Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 55
Transcription
Transcription history
-
Pagina stângă
călătorie nai vorbă, că a fost și mare. Drumul
care trebuea săl facem cu trenul în timp
normal, în 24 de ore, acum am făcut 13 zile
și 13 nopți. O nenorocire pentru noi toți
căci aproape toți erau răniți grav. În acest
drum, a murit 52 de răniți din 400 câți eram
în acest tren. Mâncare ni se da fasole feartă
și ne sărată. Ca pâine ni se da 1/2 dintro
rație de pesmeți, pe zi. Invoca motive, că trenul
nu are de unde să le aprovizioneze. Norocul
ma salvat, că din pricina durerilor, nu aveam
poftă de mâncare, de loc. În ziua de sfântu
Ion ziua onomastică mea, zi pe care o serbam
alte dăți cu cea mai mare cinste, acum
am serbat-o cu fasole fiartă și nesărată.
Înfruntând și aceste 13 zile, toate groznicele
geruri, și durerile piciorului, abia de 2 săptămâ
ni rănit, în seara zilei de 18 Ianuarie 1917. am
sosit în gara Galbenu din jud Roman, unde
a început să ne debarce, urcându-ne câte 2
Pagina dreaptă
în câte o căruță cu boi pentru a ne
transporta, la spital în comuna Dărmănești
Jud. Roman. O distanță de vrio 18 K.m.
de la gară. Ma suit și pe mine într-o
căruță, cu un alt rănit și am pornit la drum.
Când am sosit în sus numita comună,
înghețasem de tot. Numai puteam nici să
vorbesc, de cât plângeam ca copii cei mici,
de frică că am să mor înghețat. Acolo ma
dat jos din căruță și ma băgat înăuntru,
când am dat de căldură mai rău mea venit.
Am căzut într-o letargie, și tocmai a doua zi
pe la ora 11 a.m. mam deșteptat. Aici
de ocamdată iară, trebuea să îndurăm
mizerii, căci spitalu. noi acum îl înfiintasem.
Așa că și aici trebuea să îndurăm suferințe și
mizerii, până când se aproviziona el cu
de toate, ce aveau nevoe. Mâncarea aproape o
lună de zile, ni se da foarte proastă. Nu ne
pansa, de cât din 3 în 3 zile, din cauza lipsei
-
... stanga
călătorie nai vorbă, că a fost și mare. Drumul
care trebuea săl facem cu trenul în timp
normal, în 24 de ore, acum am făcut 13 zile
și 13 nopți. O nenorocire pentru noi toți
căci aproape toți erau răniți grav. În acest
drum, a murit 52 de răniți din 400 câți eram
în acest tren. Mâncare ni se da fasole feartă
și ne sărată. Ca pâine ni se da 1/2 dintro
rație de pesmeți, pe zi. Invoca motive, că trenul
nu are de unde să le aprovizioneze. Norocul
ma salvat, că din pricina durerilor, nu aveam
poftă de mâncare, de loc. În ziua de sfântu
Ion ziua onomastică mea, zi pe care o serbam
alte dăți cu cea mai mare cinste, acum
am serbat-o cu fasole fiartă și nesărată.
Înfruntând și aceste 13 zile, toate groznicele
geruri, și durerile piciorului, abia de 2 săptămâ
ni rănit, în seara zilei de 18 Ianuarie 1917. am
sosit în gara Galbenu din jud Roman, unde
a început să ne debarce, urcându-ne câte 2
...dreapta
în câte o căruță cu boi pentru a ne
transporta, la spital în comuna Dărmănești
Jud. Roman. O distanță de vrio 18 K.m.
de la gară. Ma suit și pe mine într-o
căruță, cu un alt rănit și am pornit la drum.
Când am sosit în sus numita comună,
înghețasem de tot. Numai puteam nici să
vorbesc, de cât plângeam ca copii cei mici,
de frică că am să mor înghețat. Acolo ma
dat jos din căruță și ma băgat înăuntru,
când am dat de căldură mai rău mea venit.
Am căzut într-o letargie, și tocmai a doua zi
pe la ora 11 a.m. mam deșteptat. Aici
de ocamdată iară, trebuea să îndurăm
mizerii, căci spitalu. noi acum îl înfiintasem.
