Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 144

• October 15, 2018 12:20:49 Daniela Cristea

  147

  Toți îl țin că-i mort, stins ca o schintea;

  Numai mama lui sperează și zice:

  El e viu! El trăiește! Eu îl voi vedea.

  
  

  Sunt dus de șapte ani de acasă;

  Sunt străin, pribeag prin lume,

  Poate nu-mi aud de nume;

  Sunt pierdut! Oh! inima-m'arsă.

  Nimica pe lume; nimic nu mă mângâie

  Pre pământ străin;

  Pentru mine patria, ea mi-e avuție.

  
  

  ,, Mă voi scula de-aci, voi pleca spre casă;"

  Ajungând în patrie, fără rasuflare

  Ca ,,fiul pierdut," voi cere iertare:

  Patrie! scumpă mmă!...primește fiul tău în brață!;

  De astădi încolo al tău o să fie,

  Te va iubi de apururi;

  Și-nmormântat vrea a fi, subt a Ta sfintă glie. 

  
  

• March 24, 2017 15:26:57 Oana Faur

  147

  Toți îl țin că-i mort, stins ca o schintea;

  Numai mama lui sperează și zice:

  El e viu! El trăiește! Eu îl voi vedea.

  
  

  Sunt dus de șapte ani de acasă;

  Sunt străin, pribeag prin lume,

  Poate nu-mi aud de nume;

  Sunt pierdut! Oh! inima-m'arsă.

  Nimica pe lume; nimic nu mă mângâie

  Pre pământ străin;

  Pentru mine patria, ea mi-e avuție.

  
  

  ,, Mă voi scula de-aci, voi pleca spre casă;"

  Ajungând în patrie, fără rasuflare

  Ca ,,fiul pierdut," voi cere iertare:

  Patrie! scumpă mmă!...primește fiul tău în brață!;

  De astădi încolo al tău o să fie,

  Te va iubi de apururi;

  Și-nmormântat vrea a fi, subt a Ta sfintă glie. 

   ... 

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 15:26:20 Oana Faur

  147

  Toți îl țin că-i mort, stins ca o schintea;

  Numai mama lui sperează și zice:

  El e viu! El trăiește! Eu îl voi vedea.

  
  

  Sunt dus de șapte ani de acasă;

  Sunt străin, pribeag prin lume,

  Poate nu-mi aud de nume;

  Sunt pierdut! Oh! inima-m'arsă.

  Nimica pe lume; nimic nu mă mângâie

  Pre pământ străin;

  Pentru mine patria, ea mi-e avuție.

  
  

  ,, Mă voi scula de-aci, voi pleca spre casă;"

  Ajungând în patrie, fără rasuflare

  Ca ,,fiul pierdut," voi cere iertare:

  Patrie! scumpă mmă!...primește fiul tău în brață!;

  De astădi încolo al tău o să fie,

  Te va iubi de apururi;

  Și-nmormântat vrea a fi, subt a Ta sfintă glie. 

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 23, 2017 19:42:03 Vladoiu Maria Madalina

  147

  Toți îl țin că-i mort, stins ca o schintea;

  Numai mama lui sperează și ziceȘ

  El e viu! El trăiește! Eu îl voi vedea.

  
  

  Sunt dus de șapte ani de acasă;

  Sunt străin, pribeag prin lume,

  Poate nu-mi aud de nume;

  Sunt pierdut! Oh! inima-m arsă.

  Nimica pe lume; nimic nu mă mângâie

  Pre pământ străin;

  Pentru mine patria, ea mi-e avuție.

  
  

  ,, Mă voi scula de-aci, voi pleca spre casă;"

  Ajungând în patrie, fără rasuflare

  Ca ,,fiul pierdut," voi cere iertare

  Patrie! scumpă mmă!...primește fiul tău brață?;

  De astădi încolo al tău o să fie,

  Te va iubi de apururi;

  Și-nmormântat vrea a fi, subt a Ta sfintăglie. 

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description