Povestea lui G.K.Constantinescu si a fratelui sau Fanel, item 2

• July 1, 2017 17:52:28 WWI_Ro_Wiki_Team

   Pagina din stânga 

  
  

  *

  *      *

          Cu pagina 185 începe partea intitulata .Ani de frământări" ce se doreşte un
  rezumat at perioadei de sfârşit şi de început de secol. Dorinţa Profesorului era
  să aştearnă pe hârtie acei ani cu epocalele evenimente care s-au derulat cu o
  viteză ameţitoare într-un volum aparte. Necazurile şi emoţiile i-au tăiat firul vieţii
  prematur, la 62 de ani, astfel că acest proiect nu a mai fost realizat. Consider
  totuşi că şi acest rezumat, scris de Profesor, merită să fie cunoscut de către
  membri AGMVR şi ai AMFOR, mai ales pentru evocările privind agitaţia din
  Europa începutului de secol XX, care au culminat cu participarea sa pe frontul
  primului război mondial.
  

  
  

  Ani de frământări - pag. 185-186
           Ce mai urmează de aici înainte în viaţa mea aş dori să facă obiectul unul
  nou volum de amintiri. Aş mai avea multe de spus din epoca ce formează a
  doua şi a treia parte a vieţii mele. Până acum am povestit, aş putea spune,
  numai copilăria. Mai e tinereţea şi maturitatea, mult mai bogate în întâmplări.
          Dar cine ştie când vor fi aşternute şi acestea pe hârtie! Până atunci le voi
  prefaţa în paginile ce mai urmează, printr'un fel de rezumat, ca o tablă de ma-
  terie anticipată.
           România trăise o perioadă de relativă linişte. Linişte mocnită, linişte de su-
  prafaţă dar oarecum linişte. De la războiul din 1877 şi până la revoluţia din
  1907. România sa dezvoltat, nu fără greutăţi, dar fără zguduiri, consolidându-şi
  unirea, independenţa, regatul şi organizându-se treptat înăuntru. Funcţiona li-
  niştită maşina politică a celor două partide politice care se alternau (asimetrici)
  la putere. România a luptat în acest timp curajoasă cu toate greutăţile, între
  vecini mari, care o apăsau şi o ameninţau, ca o tumoare ce presează organele
  şi produc mereu dureri.
           Cu 1907 se deschide o epocă nouă de frământări. După potolirea dureroasă
  a războaielor, cu numeroasele lor victime nevinovate, vin repede evenimente
  externe din cele mai grave. In Europa mija războiul. Nervozitatea creştea
  mereu. Diplomaţii aşteptau numai momentul sau pretextul. Faimosul „echilibru
  european" al celor două „triple" (cu care ne intoxicase Ciuntu la Istorie) se
  clătina. împăraţii şi şefii militari erau obsedaţi nebuneşte de ideea că războiul e
  necesar pentru omenire. Ei îşi pierduseră răbdarea. Plutea în aer perspectiva
  catastrofei. „Nu mai putem respira. Ne sufocăm!" striga Wilhem II diplomaţilor şi
  generalilor săi la Berlin, în consfătuiri secrete.
          - Ne trebue războiul!
          - Trebue, dar când?
          - Cât mai repede!
  126

  
  

   Pagina din dreapta 

  
  

  *

  *    *

  
  

          Şi astfel o pagină de istorie agitată se deschidea pentru Europa, care intra
  în fermentaţie.
          Generaţia mea a trăit această fază de nenorociri, în care avea să fie an-
  trenată şi România O fază de mari zguduiri, cu războaiele unul după altul, cu
  revoluţii, răsturnări, trădări, crize, inflaţii, foamete - numai lacrămi şi sânge şi
  nesiguranţă!
          Eu am sortit din plin amarul acestei vieţi agitate.
          După ce mt-am luat bacalaureatul, am plecat de-acasă şi mam afundat
  deodată în haosul ameţitor al vieţii, in Bucureştii nepăsători pe atunci de tineri
  veniţi la studii. Eram un fel de rătăcit, aruncat de soartă şi predat vieţii fără nici
  un sprijin, fără mijloace, numai singur, cu acest mic suport, viu şi poruncitor:
  vreau să învăţ! Am să muncesc din toate puterile, am să renunţ la orice plăcere,
  am să sufer, am să rabd, am să mă încovoi. dar trebue să învăţ! Parcă ieşise
  acum la suprafaţă toată puterea de voinţă, care stătuse ascunsă în mine, fără
  s'o bănuiesc.

  
  

  *

  *      *

  
  

          Fragmentul „Pe front" din caietul cu însemnări, ce urmează, merită să fie
  prezentat şi sub forma sa originală deşi am căutat ca în această conferinţă să
  apară numai elemente noi, de interes public care nu apar în volum. Aceasta,
  deoarece autorul l-a scris din suflet, la persoana întâia, insuflându-ne emoţii ce
  nu pot fi percepute din descrierea aceloraşi evenimente făcută de cei 7 autori în
  volumul publicat în 1992, pe care-l republicăm după 18 ani.

