Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 67

• October 12, 2018 14:32:07 Daniela Cristea

   Pagina stângă 

   Zilnic luam toate  jurnale ce apărea la București:

  Gazeta Bucureștilor Steagul și  lumina și

  citeam și reciteam mica publicitate, cu coreșpondența

  cu moldova, să văd poate lea trăsnit prin cap

  celor de acasă, nestiindu-ne adresa, să publice

  în ziar de situația lor. Dar și aici nu

  găseam nimic. Eram nerăbdător, nu știam ce

  să fac. Vream să aflu ceva despre ei, dar nu

  aveam nici o posibilitate. In ziua de 8 Mai 1918

  plec la Iașși sămi schimb biletu și apoi să plec

  acasă.  Singura posibilitate ce o aveam și eram

  cel mai sigur de ea. Dar și această posibili-

  tate, mai mult ca sigură fu fatală pentru

  mine. Ajuns la Iașși, în ziua de 9 Mai mă

  prezint la Comisie. Dar rana fiindu-mi ne-

  vindecată nu s’a putut sămi schimbe biletu. Pro-

  punându-mi, sau să întru în spital să mi se

  vindece rana, sau să stau unde am sta până

  acum tot pînă mi se vindecă rana. Altfel așa

  nu pot să trec în teritoriul ocupat. 

   Pagina dreaptă 

   Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus 67

   Așa că și aici, unde eram cel mai sigur de

  reușită, și aici mia dat o lovitură destul de grea.

  In spital nu am vrut să întru, eram sănîtos

  încolo, Imi era imposibil a mai rezista Regimul

  Spitalului. Am plecat în ziua de 10 Mai iar

  la Ștefănești cu Inima aproape sfarămată de

  durere. Sosit la Ștefănești, eram dezolat, aproape

  ca un câine turbat. Toate poftele îmi pierise,

  nu aveam gust nici de mâncare, nici de somn, toate

  îmi era tot deandoaselee în fața mea. Ca în fața unui

  bolnav. Cu un cuvânt, eram disperat.

  Pe ziua de 15 Mai 1918 demobilizează și

  pe fratele meu Gheorghe alegându-și domiciliul

  de ocamdată în Moldova și pe ziua de 18

  Mai ași plecat din Ștefănești la Bârlad, unde

  urma să se instaleze. Rămânând singur până

  când voi primi Telegramă de la el ca să îmi

  care bagajul și să plec și eu la Bârlad.

  Acum ca să îmi treacă timpul mai repede,

  fiind și singur, mă sculam dimineata la 11. 

• March 24, 2017 18:18:01 Ioana-Roxana Orza

   Zilnic luam toate  jurnale ce apărea la București: Gazeta Bucureștenilor Steagul și  ... și citeam și reciteam mica publicitate, cu coreșpondența cu moldova, să văd poate lea trăsnit prin cap celor de acasă, nestiindu-ne adresa, să publice în ziar de situația lor. Dar și aici nu găseam nimic. Eram nerăbdător, nu știam ce să fac. Vream să aflu ceva despre ei, dar nu aveam nici o posibilitate. In ziua de 8 Mai 1918 plec la Iașși sămi schimb biletu și apoi să plec acasă.  Singura posibilitate ce o aveam și eram cel mai sigur de ea. Dar și această posibilitate, mai mult ca sigură fu fatală pentru mine. Ajuns la Iașși, în ziua de 9 Mai mă prezint la Comisie. Dar rana fiindu-mi nevindecată nu s’a putut sămi schimbe biletu. Propunându-mi, sau să întru în spital să mi se vindece rana, sau să stau pâna se vindecă rana. Altfel așa nu pot să trec în teritoriul ocupat. stânga

   Așa că și aici, unde eram cel mai sigur de reușită, și aici mia dat o lovitură destul de grea. In spital nu am vrut să întru, eram sănîtos încolo, Imi era imposibil a mai rezista Regimul Spitalului. Am plecat în ziua de 10 Mai iar la Ștefănești cu Inima aproape sfarămată de durere. Sosit la Ștefănești, eram dezolat, aproape ca un câine turbat. Toate poftele îmi priresc, nu aveau gust nici de mâncare, nici de somn, toate îmi era tot deamdoaselee în fața mea. Ca în fața unui bolnav. Cu un cuvânt, eram disperat. Pe ziua de 15 Mai 1918 demobilizează și pe fratele meu Gheorghe alegându-și domiciliul de ocamdată în Moldova și pe ziua de 18 Mai ași plecat din Ștefănești la Bârlad, unde urma să se instaleze. Rămânând singur până când voi primi Telegramă de la el ca să îmi care bagajul și să plec și eu la Bârlad. Acum ca să îmi treacă timpul mai repede, fiind și singur, mă sculam dimineata la 11. dreapta

