe și neam puso pe genunchi. Când

  se apropia Inamicul, sămi trag i sau 2 goanțe

  în cap, ca să rămâi mort în mâinile lor.

  Pocăiau obuzele șin spate șin față, și deasupra

  se spărgea Șrapuelele. Eu băgasem capu sub o

  buturugă și mam lăsat în voea lui D-zeu.

  
  

   ... partea dreaptă

  După ce se mai domoli puțin focurile de Artilerie

  porni dea breșele cu carabina înntr-o mână,

  și cu sângele târâși, sus în deal să mă adăpostesc.

  Sosi la adăpost, eram ferit, dar ce

  folos, toți plecau, rămâneam singur în mâinile

  inamicului. Dar norocul nu ma părăsit.

  Sufletul nu sa îndurat săși la corpul, 

  pentru vulturi. De odată văd că trece un jidan

  de la mine din Campanie, și fu prieten din 

  Copilărie, și cu soldat Grădinaru, tot din Găești.

  Și strig la ei. Vin amândoi și rămân înmărmuriți

   când mă vede cu picioru sdrobit, și ne 

  pansat de atâta timp. Aproape.i ceas și jumătate.

  Se trudesc ei amândoi să mă ea într o foaie 

  de cort, dar leau fost imposibil. Rana era pusă

  rău, pentru a mă lua în foaea de cort. Întâmplător

  trec mai pe vale, Brangardieni Batalionului I

  din care faceam și eu parte. Îi strigă Marcu

  David, dar a refuzat să vie. Cu tote că le spusese

  că eu sunt rănit, și trebue să mă ea.

  
  

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 25, 2017 09:42:15 Octavia Berbec

  f

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 25, 2017 08:52:58 Bianca Tarfulea

  Sămi pierd mintea. Toți se răspândesc în

  vale, Rămâi singur. Mă căsneam să plâng,

  dar fără lacrimi. Mai treceau din când în

  când câte un soldat, doi, pe acea potecă, și de

  toți mă rugam să mă ia și pe mine, să nu

  mă lase în mâinile vrăjmașului. Căci în

  umră la vrio 600-700 de metri se auzea strașnic

  focuri de Mitralieră. Și nici unu nu se uita la 

  nimic. Până ce și Plutonierul Vegoescu și Sergentu

  Plopeanu Radu, băeți de la mine din oraș,

  care avea posibilitatea să mă ea, căci vrea cu

  unitățile lor, și nici aea nu mea dat nici cel

  mai mic ajutor. Disperat, și ca să nu cad

  viu în mâinile Inamicului, am încărcat carabina

  cu 5 Cartușe și neam puso pe genunchi. Când

  se apropia Inamicul, sămi trag i sau 2 goanțe

  în cap, ca să rămâi mort în mâinile lor.

  Pocăiau obuzele șin spate șin față, și deasupra

  se spărgea Șrapuelele. Eu băgasem capu sub o

  buturugă și mam lăsat în voea lui D-zeu.

  
  

   ... partea dreaptă

  După ce se mai domoli puțin focurile de Artilerie

  porni dea breșele cu carabina înntr-o mână,

  și cu sângele târâși, sus în deal să mă adăpostesc.

  Sosi la adăpost, eram ferit, dar ce

  folos, toți plecau, rămâneam singur în mâinile

  inamicului. Dar norocul nu ma părăsit.

  Sufletul nu sa îndurat săși la corpul, 

  pentru vulturi. De odată văd că trece un jidan

  de la mine din Campanie, și fu prieten din 

  Copilărie, și cu soldat Grădinaru, tot din Găești.

  Și strig la ei. Vin amândoi și rămân înmărmuriți

   când mă vede cu picioru sdrobit, și ne 

  pansat de atâta timp. Aproape.i ceas și jumătate.

  Se trudesc ei amândoi să mă ea într o foaie 

  de cort, dar leau fost imposibil. Rana era pusă

  rău, pentru a mă lua în foaea de cort. Întâmplător

  trec mai pe vale, Brangardieni Batalionului I

  din care faceam și eu parte. Îi strigă Marcu

  David, dar a refuzat să vie. Cu tote că le spusese

  că eu sunt rănit, și trebue să mă ea.

