Povestea lui G.K.Constantinescu si a fratelui sau Fanel, item 4

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

 Pagina din stânga 


în cele din urmă! Cât de cuprinzătoare cuvinte! Ce sublim gând generos dt
jertfă benevolă. Acceptase moartea. Nu s-a dus la război cu teama morţii. S-a
dus să se jertfească, să lupte chiar de-ar fi să moară.
        Sublim!
        Când am sosit să-mi revăd părinţii, eram primul întors din măcel. Mama mi-a
ieşit în prag şi nu m-a recunoscut:
        - Care dintre toţi eşti tu, mamă dragă, m-a întrebat îmbrăţişându-mă. Iar
tata mi-a strigat, căzând jos:
        - Unde e Fănel? Ce-aţi făcut cu el?


*

*    *


Din cele 28 de pagini care alcătuiau ultimele două părţi ale acestor însem-
nări, cu suişuri şi coborâşuri care descriu ani de glorie şi de decepţii, am ales
câteva fragmente ce definesc în bună măsură, dar nu complet, personalitatea
Profesorului G. K. Constantinescu. Evocările cu care începe partea intitulată
Putină linişte" sunt următoarele:


Puţină linişte - pag. 191


        După ce am fost numit la catedră, glasurile otrăvite au încetat brusc.
        Laşitatea curentă se pleca acum în faţa victoriei finale.
        M'am pus pe lucru. Am început studii, cercetări, conferinţe, articole şi mai
ales propagandă în favoarea ţărănimii. Eram la largul meu. Eram zootehnist:
ţăranul să crească vite, dacă vrea să iasă din sărăcie. Asta e calea redresării
noastre economice. Să dăm ţăranilor această posibilitate. Să-i ajutăm din toate
puterile!
        Dar mai avusesem de trecut o barieră. înainte de a-mi începe cursurile am
căzut bolnav şi am zăcut câteva luni. N'aveam nici bani de medicamente. O du-
ceam greu. După vindecare, am luat iarăşi viaţa în piept, de fa capăt. Dar acum
eram la luminiş. Vedeam pe unde merg.
        Gheorghe lonescu-Brăila, inegalabilul director general al zootehniei din
Ministerul Agriculturii, mi-a dat un mare concurs. Ne completam bine unul pe
altul. Am alcătuit un program de cercetări ştiinţifice. Dar unde să le elaborez?
Ne trebue un institut special pentru aceste studii, ca să putem promova zoo-
tehnia pe baze ştiinţifice. S'a lucrat în schimb pe teren practic. A fost opera
strălucită a expoziţiilor zootehnice, a dezvoltării hergheliilor, a organizării şi le-
gislaţiei zootehnice. lonescu-Brăila a fost un mare realizator. Grandiosul palat
din faţa Cişmigiului, care este Casa Corpului Veterinar, m&nită să devină locul
de întâlnire, de reuniuni, solemnităţi şi activităţi a Asociaţiei medicilor veterinari


130


 Pagina din dreapta 


se datoreşte numai iniţiativei şi sforţărilor acestui om ingenios, priceput şi
multilateral
        Eu am plecat insă curând din nou în străinătate, ca rockefellerist. în 1927.
pentw aproape doi ani. La întoarcere, în fine. un triumf. Grape tot sfortănlor lui
lonescu-Brăila, în 1930, este gata Institutul Naţional Zootehnic prevăzut de el în
Legea creşterii animalelor din 1926. Am fost numit director al Institutului.


*

*    *


       Scrierile despre institutul cu oamenii care l-au sprijinit, dar şi cu cei care
l-au defăimat, vor însoţi apariţia pârtii a doua din .Viaţa şi Opera Prof. G. K.
Constantinescu" care sper să se reediteze la scurt timp dupâ apariţia primei
părţi, pentru a completa cele tipărite în 1994 de colaboratorii săi apropiaţi.
        Acum, in continuare, voi scoate la lumină câteva aspecte legate de necesitatea
înregimentării sale în Partidul Naţional Ţărănesc.


