Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 32
Transcription
Transcription history
-
Pagina din stânga
In dimineața zilei de 8 Octombrie, dau telefonul
în primire, mă prepar de drum și pe la ora 8 a.m.
plec pe jos la satul Slonu, unde se găsea trenul
Regimentar. Ajuns acolo, cer Plutonierului
Toader Constantin, de la mine din Găești, o
căruță să mă ducă la gară, căci așa aveam
ordin. Imi dă căruța și plec la gara Văleni- de Munte.
Deunde trebuea să eau trenul înspre
Ploești. Pe la ora 4. p.m. am ajuns în Văleni-de Munte,
însă nu aveam tren de cât seara.
Până la sosirea trenului, am plecat să mă
plimb căci pe peronu gării nu era voe să stai.
După o oră,-două,-trei- în așteptarea și
nerăbdarea plecării - mă aruncai din fugă
pe ușa primului vagon. Era un vagon de vite,
plin cu oameni. La urcare pe deschizătura
ușei, treceau toți în toate părțile la repezeală,
înăuntru răbufnește o duhoare de băligar, de
sudori încinse și de gaze înăbușitoare. Pe când
din afară înăuntru, vântul, cu ventilația lui
Pagina din dreapta
Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus 32
formidabilă și violentă, svântă și purifică locul
în chip înțepător. Ușa se închide într-o besnă
de mormânt, și trenul se puse în mișcare. Vântul
șueră prin crăpăturile vagonului. pe când roatele
toacă ca de leturghie. Din· trun colț sau altul
unul și altul încep să scormone faptele, să-și
spună întâmplările, să depane în fraze ruloul unor
filme negre de drame și mizerii, la care nici
nu asistase poate. Fie care căuta să se întreacă.
Se povestea de fapte de pe front, de deraeri,
de oameni căzuți sub roate, de copii înăbusiți
și aruncați sub tren și altele. Intr·un târziu se
făcu liniște. Oboseala zilelor de veghe, de mizerii,
de torturi trupești și sufletești, mă ajunse și adormii.
Când eram tocmai în dulcele somn al dimineței,
mă scoală un camarad, că am ajuns la Ploești.
Mă scol, îmi eau bagajul și mă dau jos.
Incă nu se luminase bine de ziuă. Cum mă
dădui jos, tocmai pornea un tren din stație.
Văzui scris pe o tăbliță a unui vagon ,, Ploesti-Bucuresti,,
-
In dimineața zilei de 8 Octombrie, dau telefonul
în primire, mă prepar de drum și pe la ora 8 a.m.
plec pe jos la satul Slonu , unde se găsea trenul
Regimentar. Ajuns acolo, cer Plutonierului
Toader Constantin, de la mine din Găești, o
căruță să mă ducă la gară, căci așa aveam
ordin. Imi dă căruța și plec la gara Văleni- de Munte.
Deunde trebuea să eau trenul înspre
Ploești. Pe la ora 4. p.m. am ajuns în Văleni-de Munte,
însă nu aveam tren de cât seara.
Până la sosirea trenului, am plecat să mă
plimb căci pe peronu gării nu era voe să stai.
După o oră,-două,-trei- în așteptarea și
nerăbdarea plecării - mă aruncai din fugă
pe ușa primului vagon. Era un vagon de vite,
plin cu oameni. La urcare pe deschizătura
ușei, treceau toți în toate părțile la repezeală,
înăuntru răbufnește o duhoare de băligar, de
sudori încinse și de gaze înăbușitoare. Pe când
din afară înăuntru, vântul, cu ventilația lui
Pagina din stânga
32
formidabilă și violentă, svântă și purifică locul
în chip înțepător. Ușa se închide într-o besnă
de mormânt, și trenul se puse în mișcare. Vântul
șueră prin crăpăturile vagonului. pe când roatele
toacă ca de leturghie. Din· trun colț sau altul
unul și altul încep să scormone faptele, să-și
spună întâmplările, să depane în fraze ruloul unor
filme negre de drame și mizerii, la care nici
nu asistase poate. Fie care căuta să se întreacă.
Se povestea de fapte de pe front, de deraeri,
de oameni căzuți sub roate, de copii înăbusiți
și aruncați sub tren și altele. Intr·un târziu se
făcu liniște. Oboseala zilelor de veghe, de mizerii,
de torturi trupești și sufletești, mă ajunse și adormii.
Când eram tocmai în dulcele somn al dimineței,
mă scoală un camarad, că am ajuns la Ploești.
Mă scol, îmi eau bagajul și mă dau jos.
Incă nu se luminase bine de ziuă. Cum mă
dădui jos, tocmai pornea un tren din stație.
