Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 57

• March 22, 2017 11:33:16 Dragos Teodorescu

  În urma sa, norii să strâng, făcând fortună;
  

  Să luptă grozav cu mama ei, lună.
  

  Steaua cu durere privește, și plânge
  

  Tremură de frică, că luna n-a'nvinge.
  

  
  

  De-odată vede aurita zare,
  

  După-o luptă grea, luna iar' răsare;
  

  Steaua'ntinde mâna după-a lunei brațe,
  

  Dară momentan, norii le îneacă.
  

  
  

  Amândouă-odată puterea' și încoardă,
  

  N-au frică de luptă, printre nori înoată.
  

  Dar în urma luptei nu s'au întîlnit,
  

  Ceea ce pe stea foarte v-au măhnit.
  

  
  

  Norii'nvinși de lună, steaua urmărea,
  

  Voiau s-o astupe, a nu să vedea.
  

  Venea cu urgie, iată c'o'ncunjoară!
  

  De-odată-o astupă, vreau să-o și omoară.
  

  
  

  Luna îngrijorată, 'nainte plutește,
  

  După stea privește, însă n-o zărește.
  

  Departe prin nori aude: plâns, suspin,
  

  Venea de la frica-i prinse de străini.
  

  
  

  
  

Description