Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 156

• March 23, 2017 14:02:40 Andreea Pop

  80

  ; dacă o mănănc acum, mâne totă ḑiua voi răbda fome ca un câne pribeag. Apoi

  și fără de aceia, mâncam frumos cu cumpăt și cu cruțare, ca veḑi Domne să nu mĭ 

  ingreunez stomacul.(ha,ha,ha,) De multe ori culcândumă sara așa flămând, mă
  

  visam noptea pe la noi acasă, mi să părea că mâncam; cârnați, brânză, lapte și papă

  cu coleșă caldă, hei; Domne fericit mă mai simțeam eu atunci, barănii in vis

  eram sătul, că ḑiua și așa răbdam destulă fome. Treḑîndumă eram tot flămând

  atunci mă scărpinam in cap, eară mațele îmi corăia de pare că mi cânta; ,, Ce stai

  bade supărat, nebeut și nemâncat, Gura ți sau nțăpenit, de pre noi nu neai hrănit."

  Ce am avut de făcut? numai să înghit gol, ca și altu cu  pită , suspinam și oftam

  din adâncul inimei, cugetând că și mie îmi va ajuta odata Dzeu ca la totă lumea,

  de nu viu, barămi mort. Vara trecuse, earna sosisă, acum nu ne mai da prin cap, că 

  vom merge acasă, așa neam lăsat in mâna sorți ce vrea bunul Dzeu. Peste earna au

  fost foarte frig, vântul sufla cu putere și întra cum îi plăcea in baracă, cu pălărica in 

  cap, așa încât ne descoperea noptea de țoluri. Noptea nu puteam durmi de frig, și de

  vânza îngreunată de fòme, hei de multe ori am trăbuit să visez ; coleșile cele mari cu 

  pături cu brânză scăldate în unsòre, și căsuța nostră cea bună și caldă, însă tote au fo

  zadarnic, fiind că trecea cu noptēa. Trist mai eram când mă puneam la prânz in câșlegi,

  (carneval) ca dejun aveam ; puțină pită și o cească ( uleică) cu tei și cu puțin

  zahar, eară când îmbucam îmi aduceam aminte; că acasă la noi acum vor fi

  prânzind in casă caldă ; coleșă cu cârnați sau tocană de carne de porc afumată

  brânză, lapte, òuă etc., cum ași fi mâncat și eu bucuros astfel de mâncări, însă 

  pofta mea rămânea ,,acățată in cui ", ca din zicală. Sosisă și sfântul Crăciun

  insă lam petececut cam supărați vădênd că tot in prinsòre lam ajuns, sau că

  el neau ajuns pre noi. Așa dragi mei, ani tot trec de pare că-i mână cine vor de

  
  

  
  

Description