Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 61

Edit transcription:
...
Transcription saved
Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

 Pagina stângă 

Când ma văzut, nu știa ce să mai mă

întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate

închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el.

când ne’am întâlnit amândoi în această

pribegie scăpați din marele vârtej. Nu am

stat la el decât 8 zile până în ziua de 10

Sectembrie. Când am plecat la Iașși sămi

văd visul cu ochi. Promițându-i lui Gheorghe

că dacă nu mio conveni serviciul pe care

mi’l va da, voi veni iară la el. Ajunși la

Iașși mam presentat împreună cu tovarășul

meu la Căpitanul Doctor Minovici care făcea

parte din societatea Invalizilor din Răsboaie și

pe care pe el îl cunoșteam ca șef al

nostru. Căci el ne evacuase de la Mrea

Văratec. Cum neam dus la el nea luat

și nea dus la serviciu la Piroticnie .

Nu era un așa servici greu, făceam și

aici pe furieru. Eram plătit destul de bine

5 lei pe zi, mâncare, (bine înțeles la Cazan). 


 Pagina dreaptă 

 Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus 61

 Dar dormitu era parșiv rău, fără măsură

de mizerabil. Aproape ca pe front. Insă des-

obijnuit cu mizerile, și în aceasta categorie

de Invalid, nu mai vreau să îndur această

mizerie. Nu am putut să stau aici de cât 20

de zile, și meam luat drumul Pribegiei. Am

plecat la Fratele meu Gheorghe.

În ziua de 2 Octombrie.1917. ora 8. dimineța

mam suit în tren și am plecat la Fratele meu.

Ajuns la Ștefănești am găsit pe Frățior bolnav

de „Febră  Tifoidă„ . Sosisem la timp pentru al

îngriji. Aproape să nul mai pot recunoaște.

Așa de slăbise. Toate speranţele de al

salva, le pierdusem. Așteptam din zi în zi

momentul, săși dea sfârșitul zilelor, în brațele

mele. Doar bunul Dzeu, nu sa îndurat, să

mă lase strein pe lume, fără nici o mân-

gâiere, de la nimeni. Și printr-o muncă ne-

obosită, condus de Dl Colonel Medic Stănescu,

lam putut face bine. 

Transcription saved

 Pagina stângă 

Când ma văzut, nu știa ce să mai mă

întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate

închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el.

când ne’am întâlnit amândoi în această

pribegie scăpați din marele vârtej. Nu am

stat la el decât 8 zile până în ziua de 10

Sectembrie. Când am plecat la Iașși sămi

văd visul cu ochi. Promițându-i lui Gheorghe

că dacă nu mio conveni serviciul pe care

mi’l va da, voi veni iară la el. Ajunși la

Iașși mam presentat împreună cu tovarășul

meu la Căpitanul Doctor Minovici care făcea

parte din societatea Invalizilor din Răsboaie și

pe care pe el îl cunoșteam ca șef al

nostru. Căci el ne evacuase de la Mrea

Văratec. Cum neam dus la el nea luat

și nea dus la serviciu la Piroticnie .

Nu era un așa servici greu, făceam și

aici pe furieru. Eram plătit destul de bine

5 lei pe zi, mâncare, (bine înțeles la Cazan). 


 Pagina dreaptă 

 Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus 61

 Dar dormitu era parșiv rău, fără măsură

de mizerabil. Aproape ca pe front. Insă des-

obijnuit cu mizerile, și în aceasta categorie

de Invalid, nu mai vreau să îndur această

mizerie. Nu am putut să stau aici de cât 20

de zile, și meam luat drumul Pribegiei. Am

plecat la Fratele meu Gheorghe.

În ziua de 2 Octombrie.1917. ora 8. dimineța

mam suit în tren și am plecat la Fratele meu.

Ajuns la Ștefănești am găsit pe Frățior bolnav

de „Febră  Tifoidă„ . Sosisem la timp pentru al

îngriji. Aproape să nul mai pot recunoaște.

Așa de slăbise. Toate speranţele de al

salva, le pierdusem. Așteptam din zi în zi

momentul, săși dea sfârșitul zilelor, în brațele

mele. Doar bunul Dzeu, nu sa îndurat, să

mă lase strein pe lume, fără nici o mân-

gâiere, de la nimeni. Și printr-o muncă ne-

obosită, condus de Dl Colonel Medic Stănescu,

lam putut face bine. 


