Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 57
Transcription
Transcription history
-
Pagina stângă
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel meam
petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În
toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului
sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și
Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui
pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.
În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de
Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi
făceau parte din personalu spitalului. De altfel
aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,
deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai
multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și
cu personalul spitalui, din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă
vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
/,
Pagina dreaptă
Numerotarea paginii în colţul din dreapta sus
57
Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi
de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit
într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman
la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,
Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am
ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24
și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua
de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos
care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în
direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căruța.
Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu
și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici
am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el
la Mănăstirea Bisericani.
/,
-
Pagina stângă
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel meam
petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În
toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului
sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și
Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui
pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.
În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de
Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi
făceau parte din personalu spitalului. De altfel
aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,
deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai
multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și
cu personalul spitalui, din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă
vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
/,
Pagina dreaptă
Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi
de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit
într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman
la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,
Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am
ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24
și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua
de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos
care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în
direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căruța.
Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu
și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici
am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el
la Mănăstirea Bisericani.
/,
-
Pagina stângă
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel meam
petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În
toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului
sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și
Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui
pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.
În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de
Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi
făceau parte din personalu spitalului. De altfel
aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,
deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai
multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și
cu personalul spitalui, din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă
vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
/,
dreapta
Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi
de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit
într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman
la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,
Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am
ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24
și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua
de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos
care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în
direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căruța.
Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu
și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici
am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el
la Mănăstirea Bisericani.
/,
-
Pagina stângă
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel meam
petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În
toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului
sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și
Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui
pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.
În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de
Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi
făceau parte din personalu spitalului. De altfel
aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,
deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai
multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și
cu personalul spitalui, din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă
vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
/,
dreapta
Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi
de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit
într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman
la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,
Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am
ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24
și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua
de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos
care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în
direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.
Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu
și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici
am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el
la Mănăstirea Bisericani.
/,
-
stânga
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel meam
petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În
toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului
sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și
Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui
pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.
În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de
Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi
făceau parte din personalu spitalului. De altfel
aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,
deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai
multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și
cu personalul spitalui, din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă
vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
/,
dreapta
Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi
de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit
într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman
la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,
Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am
ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24
și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua
de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos
care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în
direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.
Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu
și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici
am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el
la Mănăstirea Bisericani.
/,
-
stânga
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel meam
petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În
toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului
sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și
Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui
pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.
În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de
Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi
făceau parte din personalu spitalului. De altfel
aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,
deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai
multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și
cu personalul spitalui, din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă
vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
/,
dreapta
Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi
de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit
într'o căruță, meam luat adio de la tovarăși mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
mă despărțeam de ei. Și am pornit în direcția Roman
la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,
Bălusești, Brătianu, Elisabeta Doamna, și am
ajuns pe la ora 4. p. m. în Roman. În zile de 24
și 25 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua
de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos
care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în
direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.
Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu
și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici
am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el
la Mănăstirea Bisericani.
-
stânga
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel meam
petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În
toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului
sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și
Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui
pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.
În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de
Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi
făceau parte din personalu spitalului. De altfel
aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,
deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai
multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și
cu personalul spitalui, din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se făceau. Au căutat, să mă
vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
/,
dreapta
Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi
de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit sp mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit
într-o căruță, meam luat adio de la tovarăți mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
mă despărțeau de ei. Și am pornit în direcția Roman
la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,
Bălusești, Brătionu, Elisabeta Doamna, și am
ajuns pe la ora 4.p.m. în Roman. În zile de 24
și 24 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua
de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos
care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în
direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.
Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu
și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici
am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el
la Mănăstirea Bisericani.
-
stânga
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandria la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel meam
petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În
toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului
sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și
Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui
pe ei jucând, parcă mă distra pe mine.
În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de
Artistul Ohiug cu soția sa, căci ei amândoi
făceau parte din personalu spitalului. De altfel
aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,
deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai
multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și
cu personalul spitalui, din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se făceau. Au cântat, să mă
vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi
de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit sp mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit
într-o căruță, meam luat adio de la tovarăți mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
mă despărțeau de ei. Și am pornit în direcția Roman
la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,
Bălusești, Brătionu, Elisabeta Doamna, și am
ajuns pe la ora 4.p.m. în Roman. În zile de 24
și 24 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua
de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos
care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în
direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.
Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu
și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici
am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el
la Mănăstirea Bisericani.
-
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandri la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel meam
petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În
toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului
sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și
Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui
pe ei jucand ... mă distra pe mine.
