Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 9
Transcription
Transcription history
-
11
alele mele, află de bine a mi le împărtăși prin peană cu hârtia; știind bine că hârtiea: e suferitoare și dă drept și voie tuturora. Astfel mi-am dat capul a combina (compune) versuri și poesii. Imi făcusem deci, o măsuță, la care de dimineața până sara stam ca legat, si scrieam. Aceasta faptă bătuză unguriilor un cui de fier în cap; care de care își găsea timp a veni spre a mă spiona, ca să vadă ce scriu; iar o samă venia și mă conturba cu întrebările: că ce tot scriu mereu, și ce învăț; au doară voesc a mă face profesor, dacă voi ajunge acasă; și altele aseminea. Eu la toate le respundeam liniștit, că: mă deprind numai cu scrisul ca să'mi petrec timpul, însă totuși nu erau împăciuiți; din nou mă asaltau cu întrebarea: că, de ce nu scriu ungurește, - atunci le respundeam scurt și serios: că de ore ce sunt român, nu am lipsă de scrisoarea ungurească; cu aceasta mă scuturam de ei. Mai departe vă puteți închipui cât de tare mă iubea ungurii mei, și ai dracului.... Ba mai tîrziu, întrând România în răsboi și luptând în contra Austro=Ungariei pentru desrobirea noastră, pisma și mâniia ungurilor din prinsoare, crescuse tot mai mare asupra noastră; incă intr'o vreme, incepuse sărăntocii a ne cârti pentru că noi românii între noi, vorbeam românește. Or fi voit nemernicii cu ori ce chip să ne silească, a vorbi ungurește. De și noi românii am fost numai vre-o șasă inji, iară un-
-
11
alele mele, află de bine a mi le împărtăși prin peană cu hârtia; știind bine că hârtiea: e suferitoare și dă drept și voie tuturora. Astfel mi-am dat capul a combina (compune) versuri și poesii. Imi făcusem deci, o măsuță, la care de dimineața până sara stam ca legat, si scrieam. Aceasta faptă bătuză unguriilor un cui de fier în cap; care de care își găsea timp a veni spre a mă spiona, ca să vadă ce scriu; iar o samă venia și mă conturba cu întrebările: că ce tot scriu mereu, și ce învăț; au doară voesc a mă face profesor, dacă voi ajunge acasă; și altele aseminea. Eu la toate le respundeam liniștit, că: mă deprind numai cu scrisul ca să-mi petrec timpul, însă totuși nu erau împăciuiți; din nou mă asaltau cu întrebarea: că, de ce nu scriu ungurește, - atunci le respundeam scurt și serios: că de ore ce sunt român, nu am lipsă de scrisoarea ungurească; cu aceasta mă scuturam de ei. Mai departe vă puteți închipui cât de tare mă iubea ungurii mei, și ai dracului.... Ba mai tîrziu, întrând România în răsboi și luptând în contra Austro=Ungariei pentru desrobirea noastră, pisma și mâniia ungurilor din prinsoare, crescuse tot mai mare asupra noastră; incă intr-o vreme, incepuse sărăntocii a ne cârti pentru că noi românii între noi, vorbeam românește. Or fi voit nemernicii cu ori ce chip să ne silească, a vorbi ungurește. De și noi românii am fost numai vre-o șasă inji, iară un-
-
11
ale mele, află de bine a mile împărtăși prin peană cu hârti; știind bine că hârtiea: e suferitoare și dă drept și voie tuturora. Astfel mi-am dat capul a combina (compune) versuri și poezii .Îmi făcusem deci ,o măsuță,la care de dimineața până seara stam ca legat ,și scrieam. Această faptă bătusă unguriilor un cui de fier în cap;care de care își găsea imp a veni spre a mă conturba cu întrebările: că ce tot scriu mereu , și ce învăț; au doară voesc amă face profesor dacă voi ajunge acasă; și altele aseminea numai cu scrisul ca să-mi petrec timpul , însă totuși nu erau împăciuiți; din nou mă asaltau cu întrebarea: că , de ce nu scriu ungurește, - atunci le răspundeam scurt și serios: că de orece sunt român , nu am lipsă de scrisoarea ungurească; cu aceasta mă scuturam de ei. Mai departe vă puteți închipui cat de tare mă iubea ungurii mei ,și ai dracului ... Ba mai tîrziu ,întrând România în răsboi și luptând în contra Austro=Ungariei pentru desrobirea noastră, pisma și mânia ungurilor din prinsoare , crescuse tot mai mare asupra noastră; incă intr-o vreme , incepuse sărăntocii a ne cârti pentru că noi românii între noi ,vorbeam romanește .Or fi voit nemernicii cu ori ce chip să ne silească , a vorbi ungurește . De și noi românii am fost numai vre-o șasă inji, iară un-
-
ale mele, află de bine a mile împărtăși prin peană cu hârti; știind bine că hârtiea: e suferitoare și dă drept și voie tuturora. Astfel mi-am dat capul a combina (compune) versuri și poezii .Îmi făcusem deci ,o măsuță,la care de dimineața până seara stam ca legat ,și scrieam. Această faptă bătusă unguriilor un cui de fier în cap;care de care își găsea imp a veni spre a mă conturba cu întrebările: că ce tot scriu mereu , și ce învăț; au doară voesc amă face profesor dacă voi ajunge acasă; și altele aseminea numai cu scrisul ca să-mi petrec timpul , însă totuși nu erau împăciuiți; din nou mă asaltau cu întrebarea: că , de ce nu scriu ungurește, - atunci le răspundeam scurt și serios: că de orece sunt român , nu am lipsă de scrisoarea ungurească; cu aceasta mă scuturam de ei. Mai departe vă puteți închipui cat de tare mă iubea ungurii mei ,și ai dracului ... Ba mai tîrziu ,întrând România în răsboi și luptând în contra Austro=Ungariei pentru desrobirea noastră, pisma și mânia ungurilor din prinsoare , crescuse tot mai mare asupra noastră; incă intr-o vreme , incepuse sărăntocii a ne cârti pentru că noi românii între noi ,vorbeam romanește .Or fi voit nemernicii cu ori ce chip să ne silească , a vorbi ungurește . De și noi românii am fost numai vre-o șasă inji, iară un-
Description
Save description- 34.83803873644319||134.68434428941043||||1
Himeji、Keifukuji 景福寺
Location(s)
Story location Himeji、Keifukuji 景福寺
- ID
- 19584 / 222710
- Contributor
- BJC
Login to edit the languages
Login to edit the fronts
- Naval Warfare
Login to add keywords
- Prisoners of War








































































































































































Login to leave a note