Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 37
Transcription
Transcription history
-
Pagina din stânga
și pe ai noștri, tot pe aceleași poziții, unde
îi lăsasem când am plecat. Nu mai dăduse nici
o luptă în lipsa mea. Mă prezint D-lui Maior.
Credeam că are sămi zică ceva, căci făcusem
prea multe zile în delegație. Dar, nu mia zis nimic.
Și aci ca și la Găești. Toți Găeșteni și toți prieteni
neam eșit înainte, spre a le spune noutăți, iar
cei celor din Găești să mă întrebe despre ai lor
de acasă, dacă este sănătoși. După ce am vorbit
cu toți (alfel nu aveam chip.), mam dus și miam
luat aparatul în privire. De la 16. Octombrie
și până 24 Octombrie, nu am avut de înregistrat
nici o luptă, mai importantă, decât ciocniri
între mici detașamente și între patrule. Cât
privește bombardament de Artilerie, acesta era
obișnuința zilnică, căci în fie care dimineață
trebuea să vie câte 10-15. Obreze vrăjmașe, pentru
a ne prevesti sosirea zilei. Apoi acest bombardament
dura până seara, când nu se mai vedea nimic.
In ziua de 25 Octombrie, se formează 3 detașamente
Pagina din dreapta
Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus
37
de luptă și pornește, pentru a da pe inamic
dincolo de frontieră. Pe la orele 1. p.m. se
începe lupta. Dar o luptă din cele mai crâncene
dintre cele ce leam avut până acum. A durat
această crâncenă luptă 5 zile, dintre care 3 zile
a fost încontinuo, fără să fie întreruptă, decât
noaptea. In aceast măcel Regimentul nostru
a pierdut foarte mulți oameni și pe inamic
tot nu a putut să-l dea jos din poziția lui.
Această luptă am putut să văd, foarte bine.
Cu toate desfășurările ei. Căci instalasem telefonul
sus pe poziția de la ,,Crucea Mandi,, chear în
tranșee , și de acolo împreună cu observatorul Artileriei,
dirijam tragerile. Vedeam perfect de bine
cu benoclu, cum ai noștri înaintau sub focul înfanteriei
inamice. In ziua de 26 Octombrie, ziua
de Sfântu Dumitru, a fost tocmai în această
luptă. Pe la ora 2. p.m., trupele noastre se vedeau
cum înaintează la baionetă, și ocupă Muntele
Tătaru Mare. O poziție care odată luată, cădea
-
Pagina din stânga
și pe ai noștri, tot pe aceleași poziții, unde
îi lăsasem când am plecat. Nu mai dăduse nici
o luptă în lipsa mea. Mă prezint D-lui Maior.
Credeam că are sămi zică ceva, căci făcusem
prea multe zile în delegație. Dar, nu mia zis nimic.
Și aci ca și la Păești. Toți Păeșteni și toți prieteni
neam eșit înainte, spre a le spune noutăți, iar
cei celor din Păești să mă întrebe despre ai lor
de acasă, dacă este sănătoși. După ce am vorbit
cu toți (alfel nu aveam chip.), mam dus și miam
luat aparatul în privire. De la 16. Octombrie
și până 24 Octombrie, nu am avut de înregistrat
nici o luptă, mai importantă, decât ciocniri
între mici detașamente și între patrule. Cât
privește bombardament de Artilerie, acesta era
obișnuința zilnică, căci în fie care dimineață
trebuea să vie câte 10-15. Obreze vrăjmașe, pentru
a ne prevesti sosirea zilei. Apoi acest bombardament
dura până seara, când nu se mai vedea nimic.
In ziua de 25 Octombrie, se formează 3 detașamente
Pagina din dreapta
Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus
37
de luptă și pornește, pentru a da pe inamic
dincolo de frontieră. Pe la orele 1. p.m. se
începe lupta. Dar o luptă din cele mai crâncene
dintre cele ce leam avut până acum. A durat
această crâncenă luptă 5 zile, dintre care 3 zile
a fost încontinuo, fără să fie întreruptă, decât
noaptea. In aceast măcel Regimentul nostru
a pierdut foarte mulți oameni și pe inamic
tot nu a putut să-l dea jos din poziția lui.