  
  

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 19:45:27 Tiu Elena

  Sămi pierd minte. Toți se răspândesc în

  vale, Rămâi singur. Mă căsneam să plâng,

  dar fără lacrimi. Mai treceau din când în

  când câte un soldat, doi, pe acea potecă, și de

  toți mă rugam să mă ia și pe mine, să nu

  mă lase în mâinile vrăjmașului. Căci în

  umră la vrio 600-700 de metri se auzea strașnic

  focuri de Mitralieră. Și nici unu nu se uita la 

  nimic. Până ce și Plutonierul Vegoescu și Sergentu

  Plopeanu Radu, băeți de la mine din oraș,

  care avea posibilitatea să mă ea, căci vrea cu

  unitățile lor, și nici aea nu mea dat nici cel

  mai mic ajutor. Disperat, și ca să nu cad

  viu în mâinile Inamicului, am încărcat carabina

  cu 5 Cartușe și neam puso pe genunchi. Când

  se apropia Inamicul, sămi trag i sau 2 goanțe

  în cap, ca să rămâi mort în mâinile lor.

  Pocăiau obuzele șin spate șin față, și deasupra

  se spărgea Șrapuelele. Eu băgasem capu sub o

  buturugă și mam lăsat în voea lui D-zeu.

  
  

   ... partea dreaptă

  După ce se mai domoli puțin focurile de Artilerie

  porni dea breșele cu carabina înntr-o mână,

  și cu sângele târâși, sus în deal să mă adăpostesc.

  Sosi la adăpost, eram ferit, dar ce

  folos, toți plecau, rămâneam singur în mâinile

  inamicului. Dar norocul nu ma părăsit.

  Sufletul nu sa îndurat săși la corpul, 

  pentru vulturi. De odată văd că trece un jidan

  de la mine din Campanie, și fu prieten din 

  Copilărie, și cu soldat Grădinaru, tot din Găești.

  Și strig la ei. Vin amândoi și rămân înmărmuriți

   când mă vede cu picioru sdrobit, și ne 

  pansat de atâta timp. Aproape.i ceas și jumătate.

  Se trudesc ei amândoi să mă ea într o foaie 

  de cort, dar leau fost imposibil. Rana era pusă

  rău, pentru a mă lua în foaea de cort. Întâmplător

  trec mai pe vale, Brangardieni Batalionului I

  din care faceam și eu parte. Îi strigă Marcu

  David, dar a refuzat să vie. Cu tote că le spusese

  că eu sunt rănit, și trebue să mă ea.

  
  

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 19:34:29 Tiu Elena

  Sămi pierd minte. Toți se răspândesc în

  vale, Rămâi singur. Mă căsneam să plâng,

  dar fără lacrimi. Mai treceau din când în

  când câte un soldat, doi, pe acea potecă, și de

  toți mă rugam să mă ia și pe mine, să nu

  mă lase în mâinile vrăjmașului. Căci în

  umră la vrio 600-700 de metri se auzea strașnic

  focuri de Mitralieră. Și nici unu nu se uita la 

  nimic. Până ce și Plutonierul Vegoescu și Sergentu

  Plopeanu Radu, băeți de la mine din oraș,

  care avea posibilitatea să mă ea, căci vrea cu

  unitățile lor, și nici aea nu mea dat nici cel

  mai mic ajutor. Disperat, și ca să nu cad

  viu în mâinile Inamicului, am încărcat carabina

  cu 5 Cartușe și neam puso pe genunchi. Când

  se apropia Inamicul, sămi trag i sau 2 goanțe

  în cap, ca să rămâi mort în mâinile lor.

  Pocăiau obuzele șin spate șin față, și deasupra

  se spărgea Șrapuelele. Eu băgasem capu sub o

  buturugă și mam lăsat în voea lui D-zeu.

  
  

   ... partea dreaptă

  
  

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description