Rugăciunile şi ajutorul celor de acasă, item 3
Transcription
Transcription history
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este
de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru
a vedeà și a auzì marea durere sufletească cu care plâng părinții după fiii lor,
soțiile după bărbații lor, copilașii cei mici după părinții lor, aflători pe câmpul de
luptă și apoi, dacă ar rămâneà măcar numai aceste dureri, ele tot ar mai fi de
suportat, dar soartea a voit ca acelea dureri să se mai agraveze cu alte și mai
mari, adecă cu durerea provenită din lipsa pânii de toate zilele, care amenință cu
foamete, mai ales pe cei mai săraci.
In acestea prea triste și prea dureroase împrejutrări, sufletul nostru însetează
foarte după ajutor și mângăere, dar apoi ori încătrău își întoarce privirea,
alt unde nicări nu poate aflà acel ajutor și acea mângăere, decât numai singur la Părintele
nostru cel ceresc, carele singur poate ajutà și alinà toate durerile noastre.
De aceea în legătură cu cerculariul meu dela 15/28 Iulie 1914, Nr. 9033,
prin care v'am învitat a face rugăciuni în biserică pe durata răsboiului, pentru învingerea
armelor noastre și încetarea răsboiului, vin a vă mai învità, iubiților, să nu vă
mărginiți a săvârșì acele rugăciuni numai în Dumineci și sărbători, ci să continuați
a le face și în zile de rând, la serviciul de dimineața (utrenia) și la cel de seara
(vecernia), având a încunoștiințà despre aceasta și pe poporenii voștri, pentru a
participà și ei la acele rugăciuni.
Având în vedere cuvintele sfintei scripturi: «Căutat-am pre Domnul și
m'a auzit, și din toate năcazurile m'a mântuit», să ne rugăm dar, iubiților, cu toții
prebunullui Dumnezeu, din tot sufletul, ca să nu ne certe până în sfârșit, ci să-și
întoarcă mila sa spre noi.
Rugând și eu fierbinte pe acelaș preabun Dumnezeu să împlinească cererile
noastre, cu binecuvântare arhierească am rămas
Sibiiu, la 20 Februarie 1915
Al vostru
de tot binele voitoriu
Ioan Mețianu m. p.,
arhiepiscop și mitropolit
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este
de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru
a vedeà și a auzì marea durere sufletească cu care plâng părinții după fiii lor,
soțiile după bărbații lor, copilașii cei mici după părinții lor, aflători pe câmpul de
luptă și apoi, dacă ar rămâneà măcar numai aceste dureri, ele tot ar mai fi de
suportat, dar soartea a voit ca acelea dureri să se mai agraveze cu alte și mai
mari, adecă cu durerea provenită din lipsa pânii de toate zilele, care amenință cu
foamete, mai ales pe cei mai săraci.
In acestea prea triste și prea dureroase împrejutrări, sufletul nostru însetează
foarte după ajutor și mângăere, dar apoi ori încătrău își întoarce privirea,
alt unde nicări nu poate aflà acel ajutor și acea mângăere, decât numai singur la Părintele
nostru cel ceresc, carele singur poate ajutà și alinà toate durerile noastre.
De aceea în legătură cu cerculariul meu dela 15/28 Iulie 1914, Nr. 9033,
prin care v'am învitat a face rugăciuni în biserică pe durata răsboiului, pentru învingerea
armelor noastre și încetarea răsboiului, vin a vă mai învità, iubiților, să nu vă
mărginiți a săvârșì acele rugăciuni numai în Dumineci și sărbători, ci să continuați
a le face și în zile de rând, la serviciul de dimineața (utrenia) și la cel de seara
(vecernia), având a încunoștiințà despre aceasta și pe poporenii voștri, pentru a
participà și ei la acele rugăciuni.
Având în vedere cuvintele sfintei scripturi: «Căutat-am pre Domnul și
m'a auzit, și din toate năcazurile m'a mântuit», să ne rugăm dar, iubiților, cu toții
prebunullui Dumnezeu, din tot sufletul, ca să nu ne certe până în sfârșit, ci să-și
întoarcă mila sa spre noi.