Această luptă am putut să văd, foarte bine.
Cu toate desfășurările ei. Căci instalasem telefonul
sus pe poziția de la ,,Crucea Haudi,, chear în
tranșee , și de acolo împreună cu observatorul Artileriei,
dirijam tragerile. Vedeam perfect de bine
cu benoclu, cum ai noștri înaintau sub focul înfanteriei
inamice. In ziua de 26 Octombrie, ziua
de Sfântu Dumitru, a fost tocmai în această
luptă. Pe la ora 2. p.m., trupele noastre se vedeau
cum înaintează la baionetă, și ocupă Muntele
Tătaru Mare. O poziție care odată luată, cădea
-
și pe ai noștri, tot pe aceleași poziții, unde
îi lăsasem când am plecat. Nu mai dăduse nici
o luptă în lipsa mea. Mă prezint D-lui Maior.
Credeam că are sămi zică ceva, căci făcusem
prea multe zile în delegație. Dar, nu mia zis nimic.
Și aci ca și la Păești. Toți Păeșteni și toți prieteni
neam eșit înainte, spre a le spune noutăți, iar
cei celor din Păești să mă întrebe despre ai lor
de acasă, dacă este sănătoși. După ce am vorbit
cu toți (alfel nu aveam chip.), mam dus și miam
luat aparatul în privire. De la 16. Octombrie
și până 24 Octombrie, nu am avut de înregistrat
nici o luptă, mai importantă, decât ciocniri
între mici detașamente și între patrule. Cât
privește bombardament de Artilerie, acesta era
obișnuința zilnică, căci în fie care dimineață
trebuea să vie câte 10-15. Obreze vrăjmașe, pentru
a ne prevesti sosirea zilei. Apoi acest bombardament
dura până seara, când nu se mai vedea nimic.
In ziua de 25 Octombrie, se formează 3 detașamente
Pagina din stânga
de luptă și pornește, pentru a da pe inamic
dincolo de frontieră. Pe la orele 1. p.m. se
începe lupta. Dar o luptă din cele mai crâncene
dintre cele ce leam avut până acum. A durat
această crâncenă luptă 5 zile, dintre care 3 zile
a fost încontinuo, fără să fie întreruptă, decât
noaptea. In aceast măcel Regimentul nostru
a pierdut foarte mulți oameni și pe inamic
tot nu a putut să-l dea jos din poziția lui.
Această luptă am putut să văd, foarte bine.
Cu toate desfășurările ei. Căci instalasem telefonul
sus pe poziția de la ,,Crucea Haudi,, chear în
tranșee , și de acolo împreună cu observatorul Artileriei,
dirijam tragerile. Vedeam perfect de bine
cu benoclu, cum ai noștri înaintau sub focul înfanteriei
inamice. In ziua de 26 Octombrie, ziua
de Sfântu Dumitru, a fost tocmai în această
luptă. Pe la ora 2. p.m., trupele noastre se vedeau
cum înaintează la baionetă, și ocupă Muntele
Tătaru Mare. O poziție care odată luată, cădea
Pagina din dreapta
-
și pe ai noștri, tot pe aceleași poziții, unde
îi lăsasem când am plecat. Nu mai dăduse nici
o luptă în lipsa mea. Mă prezint D-lui Maior.
Credeam că are sămi zică ceva, căci făcusem
prea multe zile în delegație. Dar, nu mia zis nimic.
Și aci ca și la Păești. Toți Păeșteni și toți prieteni
neam eșit înainte, spre a le spune noutăți, iar
cei celor din Păești să mă întrebe despre ai lor
de acasă, dacă este sănătoși. După ce am vorbit
cu toți (alfel nu aveam chip.), mam dus și miam
luat aparatul în privire. De la 16. Octombrie
și până 24 Octombrie, nu am avut de înregistrat
nici o luptă, mai importantă, decât ciocniri
între mici detașamente și între patrule. Cât
privește bombardament de Artilerie, acesta era
obișnuința zilnică, căci în fie care dimineață
trebuea să vie câte 10-15. Obreze vrăjmașe, pentru
a ne prevesti sosirea zilei. Apoi acest bombardament
dura până seara, când nu se mai vedea nimic.