Văzui scris pe o tăbliță a unui vagon ,, Ploesti-Bucuresti,,
Pagina din dreapta
-
In dimineața zilei de 8 Octombrie, dau telefonul
în primire, mă prepar de drum și pe la ora 8 a.m.
plec pe jos la satul Slonu , unde se găsea trenul
Regimentar. Ajuns acolo, cer Plutonierului
Toader Constantin, de la mine din Găești, o
căruță să mă ducă la gară, căci așa aveam
ordin. Imi dă căruța și plec la gara Văleni- de Munte.
Deunde trebuea să eau trenul înspre
Ploești. Pe la ora 4. p.m. am ajuns în Văleni-de Munte,
însă nu aveam tren de cât seara.
Până la sosirea trenului, am plecat să mă
plimb căci pe peronu gării nu era voe să stai.
După o oră,-două,-trei- în așteptarea și
nerăbdarea plecării - mă aruncai din fugă
pe ușa primului vagon. Era un vagon de vite,
plin cu oameni. La urcare pe deschizătura ușei, treceau toți în toate părțile la repezeală,
înăuntru răbufnește o duhoare de băligar, de
sudori încinse și de gaze înăbușitoare. Pe când
din afară înăuntru, vântul, cu ventilația lui
Pagina din stânga
32
formidabilă și violentă, svântă și purifică locul
în chip înțepător. Ușa se închide într-o besnă
de mormânt, și trenul se puse în mișcare. Vântul
șueră prin crăpăturile vagonului. pe când roatele
toacă ca de leturghie. Din· trun colț sau altul
unul și altul încep să scormone faptele, să-și
spună întâmplările, să depane în fraze ruloul unor
filme negre de drame și mizerii, la care nici
nu asistase poate. Fie care căuta să se întreacă.
Se povestea de fapte de pe front, de deraeri,
de oameni căzuți sub roate, de copii înăbusiți
și aruncați sub tren și altele. Intr·un târziu se
făcu liniște. Oboseala zilelor de veghe, de mizerii,
de torturi trupești și sufletești, mă ajunse și adormii.
Când eram tocmai în dulcele somn al dimineței,
mă scoală un camarad, că am ajuns la Ploești.
Mă scol, îmi eau bagajul și mă dau jos.
Incă nu se luminase bine de ziuă. Cum mă
dădui jos, tocmai pornea un tren din stație.
Văzui scris pe o tăbliță a unui vagon ,, Ploesti-Bucuresti,,
Pagina din dreapta
-
In dimineața zilei de 8 Octombrie, dau telefonul
în primire, mă prepar de drum și pe la ora 8 a.m.
plec pe jos la satul Slonu , unde se găsea trenul
Regimentar. Ajuns acolo, cer Plutonierului
Toader Constantin, de la mine din Păești, o
căruță să mă ducă la gară, căci așa aveam
ordin. Imi dă căruța și plec la gara Văleni- de Munte.
Deunde trebuea să eau trenul înspre
Ploești. Pe la ora 4. p.m. am ajuns în Văleni-de Munte,
însă nu aveam tren de cât seara.
Până la sosirea trenului, am plecat să mă
plimb căci pe peronu gării nu era voe să stai.
După o oră,-două,-trei- în așteptarea și
nerăbdarea plecării - mă aruncai din fugă
pe ușa primului vagon. Era un vagon de vite,
plin cu oameni. La urcare pe deschizătura ușei, treceau toți în toate părțile la repezeală,
înăuntru răbufnește o duhoare de băligar, de
sudori încinse și de gaze înăbușitoare. Pe când
din afară înăuntru, vântul, cu ventilația lui
Pagina din stânga
32
formidabilă și violentă, svântă și purifică locul
în chip înțepător. Ușa se închide într-o besnă
de mormânt, și trenul se puse în mișcare. Vântul
șueră prin crăpăturile vagonului. pe când roatele
toacă ca de leturghie. Din· trun colț sau altul
unul și altul încep să scormone faptele, să-și
spună întâmplările, să depane în fraze ruloul unor
filme negre de drame și mizerii, la care nici
nu asistase poate. Fie care căuta să se întreacă.
Se povestea de fapte de pe front, de deraeri,
de oameni căzuți sub roate, de copii înăbusiți
și aruncați sub tren și altele. Intr·un târziu se
făcu liniște. Oboseala zilelor de veghe, de mizerii,
de torturi trupești și sufletești, mă ajunse și adormii.
Când eram tocmai în dulcele somn al dimineței,
mă scoală un camarad, că am ajuns la Ploești.
Mă scol, îmi eau bagajul și mă dau jos.
Incă nu se luminase bine de ziuă. Cum mă
dădui jos, tocmai pornea un tren din stație.
Văzui scris pe o tăbliță a unui vagon ,, Ploesti-Bucuresti,,
Pagina din dreapta
-
In dimineața zilei de 8 Octombrie, dau telefonul
în primire, mă prepar de drum și pe la ora 8 a.m.
plec pe jos la satul Slonu , unde se găsea trenul
Regimentar. Ajuns acolo, cer Plutonierului
Toader Constantin, de la mine din Păești, o
căruță să mă ducă la gară, căci așa aveam
ordin. Imi dă căruța și plec la gara Văleni- de Munte.
