Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 5
Transcription
Transcription history
-
7
croați, sîrbi, sloveani, germani austriaci și din Germania, și o grupă din cei mai mari inimici ai noștri, adecă de unguri. Și chear noi românii avusesem partea, de fusesem împărțiți cu ungurii într'o odaie. Inse mie nu mi-au păsat de ei eu am ținut una, și anume: că sunt Român, și din aceasta nu-am lăsat. De și ungurii se lingușeau pe lângă mine, zicândumi: „cât de frumos vorbești tu ungurește, căci nimenia nu te cunoaște pe vorbă că, că ai fi român”, și altele aseminea. - Ei bine știam eu încotro își bat ei capul, așa zis „bătea șeaua să se priceapă iapa”; adecă voia nemernicii a mă înfășura în rociul lor cel de paingin unguresc; înse și-au dat ei chear de om. Eu toate le ascultam de la ei, și rideam bine în mine de viclenia lor, pe care o cunoșteam; iar în urmă le respundeam: bine-i bine, și-i frumos.... numai vedi că ce-i român, român rămâne; precum un ungur e măreți că e ungur, așa un român e mai măreți fiind că el e român; și cu aceasta mă scuturam de dânși. - Ast fel, adecă cu atare metode prinsese ei în rociul lor unguresc mai mulți slovaci și șvabi din Ungaria, făcândui unguri; ceea ce cu Românii nu sau întimplat; din care pricină ne-au și iubit foar-te, așa că să fi avut ei putere, după cum nu-au avut, ne-ar fi strins la pept, de ne-ar fi eșit sufletul, sau ne-ar fi înghițit într'o lingură de apă. - Trecută, românii tot români au rămas și aici, precum au remas și in Transilvania zeci de ani, ba sute de
-
croați, sîrbi, sloveni, germani austrieci și din Germania, și o grupă din cei mai mari inimici a noștri, adecă de unguri. Și chear noi românii avusesem partea, de fusesem împărțiți cu ungurii într'o odaie. Inse mie nu mi-au păsat de ei eu am ținut una, și anume: că sunt Român, și din aceasta nu-am lăsat. De și ungurii se lingușeau pe lângă mine, zicândumi: cât de frumos vorbești tu ungurește, căci nimenia nu te cunoaște pe vorbă că, că ai fi român, și altele aseminea.- ei bine știam eu încotro își bat ei capul, așa zis „bătea șeaua să se priceapă iapa”; adecă voia nemermicii a mă înfășura în vociul lor cel de paingin unguresc; înse și-au dat ei chear de om. Eu toate le ascultam de la ei, și videam bine în mine de viclenia lor, pe care o cunoșteam; iar în urmăle respundeam: bine-i bine, și-i frumos... numai vedi că ce-i român, român rămâne; precum un ungur e măreți că e ungur, așa un român e mai măreți fiind că el e român; și cu aceasta mă scuturam dedânși. - Ast fel, adecă cu atare metode prinsese ei în vociul lor unguresc mai mulți slovaci și șvabi din Ungaria, făcândui unguri, ceea ce cu Românii nu sau întimplat; din care pricină ne-au și iubit foarte, așa că să fi avut ei putere, după cum nu-au avut, ne-ar fi strins la pept, de ne-ar fi eșit sufletul, sau ne-ar fi înghițit într'o lingură de apă.- Trecută, românii tot români au rămas și aici, precum au rămas și in Transilvania zeci de ani, ba sute de
-
croați, sîrbi, sloveni, germani austrieci și din Germania, și o grupă din cei mai mari inimici a noștri, adecă de unguri. Și chear noi românii avusesem partea, de fusesem împărțiți cu ungurii într'o odaie. Inse mie nu mi-au păsat de ei eu am ținut una, și anume: că sunt Român, și din aceasta nu-am lăsat. De și ungurii se lingușeau pe lângă mine, zicândumi: cât de frumos vorbești tu ungurește, căci nimenia nu te cunoaște pe vorbă că, că ai fi român, și altele aseminea.- ei bine știam eu încotro își bat ei capul, așa zis „bătea șeaua să se priceapă iapa”; adecă voia nemermicii a mă înfășura în vociul lor cel de paingin unguresc; înse și-au dat ei chear de om. Eu toate le ascultam de la ei, și videam bine în mine de viclenia lor, pe care o cunoșteam; iar în urmăle respundeam: bine-i bine, și-i frumos... numai vedi că ce-i român, român rămâne; precum un ungur e măreți că e ungur, așa un român e mai măreți fiind că el e român; și cu aceasta mă scuturam dedânși. - Ast fel, adecă cu atare metode prinsese ei în vociul lor unguresc mai mulți slovaci și șvabi din Ungaria, făcândui unguri, ceea ce cu Românii nu sau întimplat; din care pricină ne-au și iubit foarte, așa că să fi avut ei putere, după cum nu-au avut, ne-ar fi strins la pept, de ne-ar fi eșit sufletul, sau ne-ar fi înghițit într'o