In ziua de 25 Octombrie, se formează 3 detașamente
de luptă și pornește, pentru a da pe inamic
dincolo de frontieră. Pe la orele 1. p.m. se
începe lupta. Dar o luptă din cele mai crâncene
dintre cele ce leam avut până acum. A durat
această crâncenă luptă 5 zile, dintre care 3 zile
a fost încontinuo, fără să fie întreruptă, decât
noaptea. In aceast măcel Regimentul nostru
a pierdut foarte mulți oameni și pe inamic
tot nu a putut să-l dea jos din poziția lui.
Această luptă am putut să văd, foarte bine.
Cu toate desfășurările ei. Căci instalasem telefonul
sus pe poziția de la ,,Crucea Haudi,, chear în
tranșee , și de acolo împreună cu observatorul Artileriei,
dirijam tragerile. Vedeam perfect de bine
cu benoclu, cum ai noștri înaintau sub focul înfanteriei
inamice. In ziua de 26 Octombrie, ziua
de Sfântu Dumitru, a fost tocmai în această
luptă. Pe la ora 2. p.m., trupele noastre se vedeau
cum înaintează la baionetă, și ocupă Muntele
Tătaru Mare. O poziție care odată luată, cădea
-
și pe ai noștri, tot pe aceleași poziții, unde
îi lăsasem când am plecat. Nu mai dăduse nici
o luptă în lipsa mea. Mă prezint D-lui Maior.
Credeam că are sămi zică ceva, căci făcusem
prea multe zile în delegație. Dar, nu mia zis nimic.
Și aci ca și la Păești. Toți Păeșteni și toți prieteni
neam eșit înainte, spre a le spune noutăți, iar
cei celor din Păești să mă întrebe despre ai lor
de acasă, dacă este sănătoși. După ce am vorbit
cu toți (alfel nu aveam chip.), mam dus și miam
luat aparatul în privire. De la 16. Octombrie
și până 24 Octombrie, nu am avut de înregistrat
nici o luptă, mai importantă, decât ciocniri
între mici detașamente și între patrule. Cât
privește bombardament de Artilerie, acesta era
obișnuința zilnică, căci în fie care dimineață
trebuea să vie câte 10-15. Obreze vrăjmașe, pentru
a ne prevesti sosirea zilei. Apoi acest bombardament
dura până seara, când nu se mai vedea nimic.
In ziua de 25 Octombrie, se formează 3 detașamente
de luptă și pornește, pentru a da pe inamic
dincolo de frontieră. Pe la orele 1. p.m. se
începe lupta. Dar o luptă din cele mai crâncene
dintre cele ce leam avut până acum. A durat
această crâncenă luptă 5 zile, dintre care 3 zile
a fost încontinuo, fără să fie întreruptă, decât
noaptea. In aceast măcel Regimentul nostru
a pierdut foarte mulți oameni și pe inamic
tot nu a putut să-l dea jos din poziția lui.
Această luptă am putut să văd, foarte bine.
Cu toate desfășurările ei. Căci instalasem telefonul
sus pe poziția de la ,,Crucea Slandi,, chear în
tranșee , și de acolo împreună cu observatorul Artileriei,
dirijam tragerile. Vedeam perfect de bine
cu benoclu, cum ai noștri înaintau sub focul înfanteriei
inamice. In ziua de 26 Octombrie, ziua
de Sfântu Dumitru, a fost tocmai în această
luptă. Pe la ora 2. p.m., trupele noastre se vedeau
cum înaintează la baionetă, și ocupă Muntele
Tătaru Mare. O poziție care odată luată, cădea
-
și pe ai noștri, tot pe aceleași poziții, unde
îi lăsasem când am plecat. Nu mai dăduse nici
o luptă în lipsa mea. Mă prezint D-lui Maior.
Credeam că are sămi zică ceva, căci făcusem
prea multe zile în delegație. Dar, nu mia zis nimic.
