Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 24
Transcription
Transcription history
-
Pagina din stânga
Retragerea generală; Acum începe dezastru trupelor
Române, după frontul, din Carpaţii. Am pornit
în marş forţat, fără să avem nici cel puţin repaus
după fie care 2 ore, ce se obişnuea, la alte marşuri.
Din nenorocire rămăsesem şi eu pe jos, căci bicicleta
după cum am scris mai sus, o suisem la căruţă,
şi ajuns în Homorod, nu am avut grije să
o eau. Aşa că pentru mine a fost o nenorocire.
Am trecut prin satul Chepet, când să ajungem
în satul Micloşoara, începuse să însereze. Mă
bucuram, credeam că acolo, o să cantonăm, ..
Când am ajuns în sus numitul sat, ne dete
repaus numai, şi tot de odată ne adună în cerc
şi ne spune: Că trebue să mergem, dacă vrem să nu
cădem prizonieri, căci trupele inamice, ne
urmăresc, iar altele, pe altă parte, are să ne
iasă înainte, să ne tae retragerea. Tot
de odată se hotărăşte, că dacă scăpăm şi nu
ne tae retragerea, tocmai în satul, Bor
(Boldu). putem cantona. Scot harta, mă uit, —
Pagina din dreapta
Numerotarea paginii în colţul din dreapta, sus: 24
de acum încolo, mai aveam de călcat 60-70 de K.m.
în acea noapte. Pornim iară în marş trecem prin
satele Aita Mare, Belini, când începusem să mă
simpt obosit şi picioarele nu le mai puteam pune
pe pământ. Aşa de mă usturau, băşicele ce le făcusem
pe talpă. Cu gândul de a nu rămâne în urmă
mă forţam să merg, căci care cum rămânea în
urmă îi lua prizonieri. Cavaleria Ungurească ne
urmărea pas cu pas. Insă nu mai puteam,
vedeam cum mi se moaie corpul, credeam că are sămi
vie leşin de usturimea picioarelor, să cad jos. Cu
ori ce rigie am stat jos, în marginea şanţului.
Trecu Regimentul prin faţa mea parcă ar fi fost
o nălucă. Rămânând în urmă, ici colea câte
un soldat, dintre cei care nu mai puteau merge.
La vrio 500 - sau 600 de.m. în urma regimentului
nostru, venea Divizionul de Artilerie care susţinea
retragerea. Mă scol de jos şi mă dusei de mă suii
pe un tun. Acum eram iarăşi salvat. Trecem prin
satele; Liget, Elropatak. prin marginea satului
-
Pagina din stânga
Retragerea generală; Acum începe dezastru trupelor
Române, după frontul, din Carpaţii. Am pornit
în marş forţat, fără să avem nici cel puţin repaus
după fie care 2 ore, ce se obişnuea, la alte marşuri.
Din nenorocire rămăsesem şi eu pe jos, căci bicicleta
după cum am scris mai sus, o suisem la căruţă,
şi ajuns în Homorod, nu am avut grije să
o eau. Aşa că pentru mine a fost o nenorocire.
Am trecut prin satul Chepet, când să ajungem
în satul Micloşoara, începuse să însereze. Mă
bucuram, credeam că acolo, o să cantonăm, ..
Când am ajuns în sus numitul sat, ne dete
repaus numai, şi tot de odată ne adună în cerc
şi ne spune: Că trebue să mergem, dacă vrem să nu
cădem prizonieri, căci trupele inamice, ne
urmăresc, iar altele, pe altă parte, are să ne
iasă înainte, să ne tae retragerea. Tot
de odată se hotărăşte, că dacă scăpăm şi nu
ne tae retragerea, tocmai în satul, Bor
(Boldu). putem cantona. Scot harta, mă uit, —
Pagina din dreapta
Numerotarea paginii în colţul din dreapta, sus: 24
de acum încolo, mai aveam de călcat 60-70 de K.m.