Transcription history
  • October 11, 2018 14:48:50 Daniela Cristea

     Pagina stângă 

    Când ma văzut, nu știa ce să mai mă

    întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate

    închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el.

    când ne’am întâlnit amândoi în această

    pribegie scăpați din marele vârtej. Nu am

    stat la el decât 8 zile până în ziua de 10

    Sectembrie. Când am plecat la Iașși sămi

    văd visul cu ochi. Promițându-i lui Gheorghe

    că dacă nu mio conveni serviciul pe care

    mi’l va da, voi veni iară la el. Ajunși la

    Iașși mam presentat împreună cu tovarășul

    meu la Căpitanul Doctor Minovici care făcea

    parte din societatea Invalizilor din Răsboaie și

    pe care pe el îl cunoșteam ca șef al

    nostru. Căci el ne evacuase de la Mrea

    Văratec. Cum neam dus la el nea luat

    și nea dus la serviciu la Piroticnie .

    Nu era un așa servici greu, făceam și

    aici pe furieru. Eram plătit destul de bine

    5 lei pe zi, mâncare, (bine înțeles la Cazan). 


     Pagina dreaptă 

     Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus 61

     Dar dormitu era parșiv rău, fără măsură

    de mizerabil. Aproape ca pe front. Insă des-

    obijnuit cu mizerile, și în aceasta categorie

    de Invalid, nu mai vreau să îndur această

    mizerie. Nu am putut să stau aici de cât 20

    de zile, și meam luat drumul Pribegiei. Am

    plecat la Fratele meu Gheorghe.

    În ziua de 2 Octombrie.1917. ora 8. dimineța

    mam suit în tren și am plecat la Fratele meu.

    Ajuns la Ștefănești am găsit pe Frățior bolnav

    de „Febră  Tifoidă„ . Sosisem la timp pentru al

    îngriji. Aproape să nul mai pot recunoaște.

    Așa de slăbise. Toate speranţele de al

    salva, le pierdusem. Așteptam din zi în zi

    momentul, săși dea sfârșitul zilelor, în brațele

    mele. Doar bunul Dzeu, nu sa îndurat, să

    mă lase strein pe lume, fără nici o mân-

    gâiere, de la nimeni. Și printr-o muncă ne-

    obosită, condus de Dl Colonel Medic Stănescu,

    lam putut face bine. 

  • October 11, 2018 14:47:26 Daniela Cristea

     Pagina stângă 

    Când ma văzut, nu știa ce să mai mă

    întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate

    închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el.

    când ne’am întâlnit amândoi în această

    pribegie scăpați din marele vârtej. Nu am

    stat la el decât 8 zile până în ziua de 10

    Sectembrie. Când am plecat la Iașși sămi

    văd visul cu ochi. Promițându-i lui Gheorghe

    că dacă nu mio conveni serviciul pe care

    mi’l va da, voi veni iară la el. Ajunși la

    Iașși mam presentat împreună cu tovarășul

    meu la Căpitanul Doctor Minovici care făcea

    parte din societatea Invalizilor din Răsboaie și

    pe care pe el îl cunoșteam ca șef al

    nostru. Căci el ne evacuase de la Mrea

    Văratec. Cum neam dus la el nea luat

    și nea dus la serviciu la Piroticnie .

    Nu era un așa servici greu, făceam și

    aici pe furieru. Eram plătit destul de bine

    5 lei pe zi, mâncare, (bine înțeles la Cazan). 

     Pagina dreaptă 

     Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus 61

     Dar dormitu era parșiv rău, fără măsură

    de mizerabil. Aproape ca pe front. Insă des-

    obijnuit cu mizerabile, și în aceasta categorie

    de Invalid, nu mai vreau să îndur aceaste

    mizerii. Nu am putut să stau aici de cât 20 d

    e zile, și meam luat drumul Pribegiei. Am

    plecat la Fratele meu Gheorghe.

    În ziua de 2 Octombrie.1917. ora 8. dimineța

    mam suit în tren și am plecat la Fratele meu.

    Ajuns la Ștefănești am găsit pe Frățior bolnav

    de „Febră  Tifoidă„ . Sosisem la timp pentru al

    îngriji. Aproape să nul mai pot recunoaște.

    Așa de slăbise. Toate speranţele de al

    salva, le pierdusem. Așteptam din zi în zi

    momentul, săși dea sfârșitul zilelor, în brațele

    mele. Doar bunul Dzeu, nu sa îndurat, să

    mă lase strein pe lume, fără nici o mân-

    gâiere, de la nimeni. Și printr-o muncă ne-

    obosită, condus de Dl Colonel Medic Stănescu,

    lam putut face bine. 