Așa că și aici trebuea să îndurăm suferințe și
mizerii, până când se aproviziona el cu
de toate, ce aveau nevoe. Mâncarea aproape o
lună de zile, ni se da foarte proastă. Nu ne
pansa, de cât din 3 în 3 zile, din cauza lipsei
-
călătorie nai vorbă, că a fost și mare. Drumul
care trebuea sa l facem cu trenul în timp
noral, în 24 de ore, acum am făcut 13 zile
și 13 nopți. O nenorocire pentru noi toți
căci aproape toți erau răniți grav. În acest
drum, a murit 52 de răniți din 400 câți erau
în acest tren. Mâncare ni se da fasol feartă
și ne sărată. Ca pâine ni se da 1/2 dintro
rație de pesmeți, pe zi. Invoca motive, că trenul
nu are de unde să le aprovizioneze. Norocul
ma salvat, că din pricina durerilor, nu aveam
poftă de mâncare, de loc. În ziua de sfântu
În ziua ... a mea, zi pe care o serbam
alte dăți cu cea mai mare cinste, acum
am serbat-o cu fasole fiartă și nesărată.
Înfruntând și aceste zile, toate groznicele
geruri, și durerile piciorului, abia de 2 săptămâni
rănit, în seara zilei de 18 Ianuarie 1917. am
sosit în gara Galbenu din jud. ... , unde
a început să ne debarce, urcându-ne câte 2
... Se trece pe partea dreaptă
în câte o căruță cu boi pentru a ne
transporta, la spital în comuna Dămienești
Jud. Roman. O distanță de vrio 18 K.m.
de la gară. Ma suit și pe mine într-o
căruță, cu un alt rănit și am pornit la drum.
Când am sosit în sus numita comună,
înghețasem de tot. Numai puteam nici să
vorbesc, de cât plângeam ca copii cei mici,
de frică că am să mor înghețat. Acolo ma
dat jos din căruță și ma băgat înăuntru,
când am dat de căldură mai rău mea venit.
Am căzut într-o letargie, și tocmai a doua zi
pe la ora 11 a.m. mam deșteptat. Aici
de ocamdată iară, trebuea să îndurăm
mizerii, căci spitalu. noi acum îl înfiintasem.
Așa că și aici trebuea să îndurăm suferințe și
dureri, până când se aproviziona el cu
de toate, ce aveau nevoe. Mâncarea aproape o
lună de zile, ni se da foarte proastă. Nu ne
pansa, de cât din 3 în 3 zile, din cauza lipsei
-
călătorie nai vorbă, că a fost și mare. Drumul
care trebuea sa l facem cu trenul în timp
noral, în 24 de ore, acum am făcut 13 zile
și 13 nopți. O nenorocire pentru noi toți
căci aproape toți erau răniți grav. În acest
drum, a murit 52 de răniți din 400 câți erau
în acest tren. Mâncare ni se da fasol feartă
și ne sărată. Ca pâine ni se da 1/2 dintro
rație de pesmeți, pe zi. Invoca motive, că trenul
nu are de unde să le aprovizioneze. Norocul
ma salvat, că din pricina durerilor, nu aveam
poftă de mâncare, de loc. În ziua de sfântu
În ziua ... a mea, zi pe care o serbam
alte dăți cu cea mai mare cinste, acum
am serbat-o cu fasole fiartă și nesărată.
Înfruntând și aceste zile, toate groznicele
geruri, și durerile piciorului, abia de 2 săptămâni
rănit, în seara zilei de 18 Ianuarie 1917. am
sosit în gara Galbenu din jud. ... , unde
a început să ne debarce, urcându-ne câte 2
... Se trece pe partea dreaptă
în câte o căruță cu boi pentru a ne
transporta, la spital în comuna Dămienești
Jud. Roman. O distanță de vrio 18 K.m.
de la gară. Ma suit și pe mine într-o
căruță, cu un alt rănit și am pornit la drum.
Când am sosit în sus numita comună,
înghețasem de tot. Numai puteam nici să
vorbesc, de cât plângeam ca copii cei mici,
de frică că am să mor înghețat. Acolo ma
dat jos din căruță și ma băgat înăuntru,
când am dat de căldură mai rău mea venit.
Am căzut într-o letargie, și tocmai a doua zi
pe la ora 11 a.m. mam deșteptat
-
călătorie nai vorbă, că a fost și mare. Drumul
care trebuea sa l facem cu trenul în timp
noral, în 24 de ore, acum am făcut 13 zile
și 13 nopți. O nenorocire pentru noi toți
căci aproape toți erau răniți grav. În acest
drum, a murit 52 de răniți din 400 câți erau
în acest tren. Mâncare ni se da fasol feartă
și ne sărată. Ca pâine ni se da 1/2 dintro
rație de pesmeți, pe zi.