în acea noapte. Pornim iară în marş trecem prin
satele Aita Mare, Belini, când începusem să mă
simpt obosit şi picioarele nu le mai puteam pune
pe pământ. Aşa de mă usturau, băşicele ce le făcusem
pe talpă. Cu gândul de a nu rămâne în urmă
mă forţam să merg, căci care cum rămânea în
urmă îi lua prizonieri. Cavaleria Ungurească ne
urmărea pas cu pas. Insă nu mai puteam,
vedeam cum mi se moaie corpul, credeam că are sămi
vie leşin de usturimea picioarelor, să cad jos. Cu
ori ce rigie am stat jos, în marginea şanţului.
Trecu Regimentul prin faţa mea parcă ar fi fost
o nălucă. Rămânând în urmă, ici colea câte
un soldat, dintre cei care nu mai puteau merge.
La vrio 500 - sau 600 de.m. în urma regimentului
nostru, venea Divizionul de Artilerie care susţinea
retragerea. Mă scol de jos şi mă dusei de mă suii
pe un tun. Acum eram iarăşi salvat. Trecem prin
satele; Liget, Elropatall. prin marginea satului
-
Pagina din stânga
Retragerea generală; Acum începe dezastru trupelor
Române, după frontul, din Carpaţi. Am pornit
în marş forţat, fără să avem nici cel puţin repaus
după fie care 2 ore, ce se obişnuea, la alte marşuri.
Din nenorocire rămăsesem şi eu pe jos, căci bicicleta
după cum am scris mai sus, o suisem la căruţă,
şi ajuns în Homorod, nu am avut grije să
o eau. Aşa că pentru mine a fost o nenorocire.
Am trecut prin satul Chepet, când să ajungem
în satul Micloşoara, începuse să însereze. Mă
bucuram, credeam că acolo, o să cantonăm, ..
Când am ajuns în sus numitul sat, ne dete
repaus numai, şi tot de odată ne adună în cerc
şi ne spune: Că trebue să mergem, dacă vrem să nu
cădem prizonieri, căci trupele inamice, ne
urmăresc, iar altele, pe altă parte, are să ne
iasă înainte, să ne tae retragerea. Tot
deodtăde odată se hotărăşte, că dacă scăpăm şi nu
ne tae retragerea, tocmai în satul, Bor
(Boldu). putem cantona. Scot harta, mă uit, —
Pagina din dreapta
Numerotarea paginii în colţul din dreapta, sus: 24
de acum încolo, mai aveam de călcat 60-70 de K.m.
în acea noapte. Pornim iară în marş trecem prin
satele Aita Mare, Belini, când începusem să mă
simpt obosit şi picioarele nu le mai puteam pune
pe pământ. Aşa de mă usturau, băşicele ce le făcusem
pe talpă. Cu gândul de a nu rămâne în urmă
mă forţam să merg, căci care cum rămânea în
urmă îi lua prizonieri. Cavaleria Ungurească ne
urmărea pas cu pas. Insă nu mai puteam,
vedeam cum mi se moaie corpul, credeam că are sămi
vie leşin de usturimea picioarelor, să cad jos. Cu
ori ce rigie am stat jos, în marginea şanţului.
Trecu Regimentul prin faţa mea parcă ar fi fost
o nălucă. Rămânând în urmă, ici colea câte
un soldat, dintre cei care nu mai puteau merge.
La vrio 500 - sau 600 de.m. în urma regimentului
nostru, venea Divizionul de Artilerie care susţinea
retragerea. Mă scol de jos şi mă dusei de mă suii
pe un tun. Acum eram iarăşi salvat. Trecem prin
satele; Liget, Elropatall. prin marginea satului
-
Pagina din stânga
Retragerea generală; Acum începe dezastru trupelor
Române, după frontul, din Carpaţi. Am pornit
în marş forţat, fără să avem nici cel puţin repaus
după fie care 2 ore, ce se obişnuea, la alte marşuri.
Din nenorocire rămăsesem şi eu pe jos, căci bicicleta
după cum am scris mai sus, o suisem la căruţă,
şi ajuns în Homorod, nu am avut grije să
o eau. Aşa că pentru mine a fost o nenorocire.
Am trecut prin satul Chepet, când să ajungem
în satul Micloşoara, începuse să însereze. Mă
bucuram, credeam că acolo, o să cantonăm, ..