Rugând și eu fierbinte pe acelaș preabun Dumnezeu să împlinească cererile
noastre, cu binecuvântare arhierească am rămas
Sibiiu, la 20 Februarie 1915
Al vostru
de tot binele voitoriu
Ioan Mețianu m. p.,
arhiepiscop și mitropolit
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este
de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru
a vedeà și a auzì marea durere sufletească cu care plâng părinții după fiii lor,
soțiile după bărbații lor, copilașii cei mici după părinții lor, aflători pe câmpul de
luptă și apoi, dacă ar rămâneà măcar numai aceste dureri, ele tot ar mai fi de
suportat, dar soartea a voit ca acelea dureri să se mai agraveze cu alte și mai
mari, adecă cu durerea provenită din lipsa pânii de toate zilele, care amenință cu
foamete, mai ales pe cei mai săraci.
In acestea prea triste și prea dureroase împrejutrări, sufletul nostru însetează
foarte după ajutor și mângăere, dar apoi ori încătrău își întoarce privirea,
alt unde nicări nu poate aflà acel ajutor și acea mângăere, decât numai singur la Părintele
nostru cel ceresc, carele singur poate ajutà și alinà toate durerile noastre.
De aceea în legătură cu cerculariul meu dela 15/28 Iulie 1914, Nr. 9033,
prin care v'am învitat a face rugăciuni în biserică pe durata răsboiului, pentru învingerea
armelor noastre și încetarea răsboiului, vin a vă mai învità, iubiților, să nu vă
mărginiți a săvârșì acele rugăciuni numai în Dumineci și sărbători, ci să continuați
a le face și în zile de rând, la serviciul de dimineața (utrenia) și la cel de seara
(vecernia), având a încunoștiințà despre aceasta și pe poporenii voștri, pentru a
participà și ei la acele rugăciuni.
Având în vedere cuvintele sfintei scripturi: «Căutat-am pre Domnul și
m'a auzit, și din toate năcazurile m'a mântuit», să ne rugăm dar, iubiților, cu toții
prebunullui Dumnezeu, din tot sufletul, ca să nu ne certe până în sfârșit, ci să-și
întoarcă mila sa spre noi.
Rugând și eu fierbinte pe acelaș preabun Dumnezeu să împlinească cererile
noastre, cu binecuvântare arhierească am rămas
Sibiiu, la 20 Februarie 1915
Al vostru
de tot binele voitoriu
Ioan Mețianu m. p.,
arhiepiscop și mitropolit
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este
de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru
a vedeà și a auzì marea durere sufletească cu care plâng părinții după fiii lor,
soțiile după bărbații lor, copilașii cei mici după părinții lor, aflători pe câmpul de
luptă și apoi, dacă ar rămâneà măcar numai aceste dureri, ele tot ar mai fi de
suportat, dar soartea a voit ca acelea dureri să se mai agraveze cu alte și mai
mari, adecă cu durerea provenită din lipsa pânii de toate zilele, care amenință cu
foamete, mai ales pe cei mai săraci.
In acestea prea triste și prea dureroase împrejutrări, sufletul nostru însetează
foarte după ajutor și mângăere, dar apoi ori încătrău își întoarce privirea,
alt unde nicări nu poate aflà acel ajutor și acea mângăere, decât numai singur la Părintele
nostru cel ceresc, carele singur poate ajutà și alinà toate durerile noastre.
De aceea în legătură cu cerculariul meu dela 15/28 Iulie 1914, Nr. 9033,
prin care v'am învitat a face rugăciuni în biserică pe durata răsboiului, pentru învingerea
armelor noastre și încetarea răsboiului, vin a vă mai învità, iubiților, să nu vă
mărginiți a săvârșì acele rugăciuni numai în Dumineci și sărbători, ci să continuați
a le face și în zile de rând, la serviciul de dimineața (utrenia) și la cel de seara
(vecernia), având a încunoștiințà despre aceasta și pe poporenii voștri, pentru a
participà și ei la acele rugăciuni.
Având în vedere cuvintele sfintei scripturi: «Căutat-am pre Domnul și
m'a auzit, și din toate năcazurile m'a mântuit», să ne rugăm dar, iubiților, cu toții
prebunullui Dumnezeu, din tot sufletul, ca să nu ne certe până în sfârșit, ci să-și
întoarcă mila sa spre noi.
Rugând și eu fierbinte pe acelaș preabun Dumnezeu să împlinească cererile
noastre, cu binecuvântare arhierească am rămas
Sibiiu, la 20 Februarie 1915
Al vostru
de tot binele voitoriu
Ioan Mețianu m. p.,
arhiepiscop și mitropolit
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este
de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru
a vedeà și a auzi marea durere sufletească cu care plâng părinții după fiii lor,
soțiile după bărbații lor, copilașii cei mici după părinții lor, aflători pe câmpul de
luptă și apoi, dacă ar rămâneà măcar numai aceste dureri, ele tot ar mai fi de
suportat, dar soartea a voit ca acelea dureri să se mai agraveze cu alte și mai
mari, adecă cu durerea provenită din lipsa pânii de toate zilele, care amenință cu
foamete, mai ales pe cei mai săraci.