  • March 24, 2017 11:13:45 Ioana-Roxana Orza

     Când ma văzut, nu știa ce să mă mai întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el. când ne’am întâlnit amândoi în această pribegie scăpați din marele vârtej. Nu am stat la el decât 8 zile până în ziua de 10 Sectembrie. Când am plecat la Iașși sămi văd visul cu ochi. Promițându-i lui Gheorghe că dacă nu mio conveni serviciul pe care mi’l va da, voi veni iară la el. Ajunși la Iașși mam presentat împreună cu tovarășul meu la Căpitanul Doctor Minovici care făcea parte din societatea Invalizilor din Răsboaie și pe care pe el îl cunoșteam ca șef al nostru. Căci el ne evacuase de la Msea Văratec. Cum neam dus la el nea luat și nea dus la serviciu la  ... . Nu era un așa servici greu, făceam și aici pe funieru. Eram plătit destul de bine 5 lei pe zi, mâncare, (bine înțeles la Cazan). stânga

     Dar dormitu era parșiv rău, fără măsură de mizerabil. Aproape ca pe front. Insă desobijnuit cu mizerabile, și în aceasta categorie de Invalid, nu mai vreau să îndur aceaste mizerii. Nu am putut să stau aici de cât 20 de zile, și meam luat drumul Pribegie. Am plecat la Fratele meu Gheorghe. În ziua de 2 Octombrie.1917. ora 8. dimineța mam suit în tren și am plecat la Fratele meu. Ajuns la Ștefănești am găsit pe frîțior bolnav de „Febră  Tifoidă„ . Sosisem la timp pentru al îngriji. Aproape să nul mai pot recunoaște. Așa deslăbise. Așteptam din zi în zi momentul, săși dea sfârșitul zilelor în brațele mele. Doar bunul Dzeu, nu sa îndurat să mă lase strein pe lume, fără nici o mângâiere, de la nimeni. Și printr-o muncă neobosită, condus de Dl Colonel Medic Stănescu lam putut face bine. dreapta


  • March 24, 2017 11:13:19 Ioana-Roxana Orza

     Când ma văzut, nu știa ce să mă mai întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el. când ne’am întâlnit amândoi în această pribegie scăpați din marele vârtej. Nu am stat la el decât 8 zile până în ziua de 10 Sectembrie. Când am plecat la Iașși sămi văd visul cu ochi. Promițându-i lui Gheorghe că dacă nu mio conveni serviciul pe care mi’l va da, voi veni iară la el. Ajunși la Iașși mam presentat împreună cu tovarășul meu la Căpitanul Doctor Minovici care făcea parte din societatea Invalizilor din Răsboaie și pe care pe el îl cunoșteam ca șef al nostru. Căci el ne evacuase de la Msea Văratec. Cum neam dus la el nea luat și nea dus la serviciu la  ... . Nu era un așa servici greu, făceam și aici pe funieru. Eram plătit destul de bine 5 lei pe zi, mâncare, (bine înțeles la Cazan). stânga

    Dar dormitu era parșiv rău, fără măsură de mizerabil. Aproape ca pe front. Insă desobijnuit cu mizerabile, și în aceasta categorie de Invalid, nu mai vreau să îndur aceaste mizerii. Nu am putut să stau aici de cât 20 de zile, și meam luat drumul Pribegie. Am plecat la Fratele meu Gheorghe. În ziua de 2 Octombrie.1917. ora 8. dimineța mam suit în tren și am plecat la Fratele meu. Ajuns la Ștefănești am găsit pe frîțior bolnav de „Febră  Tifoidă„ . Sosisem la timp pentru al îngriji. Aproape să nul mai pot recunoaște. Așa deslăbise. Așteptam din zi în zi momentul, săși dea sfârșitul zilelor în brațele mele. Doar bunul Dzeu, nu sa îndurat să mă lase strein pe lume, fără nici o mângâiere, de la nimeni. Și printr-o muncă neobosită, condus de Dl Colonel Medic Stănescu lam putut face bine.