Puţina linişte-pag. 192


        A venit apoi criza, conversiunea. Peste 3 ani eram deputat. Mă atrăsese
programul naţional-ţârănesc Mă zbătusem până aci izolat Ceream zootehni-
cizarea agriculturii. Dar mi-am dat seama că lupta izolată are şanse puţine.
Dacă vrei să realizezi ceva şi să ai un rezultat sigur, trebue să te alături unui
partid politic Singur nu faci nimic. Trebue sprijin Iar partidul naţional ţărănesc
era un partid înaintat, democratic, era tocmai ceea ce visasem eu. Deci. de
aci înainte. - pe treabă! îmi creasem o încadrare perfectă. In ştiinţă, o ştiinţă
a naturii, la una din cele mai atrăgătoare şi cu perspectivele cele mai fecunde:
zootehnia: în politică. însuşi visul meu: ţărănismul. Mă puteam acum socoti
ajuns la liman.


*

*    *


După acest mic. dar edificator fragment asupra motivaţiei apartenenţei po-
litice a Profesorului, care i-a atras atâta ură şi înverşunare în 1947 din partea
autorităţilor dar şi a unor colaboratori apropiaţi" consider necesar să redăm
pentru a doua oară publicului, descrierea pe care o face acest mare iubitor de
animale, câinelui, favorit în inima sa, dintre toate speciile. Acest fragment cu
câinele a mai fost publicat în numărul 21 dn 2007 al Revistei .Lumea satului" în
cadrul unui serial intitulat: însemnări din mansardă - ce poate fi găsit pe internet
la: www.lumeasatului.ro.


131

Transcription saved

 Pagina din stânga 


în cele din urmă! Cât de cuprinzătoare cuvinte! Ce sublim gând generos dt
jertfă benevolă. Acceptase moartea. Nu s-a dus la război cu teama morţii. S-a
dus să se jertfească, să lupte chiar de-ar fi să moară.
        Sublim!
        Când am sosit să-mi revăd părinţii, eram primul întors din măcel. Mama mi-a
ieşit în prag şi nu m-a recunoscut:
        - Care dintre toţi eşti tu, mamă dragă, m-a întrebat îmbrăţişându-mă. Iar
tata mi-a strigat, căzând jos:
        - Unde e Fănel? Ce-aţi făcut cu el?


*

*    *


Din cele 28 de pagini care alcătuiau ultimele două părţi ale acestor însem-
nări, cu suişuri şi coborâşuri care descriu ani de glorie şi de decepţii, am ales
câteva fragmente ce definesc în bună măsură, dar nu complet, personalitatea
Profesorului G. K. Constantinescu. Evocările cu care începe partea intitulată
Putină linişte" sunt următoarele:


Puţină linişte - pag. 191


        După ce am fost numit la catedră, glasurile otrăvite au încetat brusc.
        Laşitatea curentă se pleca acum în faţa victoriei finale.
        M'am pus pe lucru. Am început studii, cercetări, conferinţe, articole şi mai
ales propagandă în favoarea ţărănimii. Eram la largul meu. Eram zootehnist:
ţăranul să crească vite, dacă vrea să iasă din sărăcie. Asta e calea redresării
noastre economice. Să dăm ţăranilor această posibilitate. Să-i ajutăm din toate
puterile!
        Dar mai avusesem de trecut o barieră. înainte de a-mi începe cursurile am
căzut bolnav şi am zăcut câteva luni. N'aveam nici bani de medicamente. O du-
ceam greu. După vindecare, am luat iarăşi viaţa în piept, de fa capăt. Dar acum
eram la luminiş. Vedeam pe unde merg.
        Gheorghe lonescu-Brăila, inegalabilul director general al zootehniei din
Ministerul Agriculturii, mi-a dat un mare concurs. Ne completam bine unul pe
altul. Am alcătuit un program de cercetări ştiinţifice. Dar unde să le elaborez?
Ne trebue un institut special pentru aceste studii, ca să putem promova zoo-
tehnia pe baze ştiinţifice. S'a lucrat în schimb pe teren practic. A fost opera
strălucită a expoziţiilor zootehnice, a dezvoltării hergheliilor, a organizării şi le-
gislaţiei zootehnice. lonescu-Brăila a fost un mare realizator. Grandiosul palat
din faţa Cişmigiului, care este Casa Corpului Veterinar, m&nită să devină locul
de întâlnire, de reuniuni, solemnităţi şi activităţi a Asociaţiei medicilor veterinari


130


 Pagina din dreapta 


se datoreşte numai iniţiativei şi sforţărilor acestui om ingenios, priceput şi
multilateral
        Eu am plecat insă curând din nou în străinătate, ca rockefellerist. în 1927.
pentw aproape doi ani. La întoarcere, în fine. un triumf. Grape tot sfortănlor lui
lonescu-Brăila, în 1930, este gata Institutul Naţional Zootehnic prevăzut de el în
Legea creşterii animalelor din 1926. Am fost numit director al Institutului.