In acestea prea triste și prea dureroase împrejutrări, sufletul nostru însetează
foarte după ajutor și mângăere, dar apoi ori încătrău își întoarce privirea,
alt unde nicări nu poate aflà acel ajutor și acea mângăere, decât numai singur la Părintele
nostru cel ceresc, carele singur poate ajutà și alinà toate durerile noastre.
De aceea în legătură cu cerculariul meu dela 15/28 Iulie 1914, Nr. 9033,
prin care v'am învitat a face rugăciuni în biserică pe durata răsboiului, pentru învingerea
armelor noastre și încetarea răsboiului, vin a vă mai învità, iubiților, să nu vă
mărginiți a săvârșì acele rugăciuni numai în Dumineci și sărbători, ci să continuați
a le face și în zile de rând, la serviciul de dimineața (utrenia) și la cel de seara
(vecernia), având a încunoștiințà despre aceasta și pe poporenii voștri, pentru a
participà și ei la acele rugăciuni.
Având în vedere cuvintele sfintei scripturi: «Căutat-am pre Domnul și
m'a auzit, și din toate năcazurile m'a mântuit», să ne rugăm dar, iubiților, cu toții
prebunullui Dumnezeu, din tot sufletul, ca să nu ne certe până în sfârșit, ci să-și
întoarcă mila sa spre noi.
Rugând și eu fierbinte pe acelaș preabun Dumnezeu să împlinească cererile
noastre, cu binecuvântare arhierească am rămas
Sibiiu, la 20 Februarie 1915
Al vostru
de tot binele voitoriu
Ioan Mețianu m. p.,
arhiepiscop și mitropolit
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este
de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru
a vedeà și a auzi marea durere sufletească cu care plâng părinții după fiii lor,
soțiile după bărbații lor, copilașii cei mici după părinții lor, aflători pe câmpul de
luptă și apoi, dacă ar rămâneà măcar numai aceste dureri, ele tot ar mai fi de
suportat, dar soartea a voit ca acelea dureri să se mai agraveze cu alte și mai
mari, adecă cu durerea provenită din lipsa pânii de toate zilele, care amenință cu
foamete, mai ales pe cei mai săraci.
In acestea prea triste și prea dureroase împrejutrări, sufletul nostru însetează
foarte după ajutor și mângăere, dar apoi ori încătrău își întoarce privirea,
alt unde nicări nu poate aflà acel ajutor și acea mângăere, decât numai singur la Părintele
nostru cel ceresc, carele singur poate ajutà și alinà toate durerile noastre.
De aceea în legătură cu cerculariul meu dela 15/28 Iulie 1914, Nr. 9033,
prin care v'am învitat a face rugăciuni în biserică pe durata răsboiului, pentru învingerea
armelor noastre și încetarea răsboiului, vin a vă mai învità, iubiților, să nu vă
mărginiți a săvârșì acele rugăciuni numai în Dumineci și sărbători, ci să continuați
a le face și în zile de rând, la serviciul de dimineața (utrenia) și la cel de seara
(vecernia), având a încunoștiințà despre aceasta și pe poporenii voștri, pentru a
participà și ei la acele rugăciuni.
Având în vedere cuvintele sfintei scripturi: Căutat-am pre Domnul și
m'a auzit, și din toate năcazurile m'a mântuit, să ne rugăm dar, iubiților, cu toții
prebunullui Dumnezeu, din tot sufletul, ca să nu ne certe până în sfârșit, ci să-și
întoarcă mila sa spre noi.
Rugând și eu fierbinte pe acelaș preabun Dumnezeu să împlinească cererile
noastre, cu binecuvântare arhierească am rămas
Sibiiu, la 20 Februarie 1915
Al vostru
de tot binele voitoriu
Ioan Mețianu m. p.,
arhiepiscop și mitropolit
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este
de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru
a vedeà și a auzi marea durere sufletească cu care plâng părinții după fiii lor,
soțiile după bărbații lor, copilașii cei mici după părinții lor, aflători pe câmpul de
luptă și apoi, dacă ar rămâneà măcar numai aceste dureri, ele tot ar mai fi de
suportat, dar soartea a voit ca acelea dureri să se mai agraveze cu alte și mai
mari, adecă cu durerea provenită din lipsa pânii de toate zilele, care amenință cu
foamete, mai ales pe cei mai săraci.