-
călătorie nai vorbă, că a fost și mare. Drumul
care trebuia să facem cu trenul în timp
normal, în 24 de ore. acum am facut 13 zile
și 13 nopți. O nenorocire pentru noi toți
căci aproape toți erau răniți grav. în acest
drum a murit 52 de răniți știu 400 câți erau
în acest tren. mâncarea ni se dă fasole feartă
și ne sărată . Ca pâine ni se dă 1/2 dintru
rație de pesmeți, pe zi. Ivea motive că trenuș
nu are de unde să se aprovizioneze. Norocul
ma salvat, ca din pricina drurerilor, nu aveam
poftă de mâncare,de loc. În ziua de sfântu
Ion ziua, onomastică a mea, zi pe care o serbam
altă dăți cu cea mai mare cinste, acum
am serbato cu fasole fiartă și nesărată.
Înfruntând și aceste 13 zile, toate groaznicele
geruri, și durerile piciorului, abea de doua săptamâni
rănit, ia seara zile de 18 Ianuarie 1917 am
sosit în gara Palbceau din Jud. Pocuau. Unde
a început să ne debarce, urcându-ne câte 2
... Partea dreaptă
în câte o căruță cu boi pentru a ne
transporta, la spital în comuna Dămicuești
Jud. Roman. O distanță de vrio 18 k.m.
de la gară. ma suit și pe mine întro
căruță, cu un alt rănit și am pornit la drum.
Când am sosit în sus numita comună,
înghețasem de tot. Numai puteam nici să
vorbesc, de cat plângeam ca copii cei mici,
de frică că am să mor înghețat. acolo ma
dat jos din căruță și ma bagat înăuntru,
Cănd am dat de căldură mai rău mia venit.
am cazut intr-o
letargiee, și tocmai a doua zi
pe la ora 11 a.m mam deșteptat. Aici
de o camdată iară, trebuiea să îndurăm
mizerii, căci spitalul. noi acum îl înfințasem.
Așa că și aici trebuia să îndurăm suferințe și
mizerii, până când se aproviziona el, cu
de toate, ce aveau nevoe. Mâncarea aproape o
lună de zile, mi se da foarte proastă. Nu ne
pansa, din cât din 3 in 3 zile. din cauza lipsei
-
călătorie nai vorbă, că a fost și mare. Drumul
care trebuia să facem cu trenul în timp
normal, în 24 de ore. acum am facut 13 zile
și 13 nopți. O nenorocire pentru noi toți
căci aproape toți erau răniți grav. în acest
drum a murit 52 de răniți știu 400 câți erau
în acest tren. mâncarea ni se dă fasole feartă
și ne sărată . Ca pâine ni se dă 1/2 dintru
rație de pesmeți, pe zi. Ivea motive că trenuș
nu are de unde să se aprovizioneze. Norocul
ma salvat, ca din pricina drurerilor, nu aveam
poftă de mâncare,de loc. În ziua de sfântu
Ion ziua, onomastică a mea, zi pe care o serbam
altă dăți cu cea mai mare cinste, acum
am serbato cu fasole fiartă și nesărată.
Înfruntând și aceste 13 zile, toate groaznicele
geruri, și durerile piciorului, abea de doua săptamâni
rănit, ia seara zile de 18 Ianuarie 1917 am
sosit în gara Palbceau din Jud. Pocuau. Unde
a început să ne debarce, urcându-ne câte 2
... Partea dreaptă
Description
Save description- 45.2105471||27.1563758||
gara Galbenu
- 46.3682578||26.4614765||
Dărmăneşti
- 45.9426198||24.94911000000002||||1
Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Location(s)
Story location Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Document location gara Galbenu
-
Additional document location Dărmăneşti
- ID
- 6215 / 142305
- Contributor
- Dumitru Monica Bianca
January 7, 1917 – January 18, 1917
Login to edit the languages
- Română
Login to edit the fronts
- Eastern Front
Login to add keywords
- Artillery
- Conscientious Objection
- Home Front
- Medical
- Prisoners of War
- Recruitment and Conscription
- Tanks and Armoured Fighting Vehicles
- Transport
- Trench Life
Login to leave a note