*

*    *


       Scrierile despre institutul cu oamenii care l-au sprijinit, dar şi cu cei care
l-au defăimat, vor însoţi apariţia pârtii a doua din .Viaţa şi Opera Prof. G. K.
Constantinescu" care sper să se reediteze la scurt timp dupâ apariţia primei
părţi, pentru a completa cele tipărite în 1994 de colaboratorii săi apropiaţi.
        Acum, in continuare, voi scoate la lumină câteva aspecte legate de necesitatea
înregimentării sale în Partidul Naţional Ţărănesc.


Puţina linişte-pag. 192


        A venit apoi criza, conversiunea. Peste 3 ani eram deputat. Mă atrăsese
programul naţional-ţârănesc Mă zbătusem până aci izolat Ceream zootehni-
cizarea agriculturii. Dar mi-am dat seama că lupta izolată are şanse puţine.
Dacă vrei să realizezi ceva şi să ai un rezultat sigur, trebue să te alături unui
partid politic Singur nu faci nimic. Trebue sprijin Iar partidul naţional ţărănesc
era un partid înaintat, democratic, era tocmai ceea ce visasem eu. Deci. de
aci înainte. - pe treabă! îmi creasem o încadrare perfectă. In ştiinţă, o ştiinţă
a naturii, la una din cele mai atrăgătoare şi cu perspectivele cele mai fecunde:
zootehnia: în politică. însuşi visul meu: ţărănismul. Mă puteam acum socoti
ajuns la liman.


*

*    *


După acest mic. dar edificator fragment asupra motivaţiei apartenenţei po-
litice a Profesorului, care i-a atras atâta ură şi înverşunare în 1947 din partea
autorităţilor dar şi a unor colaboratori apropiaţi" consider necesar să redăm
pentru a doua oară publicului, descrierea pe care o face acest mare iubitor de
animale, câinelui, favorit în inima sa, dintre toate speciile. Acest fragment cu
câinele a mai fost publicat în numărul 21 dn 2007 al Revistei .Lumea satului" în
cadrul unui serial intitulat: însemnări din mansardă - ce poate fi găsit pe internet
la: www.lumeasatului.ro.


131


Transcription history
  • July 1, 2017 18:11:56 WWI_Ro_Wiki_Team

     Pagina din stânga 


    în cele din urmă! Cât de cuprinzătoare cuvinte! Ce sublim gând generos dt
    jertfă benevolă. Acceptase moartea. Nu s-a dus la război cu teama morţii. S-a
    dus să se jertfească, să lupte chiar de-ar fi să moară.
            Sublim!
            Când am sosit să-mi revăd părinţii, eram primul întors din măcel. Mama mi-a
    ieşit în prag şi nu m-a recunoscut:
            - Care dintre toţi eşti tu, mamă dragă, m-a întrebat îmbrăţişându-mă. Iar
    tata mi-a strigat, căzând jos:
            - Unde e Fănel? Ce-aţi făcut cu el?


    *

    *    *


    Din cele 28 de pagini care alcătuiau ultimele două părţi ale acestor însem-
    nări, cu suişuri şi coborâşuri care descriu ani de glorie şi de decepţii, am ales
    câteva fragmente ce definesc în bună măsură, dar nu complet, personalitatea
    Profesorului G. K. Constantinescu. Evocările cu care începe partea intitulată
    Putină linişte" sunt următoarele:


    Puţină linişte - pag. 191


            După ce am fost numit la catedră, glasurile otrăvite au încetat brusc.
            Laşitatea curentă se pleca acum în faţa victoriei finale.
            M'am pus pe lucru. Am început studii, cercetări, conferinţe, articole şi mai
    ales propagandă în favoarea ţărănimii. Eram la largul meu. Eram zootehnist:
    ţăranul să crească vite, dacă vrea să iasă din sărăcie. Asta e calea redresării
    noastre economice. Să dăm ţăranilor această posibilitate. Să-i ajutăm din toate
    puterile!
            Dar mai avusesem de trecut o barieră. înainte de a-mi începe cursurile am
    căzut bolnav şi am zăcut câteva luni. N'aveam nici bani de medicamente. O du-
    ceam greu. După vindecare, am luat iarăşi viaţa în piept, de fa capăt. Dar acum
    eram la luminiş. Vedeam pe unde merg.
            Gheorghe lonescu-Brăila, inegalabilul director general al zootehniei din
    Ministerul Agriculturii, mi-a dat un mare concurs. Ne completam bine unul pe
    altul. Am alcătuit un program de cercetări ştiinţifice. Dar unde să le elaborez?
    Ne trebue un institut special pentru aceste studii, ca să putem promova zoo-
    tehnia pe baze ştiinţifice. S'a lucrat în schimb pe teren practic. A fost opera
    strălucită a expoziţiilor zootehnice, a dezvoltării hergheliilor, a organizării şi le-
    gislaţiei zootehnice. lonescu-Brăila a fost un mare realizator. Grandiosul palat
    din faţa Cişmigiului, care este Casa Corpului Veterinar, m&nită să devină locul
    de întâlnire, de reuniuni, solemnităţi şi activităţi a Asociaţiei medicilor veterinari


    130


     Pagina din dreapta 


    se datoreşte numai iniţiativei şi sforţărilor acestui om ingenios, priceput şi
    multilateral
            Eu am plecat insă curând din nou în străinătate, ca rockefellerist. în 1927.
    pentw aproape doi ani. La întoarcere, în fine. un triumf. Grape tot sfortănlor lui
    lonescu-Brăila, în 1930, este gata Institutul Naţional Zootehnic prevăzut de el în
    Legea creşterii animalelor din 1926. Am fost numit director al Institutului.


    *

    *    *


           Scrierile despre institutul cu oamenii care l-au sprijinit, dar şi cu cei care
    l-au defăimat, vor însoţi apariţia pârtii a doua din .Viaţa şi Opera Prof. G. K.
    Constantinescu" care sper să se reediteze la scurt timp dupâ apariţia primei
    părţi, pentru a completa cele tipărite în 1994 de colaboratorii săi apropiaţi.
            Acum, in continuare, voi scoate la lumină câteva aspecte legate de necesitatea
    înregimentării sale în Partidul Naţional Ţărănesc.


    Puţina linişte-pag. 192


            A venit apoi criza, conversiunea. Peste 3 ani eram deputat. Mă atrăsese
    programul naţional-ţârănesc Mă zbătusem până aci izolat Ceream zootehni-
    cizarea agriculturii. Dar mi-am dat seama că lupta izolată are şanse puţine.
    Dacă vrei să realizezi ceva şi să ai un rezultat sigur, trebue să te alături unui
    partid politic Singur nu faci nimic. Trebue sprijin Iar partidul naţional ţărănesc
    era un partid înaintat, democratic, era tocmai ceea ce visasem eu. Deci. de
    aci înainte. - pe treabă! îmi creasem o încadrare perfectă. In ştiinţă, o ştiinţă
    a naturii, la una din cele mai atrăgătoare şi cu perspectivele cele mai fecunde:
    zootehnia: în politică. însuşi visul meu: ţărănismul. Mă puteam acum socoti
    ajuns la liman.


    *

    *    *


    După acest mic. dar edificator fragment asupra motivaţiei apartenenţei po-
    litice a Profesorului, care i-a atras atâta ură şi înverşunare în 1947 din partea
    autorităţilor dar şi a unor colaboratori apropiaţi" consider necesar să redăm
    pentru a doua oară publicului, descrierea pe care o face acest mare iubitor de
    animale, câinelui, favorit în inima sa, dintre toate speciile. Acest fragment cu
    câinele a mai fost publicat în numărul 21 dn 2007 al Revistei .Lumea satului" în
    cadrul unui serial intitulat: însemnări din mansardă - ce poate fi găsit pe internet
    la: www.lumeasatului.ro.


    131


Description

Save description
  • 45.88||27.230000000000018||

    Frontul din Moldova

    ||1
Location(s)
  • Story location Frontul din Moldova
Login and add location


ID
6194 / 70244
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Constantinescu Dan-Constantin
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/


Login to edit the languages
  • Română

Login to edit the fronts
  • Eastern Front

Login to add keywords
  • Home Front
  • Medical
  • Trench Life

Login and add links

Notes and questions

Login to leave a note