In acestea prea triste și prea dureroase împrejutrări, sufletul nostru însetează
foarte după ajutor și mângăere, dar apoi ori încătrău își întoarce privirea,
alt unde nicări nu poate aflà acel ajutor și acea mângăere, decât numai singur la Părintele
nostru cel ceresc, carele singur poate ajutà și alinà toate durerile noastre.
De aceea în legătură cu cerculariul meu dela 15/28 Iulie 1914, Nr. 9033,
prin care v'am învitat a face rugăciuni în biserică pe durata răsboiului, pentru învingerea
armelor noastre și încetarea răsboiului, vin a vă mai învità, iubiților, să nu vă
mărginiți a săvârș
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este
de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru
a vedeà și a auzi marea durere sufletească cu care plâng părinții după fiii lor,
soțiile după bărbații lor, copilașii cei mici după părinții lor, aflători pe câmpul de
luptă și apoi, dacă ar rămâneà măcar numai aceste dureri, ele tot ar mai fi de
suportat, dar soartea a voit ca acelea dureri să se mai agraveze cu alte și mai
mari, adecă cu durerea provenită din lipsa pânii de toate zilele, care amenință cu
foamete, mai ales pe cei mai săraci.
In acestea prea triste și prea dureroase împrejutrări, sufletul nostru însetează
foarte după ajutor și mângăere, dar apoi ori încătrău își întoarce privirea,
alt unde nicări nu poate aflà acel ajutor și acea mângăere, decât numai singur la Părintele
nostru cel ceresc, carele singur poate ajutà și alinà toate durerile noastre.
De aceea în legătură cu cerculariul meu dela 15/28 Iulie 1914, Nr. 9033,
prin care v'am învitat a face rugăciuni în biserică
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este
de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru
a vedeà și a auzi marea durere sufletească cu care plâng părinții după fiii lor,
soțiile după bărbații lor, copilașii cei mici după părinții lor, aflători pe câmpul de
luptă și apoi, dacă ar rămâneà măcar numai aceste dureri, ele tot ar mai fi de
suportat, dar soartea a voit ca acelea dureri să se mai agraveze cu alte și mai
mari, adecă cu durerea provenită din lipsa pânii de toate zilele, care amenință cu
foamete, mai ales pe cei mai săraci.
In acestea prea triste și prea dureroase împrejutrări, sufletul nostru însetează
foarte după ajutor și mângăere, dar apoi ori încătrău își întoarce privirea,
alt unde nicări nu poate aflà acel ajutor și acea mângăere, decât numai singur la Părintele
nostru cel ceresc, carele singur poate ajutà și alinà toate durerile noastre.
De aceea în legătură cu cerculariul meu dela 15/28 Iulie 1914, Nr. 9033,
prin care v'am învitat a face
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
Pentruca să cunoască cineva ororile și nefericirile acelui răsboiu nu este
de lipsă să fie pe câmpul de luptă, ci este prea de ajuns a fi și aici acasă pentru
a vedeà și a auzi marea durere
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s'a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, se credeà, că în vreo două-trei luni, se va și terminà, cu ajutorul lui
Dumnezeu și cu succesul armelor noastre; durere însă, că de atunci au trecut șapte
luni și acel nefericit răsboiu nu numai nu s'a terminat, dar, după presemne, nici
nu se va terminà în timp mai scurt.
-
Nr. 2024 Prez. 1915.
Preaonoraților protopresbiteri, și onoraților preoți din arhidieceza
noastră Transilvană!
Când s-a început nefericitul răsboiu actual, deslănțuit și asupra patriei
noastre, sde credea, că
Description
Save description- 45.7983273||24.1255826||
Sibiu
- 46.74979||23.57808||||1
Satul Cârcedea cu actuala denumire Stejeriș, județul Cluj
Location(s)
Story location Satul Cârcedea cu actuala denumire Stejeriș, județul Cluj
Document location Sibiu
- ID
- 6198 / 72032
- Contributor
- Biblioteca Municipală ”Teodor Murășanu” Turda
Login to edit the languages
Login to edit the fronts
Login to add keywords
- Prisoners of War
- Remembrance
Login to leave a note