Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 54
Transcription
Transcription history
-
Pagina stângă
pentru primirea Răniților. In acea noapte
am avut fericirea să mă îngrijească fetele din
școala de menaj de la Teiu, din Dâmbovița. Din
întâmplare, se refugia inspre Iașși . A doua zi de
dimineață 24 Decembrie 1916. ma suit întro căruță
și ma transportat la Spitalul Beldiman, unde
am așteptat la spital până seara, când ma
băgat în spital.
25 Decembrie 1916 (Ziua de Crăciun a fost prima
mea zi, de suferință pe patul Spitalului. De acum
inainte eram în mâinile doctorilor. Rana începuse
să mă doare îngrozitor, nu puteam să dorm nici
ziua nici noaptea, de durere. In ziua de 27 Decemb.
1916, mea făcut prima operație, Dra Doctor. Eleonora
Radu. și de acum încolo urmam în fie care zi la pansat
Când venea ora să vie Brancardieri să mă ea
la pansat, mai bine moartea, venea să mă ea.
De altfel, am duso foarte bine în acest spital,
era o Dșoară, Domnișoara Manoliu, sta toată ziua
la capul meu, pentru a mă mai încoraja, căci
Pagina dreaptă
de obicei era toată ziua trist, mă gândeam, la
cei de acasă rămași în mâinile Dușmanilor de moarte.
Aici mam găsit cu frațioru Gheorghe, dar nu
am avut noroc nici de el, că în ziua de 3 Ianuarie
1917 a plecat cu Regimentul din Bârlad ,
și am rămas tot singur. Mai mam întâlnit, cu
Gheorghe și Nicolae Anca, prietenul din Găești, Nicolae
era rănit și el și cu el îmi mai petreceam timpu
și cu citirea unor cărți pe care mi le adusese
frățioru. Dar din nenorocire, nu am stat în
acest spital de cât până în ziua de 6 Ianuarie
1917 seara. Când sa evacuat tot spitalu Beldiman
La această dată, nea înbarcat la gară întrun
tren sanitar, dar nu știam unde ne duce.
Tocmai adoua zi de dimineață 7 Ianuarie 1917
ziua de sfântu Ion, ziua onomastică a mea,
a pornit trenul din Bârlad. Incepuse tocmai
gerurile cele grozave, și eu eram în tren, într-o
brancardă, nu puteam să stau, de cât de culcat.
Am avut multe de îndurat și în această
-
... stanga
pentru primirea Răniților. In acea noapte
am avut fericirea să mă îngrijească fetele din
școala de menaj de la Teiu, din Dâmbovița. Din
întâmplare, se refugia inspre Iașși . A doua zi de
dimineață 24 Decembrie 1916. ma suit întro căruță
și ma transportat la Spitalul Beldiman, unde
am așteptat la spital până seara, când ma
băgat în spital.
25 Decembrie 1916 (Ziua de Crăciun a fost prima
mea zi, de suferință pe patul Spitalului. De acum
inainte eram în mâinile doctorilor. Rana începuse
să mă doare îngrozitor, nu puteam să dorm nici
ziua nici noaptea, de durere. In ziua de 27 Decemb.
1916, mea făcut prima operație, Dra Doctor. Eleonora
Radu. și de acum încolo urmam în fie care zi la pansat
Când venea ora să vie Brancardieri să mă ea
la pansat, mai bine moartea, venea să mă ea.
De altfel, am duso foarte bine în acest spital,
era o Dșoară, Domnișoara Manoliu, sta toată ziua
la capul meu, pentru a mă mai încoraja, căci
... dreapta
de obicei era toată ziua trist, mă gândeam, la
cei de acasă rămași în mâinile Dușmanilor de moarte.
Aici mam găsit cu frațioru Gheorghe, dar nu
am avut noroc nici de el, că în ziua de 3 Ianuarie
1917 a plecat cu Regimentul din Bârlad ,
și am rămas tot singur. Mai mam întâlnit, cu
Gheorghe și Nicolae Anca, prietenul din Găești, Nicolae
era rănit și el și cu el îmi mai petreceam timpu
și cu citirea unor cărți pe care mi le adusese
frățioru. Dar din nenorocire, nu am stat în
acest spital de cât până în ziua de 6 Ianuarie
1917 seara. Când sa evacuat tot spitalu Beldiman
La această dată, nea înbarcat la gară întrun
tren sanitar, dar nu știam unde ne duce.
Tocmai adoua zi de dimineață 7 Ianuarie 1917
ziua de sfântu Ion, ziua onomastică a mea,
a pornit trenul din Bârlad. Incepuse tocmai
gerurile cele grozave, și eu eram în tren, într-o
brancardă, nu puteam să stau, de cât de culcat.