-
croați, sîrbi, sloveni, germani austrieci și din Germania, și o grupă din cei mai mari inimici a noștri, adecă de unguri. Și chear noi românii avusesem partea, de fusesem împărțiți cu ungurii într'o odaie. Inse mie nu mi-au păsat de ei eu am ținut una, și anume: că sunt Român, și din aceasta nu-am lăsat. De și ungurii se lingușeau pe lângă mine, zicândumi: cât de frumos vorbești tu ungurește, căci nimenia nu te cunoaște pe vorbă că, că ai fi român, și altele aseminea.- ei bine știam eu încotro își bat ei capul, așa zis „bătea șeaua să se priceapă iapa”; adecă voia nemermicii a mă înfășura în vociul lor cel de paingin unguresc; înse și-au dat ei chear de om. Eu toate le ascultam de la ei, și videam bine în mine de viclenia lor, pe care o cunoșteam; iar în urmăle respundeam: bine-i bine, și-i frumos... numai vedi că ce-i român, român rămâne; precum un ungur e măreți că e ungur, așa un român e mai măreți fiind că el e român; și cu aceasta mă scuturam dedânși. - Ast fel, adecă cu atare metode prinsese ei în vociul lor unguresc mai mulți slovaci și șvabi din Ungaria, făcândui unguri, ceea ce cu Românii nu sau întimplat; din care pricină ne-au și iubit foarte, așa că să fi avut ei putere, după cum nu-au avut, ne-ar fi strins la pept, de ne-ar fi eșit sufletul, sau ne-ar fi înghițit întro
-
croați, sîrbi, sloveni, germani austrieci și din Germania, și o grupă din cei mai mari inimici a noștri, adecă de unguri. Și chear noi românii avusesem partea, de fusesem împărțiți cu ungurii într'o odaie. Inse mie nu mi-au păsat de ei eu am ținut una, și anume: că sunt Român, și din aceasta nu-am lăsat. De și ungurii se lingușeau pe lângă mine, zicândumi: cât de frumos vorbești tu ungurește, căci nimenia nu te cunoaște pe vorbă că, că ai fi român, și altele aseminea.- ei bine știam eu încotro își bat ei capul, așa zis „bătea șeaua să se priceapă iapa”; adecă voia nemermicii a mă înfășura în vociul lor cel de paingin unguresc; înse și-au dat ei chear de om. Eu toate le ascultam de la ei, și videam bine în mine de viclenia lor, pe care o cunoșteam; iar în urmăle respundeam: bine-i bine, și-i frumos... numai vedi că ce-i român, român rămâne; precum un ungur e măreți că e ungur, așa un român e mai măreți fiind că el e român; și cu aceasta mă scuturam dedânși. - Ast fel, adecă cu atare metode prinsese ei în vociul lor unguresc mai mulți slovaci și șvabi din Ungaria, făcândui unguri, ceea ce cu Românii nu sau întimplat; din care pricină ne-au și iubit foarte
-
croați, sîrbi, sloveni, germani austrieci și din Germania, și o grupă din cei mai mari inimici a noștri, adecă de unguri. Și chear noi românii avusesem partea, de fusesem împărțiți cu ungurii într'o
-
croați, sîrbi, sloveni, germani austrieci și din Germania, și o grupă din cei mai mari inimici a noștri, adecă de unguri. Și chear noi românii avusesem partea, de fusesem împărțiți cu ungurii într
Description
Save description- 34.83803873644319||134.68434428941043||||1
Himeji、Keifukuji 景福寺
Location(s)
Story location Himeji、Keifukuji 景福寺
- ID
- 19584 / 222706
- Contributor
- BJC
Login to edit the languages
Login to edit the fronts
- Naval Warfare
Login to add keywords
- Prisoners of War
Login to leave a note