Când am ajuns în sus numitul sat, ne dete
repaus numai, şi tot de odată ne adună în cerc
şi ne spune: Că trebue să mergem, dacă vrem să nu
cădem prizonieri, căci trupele inamice, ne
urmăresc, iar altele, pe altă parte, are să ne
iasă înainte, să ne tae retragerea. Tot
deodtăde odată se hotărăşte, că dacă scăpăm şi nu
ne tae retragerea, tocmai în satul, Bor
(Boldu). putem cantona. Scot harta, mă uit, —
Pagina din dreapta
Numerotarea paginii în colţul din dreapta, sus: 24
de acum încolo, mai aveam de călcat 60-70 de K.m.
în acea noapte. Pornim iară în marş trecem prin
satele Aita Mare, Belini, când începusem să mă
simpt obosit şi picioarele nu le mai puteam pune
pe pământ. Aşa de mă usturau, băşicele ce le făcusem
pe talpă. Cu gândul de a nu rămâne în urmă
mă forţam să merg, căci care cum rămânea în
urmă îi lua prizonieri. Cavaleria Ungurească ne
urmărea pas cu pas. Insă nu mai puteam,
vedeam cum mi se moaie corpul, credeam că are sămi
vie leşin de usturimea picioarelor, să cad jos. Cu
ori ce rigie am stat jos, în marginea şanţului.
Trecu Regimentul prin faţa mea parcă ar fi fost
o nălucă. Rămânând în urmă, ici colea câte
un soldat, dintre cei care nu mai puteau merge.
La vrio 500 - sau 600 de.m. în urma regimentului
nostru, venea Divizionul de Artilerie care susţinea
retragerea. Mă scol de jos şi mă dusei de mă suii
pe un tun. Acum eram iarăşi salvat. Trecem prin
satele; Liget, Elropatall. prin marginea satului
-
Pagina din stânga
Retragerea generală; Acum începe dezastru trupelor
Române, după frontul, din Carpaţi. Am pornit
în marş forţat, fără să avem nici cel puţin repaus
după fie care 2 ore, ce se obişnuea, la alte marşuri.
Din nenorocire rămăsesem şi eu pe jos, căci bicicleta
după cum am scris mai sus, o suisem la căruţă,
şi ajuns în Homorod, nu am avut grije să
o eau. Aşa că pentru mine a fost o nenorocire.
Am trecut prin satul Chepet, când să ajungem
în satul Micloşoara, începuse să însereze. Mă
bucuram, credeam că acolo, o să cantonăm, ..
Când am ajuns în sus numitul sat, ne dete
repaus numai, şi tot de odată ne adună în cerc
şi ne spune: Că trebue să mergem, dacă vrem să nu
cădem prizonieri, căci trupele inamice, ne
urmăresc, iar altele, pe altă parte, are să ne
iasă înainte, să ne tae retragerea. Tot
deodtăde odată se hotărăşte, că dacă scăpăm şi nu
ne tae retragerea, tocmai în satul, Bor
(Boldu). putem cantona. Scot harta, mă uit, —
Pagina din dreapta
Numerotarea paginii în colţul din dreapta, sus: 24
de acum încolo, mai aveam de călcat 60-70 de K.m.
în acea noapte. Pornim iară în marş trecem prin
satele Aita Mare, Belini, când începusem să mă
simpt obosit şi picioarele nu le mai puteam pune
pe pământ. Aşa de mă usturau, băşicele ce le făcusem
pe talpă. Cu gândul de a nu rămâne în urmă
mă forţam să merg, căci care cum rămânea în
urmă îi lua prizonieri. Cavaleria Ungurească ne
urmărea pas cu pas
-
Pagina din stânga
Retragerea generală; Acum începe dezastru trupelor
Române, după frontul, din Carpaţi. Am pornit
în marş forţat, fără să avem nici cel puţin repaus
după fie care 2 ore, ce se obişnuea, la alte marşuri.
Din nenorocire rămăsesem şi eu pe jos, căci bicicleta
după cum am scris mai sus, o suisem la căruţă,
şi ajuns în Homorod, nu am avut grije să
o eau. Aşa că pentru mine a fost o nenorocire.
Am trecut prin satul Chepet, când să ajungem
în satul Micloşoara, începuse să însereze. Mă
bucuram, credeam că acolo, o să cantonăm, ..