Am avut multe de îndurat și în această
-
...
pentru primirea Răniților. In acea noapte
am avut fericirea să mă îngrijească fetele din
școala de menaj de la Teiu, din Dâmbovița. Din
întâmplare, se refugia inspre Fașși . A doua zi de
dimineață 24 Decembrie 1916. ma suit întro căruță
și ma transportat la Spitalul Beldiman, unde
am așteptat la spitalpână seara, când ma
băgat în spital.
25 Decembrie 1916 (Ziua de Crăciun a fost prima
mea zi, de suferință pe patul Spitalului. De acum
inainte eram în mâinile doctorilor. Rana începuse
să mă doare îngrozitor, nu puteam să dorm nici
ziua nici noaptea, de durere. In ziua de 27 Decemb.
1916, mea făcut prima operație, Dra Doctor. Eleonora
Radu. și de acum încolo urmam în fie care zi la pansat
Când venea ora să vie Brancardieri să mp ea
la pansat, mai bine moartea, venea să mă ea.
De altfel, am duso foarte bine în acest spital,
era o Doctoră, Domnișoara Manoliu, sta toată ziua
la capul meu, pentru a mă mai încuraja, căci
de obicei era toată ziua trist, mă gândeam, la
cei de acasă rămași în mâinile Dușmanilor de moarte.
Aici mam găsit eu frațioru Gheorghe, dar nu
am avut noroc nici de el, că în ziua de 3 Ianuarie
1917 a plecat cu Regimentul din Bârlad ,
și am rămas tot singur. Mai mam întâlnit, cu
Gheorghe și Nicolae Anca, prietenul din Găești, Nicolae
era sărit și el și cu el îmi mai petreceam timpu
și cu citirea unor cărți pe care mi le adusese
frățioru. Dar din nenorocire, nu am stat în
acest spital de cât până în ziua de 6 Ianuarie
1917 seara „Când sa enervat tot spitalu Beldimanu
La această dată, nea înbarcat la gară întrun
tren snitar, dar nu știam unde ne duce.
Tocmaiadoua zi de dimineață 7 Ianuarie 1917
ziua de sfântu Ion, ziua onomastică a mea,
a pornit trenul din Bârlad. Incepuse tocmai
gerurile cele grozave, și eu eram în tren, într-o
brancardă, nu puteam să stau, de cât de culcat.
Am avut multe de îndurat și în această
...
-
...
pentru primirea Răniților. In acea noapte
am avut fericirea să mă îngrijească fetele din
școala de menaj de la Teiu, din Dâmbovița. Din
întâmplare, se refugia inspre Fașși . A doua zi de
dimineață 24 Decembrie 1916. ma suit întro căruță
și ma transportat la Spitalul Beldiman, unde
am așteptat la spitalpână seara, când ma
băgat în spital.
25 Decembrie 1916 (Ziua de Crăciun a fost prima
mea zi, de suferință pe patul Spitalului. De acum
inainte eram în mâinile doctorilor. Rana începuse
să mă doare îngrozitor, nu puteam să dorm nici
ziua nici noaptea, de durere. In ziua de 27 Decemb.
1916, mea făcut prima operație, Dra Doctor. Eleonora
Radu. și de acum încolo urmam în fie care zi la pansat
Când venea ora să vie Brancardieri să mp ea
la pansat, mai bine moartea, venea să mă ea.
De altfel, am duso foarte bine în acest spital,
era o Doctoră, Domnișoara Manoliu, sta toată ziua
la capul meu, pentru a mă mai încuraja, căci
de obicei era toată ziua trist, mă gândeam, la
cei de acasă rămași în mâinile Dușmanilor de moarte.
Aici mam găsit eu frațioru Gheorghe, dar nu
am avut noroc nici de el, că în ziua de 3 Ianuarie
1917 a plecat cu Regimentul din Bârlad ,
și am rămas tot singur. Mai mam întâlnit, cu
Gheorghe și Nicolae Anca, prietenul din Găești, Nicolae
era sărit și el și cu el îmi mai petreceam timpu.
Description
Save description- 46.2443718||27.6757451||
Bârlad
- 45.9426198||24.94911000000002||||1
Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Location(s)
Story location Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Document location Bârlad
- ID
- 6215 / 142304
- Contributor
- Dumitru Monica Bianca
December 24, 1916 – January 7, 1917
Login to edit the languages
- Română
Login to edit the fronts
- Eastern Front
Login to add keywords
- Artillery
- Conscientious Objection
- Home Front
- Medical
- Prisoners of War
- Recruitment and Conscription
- Tanks and Armoured Fighting Vehicles
- Transport
- Trench Life
Login to leave a note