Și aci ca și la Păești. Toți Păeșteni și toți prieteni
neam eșit înainte, spre a le spune noutăți, iar
cei celor din Păești să mă întrebe despre ai lor
de acasă, dacă este sănătoși. După ce am vorbit
cu toți (alfel nu aveam chip.), mam dus și miam
luat aparatul în privire. De la 16. Octombrie
și până 24 Octombrie, nu am avut de înregistrat
nici o luptă, mai importantă, decât ciocniri
între mici detașamente și între patrule. Cât
privește bombardament de Artilerie, acesta era
obișnuința zilnică, căci în fie care dimineață
trebuea să vie câte 10-15. Obreze vrăjmașe, pentru
a ne prevesti sosirea zilei. Apoi acest bombardament
dura până seara, când nu se mai vedea nimic.
In ziua de 25 Octombrie, se formează 3 detașamente
de luptă și pornește, pentru a da pe inamic
dincolo de frontieră. Pe la orele 1. p.m. se
începe lupta. Dar o luptă din cele mai crâncene
dintre cele ce leam avut până acum. A durat
această crâncenă luptă 5 zile, dintre care 3 zile
a fost încontinuo, fără să fie întreruptă, decât
noaptea. In aceast măcel Regimentul nostru
a pierdut foarte mulți oameni și pe inamic
tot nu a putut să-l dea jos din poziția lui.
Această luptă am putut să văd, foarte bine.
Cu toate desfășurările ei. Căci instalasem telefonul
sus pe poziția de la ,,Crucea Slandi,, chear în
tranșee , și de acolo împreună cu observatorul Artileriei,
dirijam tragerile. Vedeam perfect de bine
cu benoclu, cum ai noștri înaintau sub focul înfanteriei
inamice. In ziua de 26 Octombrie, ziua
de Sfântu Dumitru, a fost tocmai în această
luptă. Pe la ora 2. p.m., trupele noastre se vedeau
cum înaintează la baionetă, și ocupă
-
și pe ai noștri, tot pe aceleași poziții, unde
îi lăsasem când am plecat. Nu mai dăduse nici
o luptă în lipsa mea. Mă prezint D-lui Maior.
Credeam că are sămi zică ceva, căci făcusem
prea multe zile în delegație. Dar, nu mia zis nimic.
Și aci ca și la Păești. Toți Păeșteni și toți prieteni
neam eșit înainte, spre a le spune noutăți, iar
cei celor din Păești să mă întrebe despre ai lor
de acasă, dacă este sănătoși. După ce am vorbit
cu toți (alfel nu aveam chip.), mam dus și miam
luat aparatul în privire. De la 16. Octombrie
și până 24 Octombrie, nu am avut de înregistrat
nici o luptă, mai importantă, decât ciocniri
între mici detașamente și între patrule. Cât
privește bombardament de Artilerie, acesta era
obișnuința zilnică, căci în fie care dimineață
trebuea să vie câte 10-15. Obreze vrăjmașe, pentru
a ne prevesti sosirea zilei. Apoi acest bombardament
dura până seara, când nu se mai vedea nimic.
In ziua de 25 Octombrie, se formează 3 detașamente
de luptă și pornește, pentru a da pe inamic
dincolo de frontieră. Pe la orele 1. p.m. se
începe lupta. Dar o luptă din cele mai crâncene
dintre cele ce leam avut până acum. A durat
această crâncenă luptă 5 zile, dintre care 3 zile
a fost încontinuo, fără să fie întreruptă, decât
noaptea. In aceast măcel Regimentul nostru
a pierdut foarte mulți oameni și pe inamic
tot nu a putut să-l dea jos din poziția lui.
Această luptă am putut să văd, foarte bine.
Cu toate desfășurările ei. Căci instalasem telefonul
sus pe poziția de la ,,Crucea
-
și pe ai noștri, tot pe aceleași poziții, unde
îi lăsasem când am plecat. Nu mai dăduse nici
o luptă în lipsa mea. Mă prezint D-lui Maior.
Credeam că are sămi zică ceva, căci făcusem
prea multe zile în delegație. Dar, nu mia zis nimic.
