Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 127

• March 23, 2017 14:07:13 Estera Jiregan

  Și nici un cuvânt baremi de loc nu'mi vorbiseră.

  O întreb dn nou: Nastasie! de nu'mi vorbești?..

  Eu ți-s frățiorul!... Nici nu mă cunoști?

  
  

  Doamne! ... ce să fac? Doar'nu amuțisă?

  Surioară dragă! Și fiori mă prinsă.

  Poate-aveți acasă nefericire mare,

  Și nu vreai să-mi spui aici în depărtare?

  
  

  Spune'mi, că te rog! Nu'mi tăcea în față!

  Ce s'a întâmplat pe la noi, pe-acasă?...

  Mai amintescu-mă'n sat oamenii pe mine?

  -Degeaba. -Stă ca o statue. -Tace. Nimica nu'mi spune.

  
  

  Era cât pe-aci ca să ies din minte;

  Apoi întind mâna, și vreau a o prinde.

  Fusesem surprins, Mă'nșelai ce-i drept.

  Nu fu sorioara; numai prețiosul ei portert.

  
  

  Țineam portretu'n mână și-l priveam duios;

  Oh! să fi vorbit, era și mai frumos.

  Așa' făceam idei, șădând lângă masă,

  Și-am oftat adânc, cugetând acasă.

Description