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 14:43:32 Ioana-Roxana Orza

   Zilnic luam toate  ... ce apărea la București: Gazeta Bucureștenilor Steagul și  ... și citeam și reciteam mica publicitate, cu coreșpondența cu moldova, să văd poate lea trăsnit prin cap celor de acasă, nestiindu-ne adresa, să publice în ziar de situația lor. Dar și aici nu găseam nimic. Eram nerăbdător, nu știam ce să fac. Vream să aflu ceva despre ei, dar nu aveam nici o posibilitate. In ziua de 8 Mai 1918 plec la Iașși sămi schimb biletu și apoi să plec acasă.  Singura posibilitate ce o aveam și eram cel mai sigur de ea. Dar și această posibilitate, mai mult ca sigură fu fatală pentru mine. Ajuns la Iașși, în ziua de 9 Mai mă prezint la Comisie. Dar rana fiindu-mi nevindecată nu s’a putut sămi schimbe biletu. Propunându-mi, sau să întru în spital să mi se vindece rana, sau să stau pâna se vindecă rana. Altfel așa nu pot să trec în teritoriul ocupat. stânga

   Așa că și aici, unde eram cel mai sigur de reușită, și aici mia dat o lovitură destul de grea. In spital nu am vrut să întru, eram sănîtos încolo, Imi era imposibil a mai rezista Regimul Spitalului. Am plecat în ziua de 10 Mai iar la Ștefănești cu Inima aproape sfarămată de durere. Sosit la Ștefănești, eram dezolat, aproape ca un câine turbat. Toate poftele îmi priresc, nu aveau gust nici de mâncare, nici de somn, toate îmi era tot deamdoaselee în fața mea. Ca în fața unui bolnav. Cu un cuvânt, eram disperat. Pe ziua de 15 Mai 1918 demobilizează și pe fratele meu Gheorghe alegându-și domiciliul de ocamdată în Moldova și pe ziua de 18 Mai ași plecat din Ștefănești la Bârlad, unde urma să se instaleze. Rămânând singur până când voi primi Telegramă de la el ca să îmi care bagajul și să plec și eu la Bârlad. Acum ca să îmi treacă timpul mai repede, fiind și singur, mă sculam dimineata la 11. dreapta

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 14:43:20 Ioana-Roxana Orza

   Zilnic luam toate  ... ce apărea la București: Gazeta Bucureștenilor Steagul și  ... și citeam și reciteam mica publicitate, cu coreșpondența cu moldova, să văd poate lea trăsnit prin cap celor de acasă, nestiindu-ne adresa, să publice în ziar de situația lor. Dar și aici nu găseam nimic. Eram nerăbdător, nu știam ce să fac. Vream să aflu ceva despre ei, dar nu aveam nici o posibilitate. In ziua de 8 Mai 1918 plec la Iașși sămi schimb biletu și apoi să plec acasă.  Singura posibilitate ce o aveam și eram cel mai sigur de ea. Dar și această posibilitate, mai mult ca sigură fu fatală pentru mine. Ajuns la Iașși, în ziua de 9 Mai mă prezint la Comisie. Dar rana fiindu-mi nevindecată nu s’a putut sămi schimbe biletu. Propunându-mi, sau să întru în spital să mi se vindece rana, sau să stau pâna se vindecă rana. Altfel așa nu pot să trec în teritoriul ocupat. stânga

  Așa că și aici, unde eram cel mai sigur de reușită, și aici mia dat o lovitură destul de grea. In spital nu am vrut să întru, eram sănîtos încolo, Imi era imposibil a mai rezista Regimul Spitalului. Am plecat în ziua de 10 Mai iar la Ștefănești cu Inima aproape sfarămată de durere. Sosit la Ștefănești, eram dezolat, aproape ca un câine turbat. Toate poftele îmi priresc, nu aveau gust nici de mâncare, nici de somn, toate îmi era tot deamdoaselee în fața mea. Ca în fața unui bolnav. Cu un cuvânt, eram disperat. Pe ziua de 15 Mai 1918 demobilizează și pe fratele meu Gheorghe alegându-și domiciliul de ocamdată în Moldova și pe ziua de 18 Mai ași plecat din Ștefănești la Bârlad, unde urma să se instaleze. Rămânând singur până când voi primi Telegramă de la el ca să îmi care bagajul și să plec și eu la Bârlad. Acum ca să îmi treacă timpul mai repede, fiind și singur, mă sculam dimineata la 11.

