Povestea lui G.K.Constantinescu si a fratelui sau Fanel, item 4

• July 1, 2017 18:11:56 WWI_Ro_Wiki_Team

   Pagina din stânga 

  
  

  în cele din urmă! Cât de cuprinzătoare cuvinte! Ce sublim gând generos dt
  jertfă benevolă. Acceptase moartea. Nu s-a dus la război cu teama morţii. S-a
  dus să se jertfească, să lupte chiar de-ar fi să moară.
          Sublim!
          Când am sosit să-mi revăd părinţii, eram primul întors din măcel. Mama mi-a
  ieşit în prag şi nu m-a recunoscut:
          - Care dintre toţi eşti tu, mamă dragă, m-a întrebat îmbrăţişându-mă. Iar
  tata mi-a strigat, căzând jos:
          - Unde e Fănel? Ce-aţi făcut cu el?

  
  *

  *    *

  
  Din cele 28 de pagini care alcătuiau ultimele două părţi ale acestor însem-
  nări, cu suişuri şi coborâşuri care descriu ani de glorie şi de decepţii, am ales
  câteva fragmente ce definesc în bună măsură, dar nu complet, personalitatea
  Profesorului G. K. Constantinescu. Evocările cu care începe partea intitulată
  „Putină linişte" sunt următoarele:

  
  Puţină linişte - pag. 191

  
          După ce am fost numit la catedră, glasurile otrăvite au încetat brusc.
          Laşitatea curentă se pleca acum în faţa victoriei finale.
          M'am pus pe lucru. Am început studii, cercetări, conferinţe, articole şi mai
  ales propagandă în favoarea ţărănimii. Eram la largul meu. Eram zootehnist:
  ţăranul să crească vite, dacă vrea să iasă din sărăcie. Asta e calea redresării
  noastre economice. Să dăm ţăranilor această posibilitate. Să-i ajutăm din toate
  puterile!
          Dar mai avusesem de trecut o barieră. înainte de a-mi începe cursurile am
  căzut bolnav şi am zăcut câteva luni. N'aveam nici bani de medicamente. O du-
  ceam greu. După vindecare, am luat iarăşi viaţa în piept, de fa capăt. Dar acum
  eram la luminiş. Vedeam pe unde merg.
          Gheorghe lonescu-Brăila, inegalabilul director general al zootehniei din
  Ministerul Agriculturii, mi-a dat un mare concurs. Ne completam bine unul pe
  altul. Am alcătuit un program de cercetări ştiinţifice. Dar unde să le elaborez?
  Ne trebue un institut special pentru aceste studii, ca să putem promova zoo-
  tehnia pe baze ştiinţifice. S'a lucrat în schimb pe teren practic. A fost opera
  strălucită a expoziţiilor zootehnice, a dezvoltării hergheliilor, a organizării şi le-
  gislaţiei zootehnice. lonescu-Brăila a fost un mare realizator. Grandiosul palat
  din faţa Cişmigiului, care este Casa Corpului Veterinar, m&nită să devină locul
  de întâlnire, de reuniuni, solemnităţi şi activităţi a Asociaţiei medicilor veterinari
  

  
  

  130

  
  

   Pagina din dreapta 

  
  

  se datoreşte numai iniţiativei şi sforţărilor acestui om ingenios, priceput şi
  multilateral
          Eu am plecat insă curând din nou în străinătate, ca rockefellerist. în 1927.
  pentw aproape doi ani. La întoarcere, în fine. un triumf. Grape tot sfortănlor lui
  lonescu-Brăila, în 1930, este gata Institutul Naţional Zootehnic prevăzut de el în
  Legea creşterii animalelor din 1926. Am fost numit director al Institutului.
  

  
  

  *

  *    *

  
         Scrierile despre institutul cu oamenii care l-au sprijinit, dar şi cu cei care
  l-au defăimat, vor însoţi apariţia pârtii a doua din .Viaţa şi Opera Prof. G. K.
  Constantinescu" care sper să se reediteze la scurt timp dupâ apariţia primei
  părţi, pentru a completa cele tipărite în 1994 de colaboratorii săi apropiaţi.
          Acum, in continuare, voi scoate la lumină câteva aspecte legate de necesitatea
  înregimentării sale în Partidul Naţional Ţărănesc.
  

  
  

  Puţina linişte-pag. 192

  
          A venit apoi criza, conversiunea. Peste 3 ani eram deputat. Mă atrăsese
  programul naţional-ţârănesc Mă zbătusem până aci izolat Ceream zootehni-
  cizarea agriculturii. Dar mi-am dat seama că lupta izolată are şanse puţine.
  Dacă vrei să realizezi ceva şi să ai un rezultat sigur, trebue să te alături unui
  partid politic Singur nu faci nimic. Trebue sprijin Iar partidul naţional ţărănesc
  era un partid înaintat, democratic, era tocmai ceea ce visasem eu. Deci. de
  aci înainte. - pe treabă! îmi creasem o încadrare perfectă. In ştiinţă, o ştiinţă
  a naturii, la una din cele mai atrăgătoare şi cu perspectivele cele mai fecunde:
  zootehnia: în politică. însuşi visul meu: ţărănismul. Mă puteam acum socoti
  ajuns la liman.
  

  
  

  *

  *    *

  
  După acest mic. dar edificator fragment asupra motivaţiei apartenenţei po-
  litice a Profesorului, care i-a atras atâta ură şi înverşunare în 1947 din partea
  autorităţilor dar şi a unor colaboratori apropiaţi" consider necesar să redăm
  pentru a doua oară publicului, descrierea pe care o face acest mare iubitor de
  animale, câinelui, favorit în inima sa, dintre toate speciile. Acest fragment cu
  câinele a mai fost publicat în numărul 21 dn 2007 al Revistei .Lumea satului" în
  cadrul unui serial intitulat: însemnări din mansardă - ce poate fi găsit pe internet
  la: www.lumeasatului.ro.
  

  
  

  131

  
  

  • Revert to this revision

Description