Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 8

• March 24, 2017 12:26:44 Raluca Man

  10

  povestit, știți bine că m-am aflat in prinsoare, și vădend că am atîta timp, am cugetat să nu-l las să treacă nefolosit. - Ar fi foast și păcat de moarte; mi-am adus aminte de proverbele care zic: „că timpul trecut nu să mai întoarce” sau că „ce poți astădi, nu lăsa pe mâne” și că „dacă nu înveți la tinerețe, te căești la bătrînețe.” De aceea tot mereu m-am ocupat câte cu ceva: cu scrisul, cetitul, desemnul, picturarea, învățatul unor limbi etc. Mai la urmă m-am socotit să'mi descarc greutatea și durerea ce mă apăsa, și mă chinuia, la inimă; dar acum era întrebarea: că cu cine? și cui? Nice premine nu m-au durut, nice nu m-au apăsat altceva, decât aceea, ce doare și apasă pre tot românul curat, care se simte subjugat și lipsit de libertate. Tot așa și pre mine, asta m-au durut, asta m-au chinuit și m-au apăsat de, nu'mi aflam loc și stare; iară sângele îmi ardea de dorul „Libertății” și doream ca in dilele vieții mele să se împlinească „Idealul nostru nobil,” va să zicem pre larg: doream din suflet, să se întîmple unirea tuturor româniilor în o singură patrie, in o „Românie Mare” ca să putem și noi odată respira ușor și curat românește. Numai aceasta mă muncea; numai aceasta mă chinuia și nu'mi da stare, și nu a'și fi avut odihnă nici în mormânt, dacă una ca aceasta nu să întîmpla in dilele noastre.

          Inse ne-avênd cu cine'mi împărtăși durerea și ide-

• March 21, 2017 18:44:16 Anghel Valentina

  10

  povestit, știți bine că m-am aflat inprinsoare, și văḑênd că

  am atîta timp, am cugetat să nu-l las să treacă nefolosit.

  -Or fi foast și păcat de moarte; mi-am adus aminte de pro-

  verbele care zic: „că timpul trecut nu să mai întoarce” sau că

  „ce poți astăḑi, nu lăsa pe mâne” și că „dacă nu înveți la ti-

  nerețe, te căești la bătrînețe.” De aceea tot mereu m-am

  ocupat câte cu ceva: cu scrisul, cetitul, desemnul, picturarea, 

  învățatul unor limbi etc. Mai la urmă m-am socotit să'mi

  descarc greutatea și durerea ce mă apăsa, și mă chinuia, la

  inimă; dar acum era întrebarea: că cu cine? și cui? Nie

  premine nu m-au durut, nice nu m-au apăsat altceva, 

  decât aceea, ce doare și apasă pre tot românul curat, care

  se simte subjugat și lipsit de libertate. Tot așa și premine,

  asta m-au durut, asta m-au chinuit și m-au apăsat de, 

  nu'mi aflam loc și stare; iară sângele îmi ardea de dorul

  „Libertății” și doream ca in ḑilele vieții mele să se îm-

  plinească „Idealul nostru nobil,” va să zicem pre larg:

  doream din suflet, să se întâmple unirea tuturor românii-

  lor in o singură patrie, in o „Românie Mare” ca să putem

  și noi odată respira ușor și curat românește. Numai aceasta 

  mă muncea; numai aceasta mă chinuia și nu'mi da stare, și

  nu a'și fi avut odihnă nici în mormânt, dacă una ca a-

  ceasta nu să întîmpla in ḑilele noastre.

          Inse ne-avênd cu cine'mi împărtăși durerea și ide-

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 21, 2017 18:41:02 Anghel Valentina

  povestit, știți bine că m-am aflat inprinsoare, și văḑênd că

  am atîta timp, am cugetat să nu-l las să treacă nefolosit.

  -Or fi foast și păcat de moarte; mi-am adus aminte de pro-

  verbele care zic: „că timpul trecut nu să mai întoarce” sau că

  „ce poți astăḑi, nu lăsa pe mâne” și că „dacă nu înveți la ti-

  nerețe, te căești la bătrînețe.” De aceea tot mereu m-am

  ocupat câte cu ceva: cu scrisul, cetitul, desemnul, picturarea, 

  învățatul unor limbi etc. Mai la urmă m-am socotit să'mi

  descarc greutatea și durerea ce mă apăsa, și mă chinuia, la

  inimă; dar acum era întrebarea: că cu cine? și cui? Nie

  premine nu m-au durut, nice nu m-au apăsat altceva, 

  decât aceea, ce doare și apasă pre tot românul curat, care

  se simte subjugat și lipsit de libertate. Tot așa și premine,

  asta m-au durut, asta m-au chinuit și m-au apăsat de, 

  nu'mi aflam loc și stare; iară sângele îmi ardea de dorul

  „Libertății” și doream ca in ḑilele vieții mele să se îm-

  plinească „Idealul nostru nobil,” va să zicem pre larg:

  doream din suflet, să se întâmple unirea tuturor românii-

  lor in o singură patrie, in o „Românie Mare” ca să putem

  și noi odată respira ușor și curat românește. Numai aceasta 

  mă muncea; numai aceasta mă chinuia și nu'mi da stare, și

  nu a'și fi avut odihnă nici în mormânt, dacă una ca a-

  ceasta nu să întîmpla in ḑilele noastre.

          Inse ne-avênd cu cine'mi împărtăși durerea și ide-

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description