  • March 24, 2017 11:08:51 Ioana-Roxana Orza

     Când ma văzut, nu știa ce să mă mai întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el. când ne’am întâlnit amândoi în această pribegie scăpați din marele vârtej. Nu am stat la el decât 8 zile până în ziua de 10 Sectembrie. Când am plecat la Iașși sămi văd visul cu ochi. Promițându-i lui Gheorghe că dacă nu mio conveni serviciul pe care mi’l va da, voi veni iară la el. Ajunși la Iașși mam presentat împreună cu tovarășul meu la Căpitanul Doctor Minovici care făcea parte din societatea Invalizilor din Răsboaie și pe care pe el îl cunoșteam ca șef al nostru. Căci el ne evacuase de la Msea Văratec. Cum neam dus la el nea luat și nea dus la serviciu la  ... . Nu era un așa servici greu, făceam și aici pe funieru. Eram plătit destul de bine 5 lei pe zi, mâncare, (bine înțeles la Cazan). stânga

    Dar dormitu era parșiv rău, fără măsură de mizerabil. Aproape ca pe front. Insă desobijnuit cu mizerabile, și în aceasta categorie de Invalid, nu mai vreau să îndur aceaste mizerii. Nu am putut să stau aici de cât 20 de zile, și meam luat drumul Pribegie. Am plecat la Fratele meu Gheorghe. În ziua de 2 Octombrie.1917. ora 8. dimineța mam suit în tren și am plecat la Fratele meu. Ajuns la Ștefănești am găsit pe frîțior bolnav de 


  • March 24, 2017 11:05:06 Ioana-Roxana Orza

    Când ma văzut, nu știa ce să mă mai întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el. când ne’am întâlnit amândoi în această pribegie scăpați din marele vârtej. Nu am stat la el decât 8 zile până în ziua de 10 Sectembrie. Când am plecat la Iașși sămi văd visul cu ochi. Promițându-i lui Gheorghe că dacă nu mio conveni serviciul pe care mi’l va da, voi veni iară la el. Ajunși la Iașși mam presentat împreună cu tovarășul meu la Căpitanul Doctor Minovici care făcea parte din societatea Invalizilor din Răsboaie și pe care pe el îl cunoșteam ca șef al nostru. Căci el ne evacuase de la Msea Văratec. Cum neam dus la el nea luat și nea dus la serviciu la  ... . Nu era un așa servici greu, făceam și aici pe funieru. Eram plătit destul de bine 5 lei pe zi, mâncare, (bine înțeles la Cazan).


  • March 24, 2017 11:02:03 Ioana-Roxana Orza

    Când ma văzut, nu știa ce să mă mai întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el. când ne’am întâlnit amândoi în această pribegie scăpați din marele vârtej. Nu am stat la el decât 8 zile până în ziua de 10 Sectembrie. Când am plecat la Iașși sămi văd visul cu ochi. Promițându-i lui Gheorghe că dacă nu mio conveni serviciul pe care mi’l va da, voi veni iară la el. Ajunși la Iașși mam presentat împreună cu tovarășul meu la Căpitanul Doctor Minovici care făcea parte din societatea Invalizilor din Răsboaie și pe care pe el îl cunoșteam ca șef al nostru. Căci el ne evacuase de la Msea Văratec. Cum neam dus la el nea luat și nea dus la serviciu la 


  • March 24, 2017 10:59:07 Ioana-Roxana Orza

    Când ma văzut, nu știa ce să mă mai întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el. când ne’am întâlnit amândoi în această pribegie scăpați din marele vârtej. Nu am stat la el decât 8 zile până în ziua de 10 Sectembrie. Când am plecat la Iașși sămi văd visul cu ochi. Promițându-i lui Gheorghe că dacă nu mio conveni serviciul pe care mi’l va da, voi veni iară la el


  • March 24, 2017 10:56:10 Ioana-Roxana Orza

    Când ma văzut, nu știa ce să mă mai întrebe de bucurie. In fine, ori cine își poate închipui, ce bucurie a fost pe mine și pe el. când ne


Description

Save description
  • 47.1584549||27.6014418||

    Iaşi

  • 47.7908198||27.1970077||

    Ştefăneşti

  • 45.9426198||24.94911000000002||

    Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova

    ||1
Location(s)
  • Story location Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
  • Document location Iaşi
  • Additional document location Ştefăneşti
Login and add location


ID
6215 / 142311
Source
http://europeana1914-1918.eu/...
Contributor
Dumitru Monica Bianca
License
http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/


September 10, 1917 – October 2, 1917
Login to edit the languages
  • Română

Login to edit the fronts
  • Eastern Front

Login to add keywords
  • Artillery
  • Conscientious Objection
  • Home Front
  • Medical
  • Prisoners of War
  • Recruitment and Conscription
  • Tanks and Armoured Fighting Vehicles
  • Transport
  • Trench Life

Login and add links

Notes and questions

Login to leave a note