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 14:40:15 Ioana-Roxana Orza

   Zilnic luam toate  ... ce apărea la București: Gazeta Bucureștenilor Steagul și  ... și citeam și reciteam mica publicitate, cu coreșpondența cu moldova, să văd poate lea trăsnit prin cap celor de acasă, nestiindu-ne adresa, să publice în ziar de situația lor. Dar și aici nu găseam nimic. Eram nerăbdător, nu știam ce să fac. Vream să aflu ceva despre ei, dar nu aveam nici o posibilitate. In ziua de 8 Mai 1918 plec la Iașși sămi schimb biletu și apoi să plec acasă.  Singura posibilitate ce o aveam și eram cel mai sigur de ea. Dar și această posibilitate, mai mult ca sigură fu fatală pentru mine. Ajuns la Iașși, în ziua de 9 Mai mă prezint la Comisie. Dar rana fiindu-mi nevindecată nu s’a putut sămi schimbe biletu. Propunându-mi, sau să întru în spital să mi se vindece rana, sau să stau pâna se vindecă rana. Altfel așa nu pot să trec în teritoriul ocupat. stânga

  Așa că și aici, unde eram cel mai sigur de reușită, și aici mia dat o lovitură destul de grea. In spital nu am vrut să întru, eram sănîtos încolo, Imi era imposibil a mai rezista Regimul Spitalului. Am plecat în ziua de 10 Mai iar la Ștefănești cu Inima aproape sfarămată de durere. Sosit la Ștefănești, eram dezolat, aproape ca un câine turbat. Toate poftele îmi priresc, nu aveau gust nici de mâncare, nici de somn, toate îmi era tot deamdoaselee în fața mea. Ca în fața unui bolnav. Cu un cuvânt, eram disperat.

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 14:34:30 Ioana-Roxana Orza

  Zilnic luam toate  ... ce apărea la București: Gazeta Bucureștenilor Steagul și  ... și citeam și reciteam mica publicitate, cu coreșpondența cu moldova, să văd poate lea trăsnit prin cap celor de acasă, nestiindu-ne adresa, să publice în ziar de situația lor. Dar și aici nu găseam nimic. Eram nerăbdător, nu știam ce să fac. Vream să aflu ceva despre ei, dar nu aveam nici o posibilitate. In ziua de 8 Mai 1918 plec la Iașși sămi schimb biletu și apoi să plec acasă.  Singura posibilitate ce o aveam și eram cel mai sigur de ea. Dar și această posibilitate, mai mult ca sigură fu fatală pentru mine. Ajuns la Iașși, în ziua de 9 Mai mă prezint la Comisie. Dar rana fiindu-mi nevindecată nu s’a putut sămi schimbe biletu. Propunându-mi, sau să întru în spital să mi se vindece rana, sau să stau pâna se vindecă rana. Altfel așa nu pot să trec în teritoriul ocupat.

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 14:32:33 Ioana-Roxana Orza

  Zilnic luam toate  ... ce apărea la București: Gazeta Bucureștenilor Steagul și  ... și citeam și reciteam mica publicitate, cu coreșpondența cu moldova, să văd poate lea trăsnit prin cap celor de acasă, nestiindu-ne adresa, să publice în ziar de situația lor. Dar și aici nu găseam nimic. Eram nerăbdător, nu știam ce să fac. Vream să aflu ceva despre ei, dar nu aveam nici o posibilitate. In ziua de 8 Mai 1918 plec la Iașși sămi schimb biletu și apoi să plec acasă.  Singura posibilitate ce o aveam și eram cel mai sigur de ea. Dar și această posibilitate, mai mult ca sigură fu fatală pentru mine. Ajuns la Iașși, în ziua de 9 Mai mă prezint la Comisie. Dar rana fiindu-mi nevindecată nu s

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 24, 2017 14:26:09 Ioana-Roxana Orza

  Zilnic luam toate jurnale ce apărea la București

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description