Deunde trebuea să eau trenul înspre
Ploești. Pe la ora 4. p.m. am ajuns în Văleni-de Munte,
însă nu aveam tren de cât seara.
Până la sosirea trenului, am plecat să mă
plimb căci pe peronu gării nu era voe să stai.
După o oră,-două,-trei- în așteptarea și
nerăbdarea plecării - mă aruncai din fugă
pe ușa primului vagon. Era un vagon de vite,
plin cu oameni. La urcare pe deschizătura ușei, treceau toți în toate părțile la repezeală,
înăuntru răbufnește o duhoare de băligar, de
sudori încinse și de gaze înăbușitoare. Pe când
din afară înăuntru, vântul, cu ventilația lui
Pagina din stânga
32
formidabilă și violentă, svântă și purifică locul
în chip înțepător. Ușa se închide într-o besnă
de mormânt, și trenul se puse în mișcare. Vântul
șueră prin crăpăturile vagonului. pe când roatele
toacă ca de leturghie. Din· trun colț sau altul
unul și altul încep să scormone faptele, să-și
spună întâmplările, să depane în fraze ruloul unor
filme negre de drame și mizerii, la care nici
nu asistase poate. Fie care căuta să se întreacă.
Se povestea de fapte de pe front, de deraeri,
de oameni căzuți sub roate, de copii înăbusiți
și aruncați sub tren și altele. Intr·un târziu se
făcu liniște. Oboseala zilelor de veghe, de mizerii,
de torturi trupești și sufletești, mă ajunse și adormii.
Când eram tocmai în dulcele somn al dimineței,
mă scoală un camarad, că am ajuns la Ploești.
Mă scol, îmi eau bagajul și mă dau jos.
Incă nu se luminase bine de ziuă. Cum mă
dădui jos, tocmai pornea un tren din stație.
Văzui scris pe o tăbliță a unui vagon ,, Ploesti-Bucuresti,,
Pagina din dreapta
-
In dimineața zilei de 8 Octombrie, dau telefonul
în primire, mă prepar de drum și pe la ora 8 a.m.
plec pe jos la satul Slonu , unde se găsea trenul
Regimentar. Ajuns acolo, cer Plutonierului
Toader Constantin, de la mine din Păești, o
căruță să mă ducă la gară, căci așa aveam
ordin. Imi dă căruța și plec la gara Văleni- de Munte.
Deunde trebuea să eau trenul înspre
Ploești. Pe la ora 4. p.m. am ajuns în Văleni-de Munte,
însă nu aveam tren de cât seara.
Până la sosirea trenului, am plecat să mă
plimb căci pe peronu gării nu era voe să stai.
După o oră,-două,-trei- în așteptarea și
nerăbdarea plecării - mă aruncai din fugă
pe ușa primului vagon. Era un vagon de vite,
plin cu oameni. La urcare pe deschizătura ușei, treceau toți în toate părțile la repezeală,
înăuntru răbufnește o duhoare de băligar, de
sudori încinse și de gaze înăbușitoare. Pe când
din afară înăuntru, vântul, cu ventilația lui
Pagina din stânga
-
In dimineața zilei de 8 Octombrie, dau telefonul
în primire, mă prepar de drum și pe la ora 8 a.m.
plec pe jos la satul Slonu , unde se găsea trenul
Regimentar. Ajuns acolo, cer Plutonierului
Toader Constantin, de la mine din Păești, o
căruță să mă ducă la gară, căci așa aveam
ordin. Imi dă căruța și plec la gara Văleni- de Munte.
Deunde trebuea să eau trenul înspre
Ploești. Pe la ora 4. p.m. am ajuns în Văleni-de Munte,
însă nu aveam tren de cât seara.
Până la sosirea trenului, am plecat să mă
plimb căci pe peronu gării nu era voe să stai.
După o oră,
Description
Save description- 44.93887557226309||26.03165693125004||
Ploești
- 44.7207125546509||25.32303876718754||
Găești
- 44.4390039178754||26.16349286875004||
București
- 45.3544772||26.038466||
Slonu
- 45.1912847||26.0440169||
Văleni de Munte
- 45.9426198||24.94911000000002||||1
Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Location(s)
Story location Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
-
Additional document location Ploești
-
Additional document location Găești
-
Additional document location București
-
Additional document location Slonu
-
Additional document location Văleni de Munte
- ID
- 6215 / 142280
- Contributor
- Dumitru Monica Bianca
October 8, 1916 – October 9, 1916
Login to edit the languages
- Română
Login to edit the fronts
- Eastern Front
Login to add keywords
- Artillery
- Conscientious Objection
- Home Front
- Medical
- Prisoners of War
- Recruitment and Conscription
- Tanks and Armoured Fighting Vehicles
- Transport
- Trench Life
Login to leave a note