  
  

  Pe front - paginile 187-190
          Când am isprăvit studiile, izbucneşte războiul balcanic. Ne-a revenit atunci
  Cadrilaterul. Am fost trimis acolo vreo doi ani, ca medic veterinar. Din Bazargic
  am plecat, în 1916, la noul război, războiul mondial, întâi pe loc în Dobrogea,
  ca suplinitor la Divizia 9, la Generalul Arghirescu, personaj distins, dar om de
  catedră, teoretician mare, înlocuit curând prin Scărişoreanu, caracter opus, om
  de front, viteaz, prezent mereu între soldaţi. Aş putea scrie multe despre aceste
  zile triste şi nesigure ale războiului nostru din Dobrogea.

           La Topraisar soseau cu duiumul răniţi mutilaţi în toate felurile, români şi
  ruşi, şi nu era nici un medic. Surorile cu feşi de tifon în mâini, cu pachete de
  vată şi sticluţe cu tinctură de iod mă luară pe mine să fac pansamente. Ah, cum
  atârnau cărnurile şi bucăţile de piele smulse de obuze! Doi sanitari aduc pe o
  targa un tânăr ofiţer, blond, frumos, într-un somn moale, blajin, nemişcat. Mi s-a
  spus că e avocatul Pavel din Galaţi. Nu dormea. Era mort. Pe peronul gării, un
  soldat rus, lungit în nemişcare, pe partea dreaptă, cu capul pe un bolovan de

  
  

  127

  
  

  • Revert to this revision
• July 1, 2017 17:43:57 WWI_Ro_Wiki_Team

  *

  *      *

          Cu pagina 185 începe partea intitulata .Ani de frământări" ce se doreşte un
  rezumat at perioadei de sfârşit şi de început de secol. Dorinţa Profesorului era
  să aştearnă pe hârtie acei ani cu epocalele evenimente care s-au derulat cu o
  viteză ameţitoare într-un volum aparte. Necazurile şi emoţiile i-au tăiat firul vieţii
  prematur, la 62 de ani, astfel că acest proiect nu a mai fost realizat. Consider
  totuşi că şi acest rezumat, scris de Profesor, merită să fie cunoscut de către
  membri AGMVR şi ai AMFOR, mai ales pentru evocările privind agitaţia din
  Europa începutului de secol XX, care au culminat cu participarea sa pe frontul
  primului război mondial.
  

  
  

  Ani de frământări - pag. 185-186
           Ce mai urmează de aici înainte în viaţa mea aş dori să facă obiectul unul
  nou volum de amintiri. Aş mai avea multe de spus din epoca ce formează a
  doua şi a treia parte a vieţii mele. Până acum am povestit, aş putea spune,
  numai copilăria. Mai e tinereţea şi maturitatea, mult mai bogate în întâmplări.
          Dar cine ştie când vor fi aşternute şi acestea pe hârtie! Până atunci le voi
  prefaţa în paginile ce mai urmează, printr'un fel de rezumat, ca o tablă de ma-
  terie anticipată.
           România trăise o perioadă de relativă linişte. Linişte mocnită, linişte de su-
  prafaţă dar oarecum linişte. De la războiul din 1877 şi până la revoluţia din
  1907. România sa dezvoltat, nu fără greutăţi, dar fără zguduiri, consolidându-şi
  unirea, independenţa, regatul şi organizându-se treptat înăuntru. Funcţiona li-
  niştită maşina politică a celor două partide politice care se alternau (asimetrici)
  la putere. România a luptat în acest timp curajoasă cu toate greutăţile, între
  vecini mari, care o apăsau şi o ameninţau, ca o tumoare ce presează organele
  şi produc mereu dureri.
           Cu 1907 se deschide o epocă nouă de frământări. După potolirea dureroasă
  a războaielor, cu numeroasele lor victime nevinovate, vin repede evenimente
  externe din cele mai grave. In Europa mija războiul. Nervozitatea creştea
  mereu. Diplomaţii aşteptau numai momentul sau pretextul. Faimosul „echilibru
  european" al celor două „triple" (cu care ne intoxicase Ciuntu la Istorie) se
  clătina. împăraţii şi şefii militari erau obsedaţi nebuneşte de ideea că războiul e
  necesar pentru omenire. Ei îşi pierduseră răbdarea. Plutea în aer perspectiva
  catastrofei. „Nu mai putem respira. Ne sufocăm!" striga Wilhem II diplomaţilor şi
  generalilor săi la Berlin, în consfătuiri secrete.
          - Ne trebue războiul!
          - Trebue, dar când?
          - Cât mai repede!
  126

  
  

  • Revert to this revision
  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description