Când am ajuns în sus numitul sat, ne dete
repaus numai, şi tot de odată ne adună în cerc
şi ne spune: Că trebue să mergem, dacă vrem să nu
cădem prizonieri, căci trupele inamice, ne
urmăresc, iar altele, pe altă parte, are să ne
iasă înainte, să ne tae retragerea. Tot
deodtăde odată se hotărăşte, că dacă scăpăm şi nu
ne tae retragerea, tocmai în satul, Bor
(Boldu). putem cantona. Scot harta, mă uit, —
-
Pagina din stânga
Retragerea generală; Acum începe dezastru trupelor
Române, după frontul, din Carpaţi. Am pornit
în marş forţat, fără să avem nici cel puţin repaus
după fie care 2 ore, ce se obişnuea, la alte marşuri.
Din nenorocire rămăsesem şi eu pe jos, căci bicicleta
după cum am scris mai sus, o suisem la căruţă,
şi ajuns în Homorod, nu am avut grije să
o eau. Aşa că pentru mine a fost o nenorocire.
Am trecut prin satul Chepet, când să ajungem
în satul Micloşoara, începuse să însereze. Mă
bucuram, credeam că acolo, o să cantonăm, ..
Când am ajuns în sus numitul sat, ne dete
repaus numai, şi tot de odată ne adună în cerc
şi ne spune: Că trebue să mergem, dacă vrem să nu
cădem prizonieri, căci trupele inamice, ne
urmăresc, iar altele, pe altă parte, are să ne
iasă înainte, să ne tae retragerea. Tot
deodtăde odată se hotărăşte, că dacă scăpăm şi nu
ne tae retragerea, tocmai în satul, Bor
(Boldu). putem cantona. Scot harta, mă uit,
-
Pagina din stânga
Retragerea generală; Acum începe dezastru trupelor
Române, după frontul, din Carpaţi. Am pornit
în marş forţat, fără să avem nici cel puţin repaus
după fie care 2 ore, ce se obişnuea, la alte marşuri.
Din nenorocire rămăsesem şi eu pe jos, căci bicicleta
după cum am scris mai sus, o suisem la căruţă,
şi ajuns în Homorod, nu am avut grije să
o eau. Aşa că pentru mine a fost o nenorocire.
Am trecut prin satul Chepet, când să ajungem
în satul Micloşoara, începuse să însereze. Mă
bucuram, credeam că acolo, o să cantonăm, ..
Când am ajuns în sus numitul sat, ne dete
repaus numai, şi tot de odată ne adună în cerc
şi ne spune: Că trebue să mergem, dacă vrem să nu
cădem prizonieri, căci trupele inamice, ne
urmăresc, iar altele, pe altă parte, are să ne
iasă înainte,
-
Pagina din stânga
Retragerea generală; Acum începe dezastru trupelor
Române, după frontul, din Carpaţi. Am pornit
în marş forţat, fără să avem nici cel puţin repaus
după fie care 2 ore, ce se obişnuea, la alte marşuri.
Din nenorocire rămăsesem şi eu pe jos, căci bicicleta
după cum am scris mai sus, o suisem la căruţă,
şi ajuns în Homorod, nu am avut grije să
o eau. Aşa că pentru mine a fost o nenorocire.
Description
Save description- 46.0370645||25.5733303||
Chepet
- 46.0088977||25.5825182||
Micloșoara
- 45.7633749||25.6464791||
Boldu
- 45.9670572||25.5635224||
Aita Mare
- 45.93578732740681||25.570388855078136||
Belini
- 45.9426198||24.94911000000002||||1
Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Location(s)
Story location Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Document location Chepet
-
Additional document location Micloșoara
-
Additional document location Boldu
-
Additional document location Aita Mare
-
Additional document location Belini
- ID
- 6215 / 142272
- Contributor
- Dumitru Monica Bianca
September 25, 1916 – September 25, 1916
Login to edit the languages
- Română
Login to edit the fronts
- Eastern Front
Login to add keywords
- Artillery
- Conscientious Objection
- Home Front
- Medical
- Prisoners of War
- Recruitment and Conscription
- Tanks and Armoured Fighting Vehicles
- Transport
- Trench Life
Login to leave a note