Și aci ca și la Păești. Toți Păeșteni și toți prieteni
neam eșit înainte, spre a le spune noutăți, iar
cei celor din Păești să mă întrebe despre ai lor
de acasă, dacă este sănătoși. După ce am vorbit
cu toți (alfel nu aveam chip.), mam dus și miam
luat aparatul în privire. De la 16. Octombrie
și până 24 Octombrie, nu am avut de înregistrat
nici o luptă, mai importantă, decât ciocniri
între mici detașamente și între patrule. Cât
privește bombardament de Artilerie, acesta era
obișnuința zilnică, căci în fie care dimineață
trebuea să vie câte 10-15. Obreze vrăjmașe, pentru
a ne prevesti sosirea zilei. Apoi acest bombardament
dura până seara, când nu se mai vedea nimic.
In ziua de 25 Octombrie, se formează 3 detașamente
de luptă și pornește, pentru a da pe inamic
dincolo de frontieră. Pe la orele 1. p.m. se
începe lupta. Dar o luptă din cele mai crâncene
dintre cele ce leam avut până acum. A durat
această crâncenă luptă 5 zile, dintre care 3 zile
a fost încontinuo, fără să fie întreruptă, decât
noaptea. In aceast măcel Regimentul nostru
a pierdut foarte mulți oameni și pe inamic
tot nu a putut să-l dea jos din poziția lui.
-
și pe ai noștri, tot pe aceleași poziții, unde
îi lăsasem când am plecat. Nu mai dăduse nici
o luptă în lipsa mea. Mă prezint D-lui Maior.
Credeam că are sămi zică ceva, căci făcusem
prea multe zile în delegație. Dar, nu mia zis nimic.
Și aci ca și la Păești. Toți Păeșteni și toți prieteni
neam eșit înainte, spre a le spune noutăți, iar
cei celor din Păești să mă întrebe despre ai lor
de acasă, dacă este sănătoși. După ce am vorbit
cu toți (alfel nu aveam chip.), mam dus și miam
luat aparatul în privire. De la 16. Octombrie
și până 24 Octombrie, nu am avut de înregistrat
nici o luptă, mai importantă, decât ciocniri
între mici detașamente și între patrule. Cât
privește bombardament de Artilerie, acesta era
obișnuința zilnică, căci în fie care dimineață
trebuea să vie câte 10-15. Obreze vrăjmașe, pentru
a ne prevesti sosirea zilei. Apoi acest bombardament
dura până seara, când nu se mai vedea nimic.
In ziua de 25 Octombrie, se formează 3 detașamente
-
și pe ai noștri, tot pe aceleași poziții, unde
îi lăsasem când am plecat. Nu mai dăduse nici
o luptă în lipsa mea. Mă prezint D-lui Maior.
Credeam că are sămi zică ceva, căci făcusem
prea multe zile în delegație. Dar, nu mia zis nimic.
Și aci ca și la Păești. Toți Păeșteni și toți prieteni
neam eșit înainte, spre a le spune noutăți, iar
cei celor din Păești să mă întrebe despre ai lor
de acasă, dacă este sănătoși. După ce am vorbit
cu toți (alfel nu aveam chip.), mam dus și miam
luat aparatul în privire. De la 16. Octombrie
și până 24 Octombrie, nu am avut de înregistrat
nici o luptă, mai importantă, decât ciocniri
între mici detașamente și între patrule. Cât
privește bombardament de Artilerie, acesta era
obișnuința zilnică, căci în fie care dimineață
trebuea să vie câte 10-15
Description
Save description- 45.48339747019142||26.049972315624927||
Crucea Mandi
- 45.106988452319726||26.34144562988297||
Muntele Tătaru Mare
- 45.9426198||24.94911000000002||||1
Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Location(s)
Story location Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Document location Crucea Mandi
-
Additional document location Muntele Tătaru Mare
- ID
- 6215 / 142285
- Contributor
- Dumitru Monica Bianca
October 16, 1916 – October 26, 1916
Login to edit the languages
- Română
Login to edit the fronts
- Eastern Front
Login to add keywords
- Artillery
- Conscientious Objection
- Home Front
- Medical
- Prisoners of War
- Recruitment and Conscription
- Tanks and Armoured Fighting Vehicles
- Transport
- Trench Life
Login to leave a note