În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de
Artistul Ohiug cu Soșia sa, căci ei amândoi
făceau parte din personalu spitalului. De altfel
aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,
deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai
multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și
cu personalul spitalui, din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se făceau. Au cântat, să mă
vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi
de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit sp mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit
într-o căruță, meam luat adio de la tovarăți mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
mă despărțeau de ei. Și am pornit în direcția Roman
la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,
Bălusești, Brătionu, Elisabeta Doamna, și am
ajuns pe la ora 4.p.m. în Roman. În zile de 24
și 24 Mai 1917. am stat în Roman. Iar în ziua
de 26. Mai 1917, împreună cu un alt reformat, tuberculos
care mergea la Mănăstirea Bisericani am pornit în
direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.
Am trecut prin satele: Dulcești, Bozieni, Girovu
și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3. p. m. De aici
am pornit cu acel reformat săl duc îtâi pe el
la Mănăstirea Bisericani.
-
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsandri la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel meam
petrecut zilele amare, din spitalu Dămienești. În
toate Duminicele și sărbătorile, în curtea spitalului
sau la pădure, chemam fete și baeți din sat și
Costică Burcea le cânta din vioară. Așa că văzândui
pe ei jucand ... mă distra pe mine.
În ziua de 10 Mai am avut o serbare dată de
Artistul Ohiug cu Soșia sa, căci ei amândoi
făceau parte din personalu spitalului. De altfel
aici am făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le am scrise în carnetu de adrese,
deși eram nenorocit, umblam în Cârje. După mai
multe dificultăți ce le-am avut cu doctorul și
cu personalul spitalui, din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se făceau. Au cântat, să mă
vindece mai iute pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În fine văzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
Și odată cu închiderea Ranei mea făcut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infirmi
de la Mănăstirea Văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit sp mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23. Mai 1917 mam suit
într-o căruță, meam luat adio de la tovarăți mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
mă despărțeau de ei. Și am pornit în direcția Roman
la Garnizoană. Am trecut prin satele Spiridonu,
Bălusești, Brătionu, Elisabeta Doamna, și am
-
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsanotri la Pădure și
până seara ne cânta din vioară. Astfel neam
petrecur zilele amare, din spitalul Dăniceăti. În
toate Duminicele și sărbătorile, în cartea spitalului
sau la Pădure, chemam fete și băeți din sat și
Costică Burcea le cânta din Vioară. Așa că văzândui
Pe iei jucând parcă mă distra pe mine
În ziua de 10 mai am avut o scrisoare dată de
Artistul Ohiug cu Soția sa. căci ei amandoi
făceau parte din personalul spitalului. De altfel
aici au făcut cunoștință cu mai mulți prieteni și
prietene, pe care le au scrise în carnetul de adrese,
deși erau
umblau în Cârje. După maimulte dificultăți ce le-am avut cu doctorulu și
cu personalul spitalului; din pricina mai multor
neajunsuri ce ni se faceau. Au căutat, să mă
vindece mai iute, pe mine și pe plutonier, ca să poată
scăpa de noi. În furie arzându-mă în mai
multe zile cu nitrat de argint, a fost silită rana
să prinză o coajă și să se închiză.
... Partea dreaptă
Și odată cu închiderea rănei mea facut bilet
de Eșire și de evacuare la Azilul de Infrimi
de la Mănăstirea văratec. Iam cerut să îmi dea
drumul la fratele meu Gheorghe, dar nu a vrut.
Așa că am fost silit să mă duc la sus zisa
Mănăstire. În ziua de 23 Mai 1917mam suit
într-o căruță, meam luat adio de la tovarășii mei
de suferință și de la prieteni, care cu lacrimi în ochi
ma despărțeau de ei. Am trecut prin satele Spiridon
Băltești, Brătianu, Elisabeta Doamna. și am
ajuns pe la ora 4 p.m. în Roman. În zile de 24
și 25 Mai 1917 am stat în Roman. Iar în ziua
de 26 Mai 1917, împreună cu un alt reformat,
care mergea la Mănăstirea Bisericani. am pornit în
direcția sus numitelor Mănăstiri. Cu căsuța.
Am trecut prin satele: Dulcești, Bozicui,Girovi,
și am sosit la Piatra Neamț pe la ora 3 p.m. De aici
am pornit cu acel reformat săl duc întâi pe el
la Mănăstirea Bisericani.
-
prieteni și cu un bun viorist Costică Burcea din Alecsan
Description
Save description- 46.7376775||26.9941937||
Dămieneşti
- 46.8143562||26.9947023||
satul Băluseşti
- 46.9333781||26.9265451||
Roman
- 46.9616256||26.788889||
Dulceşti
- 46.9488584||26.5012589||
Girovu
- 46.9299616||26.3779793||
Piatra Neamţ
- 46.9587541||26.2380338||
Mănăstirea Bisericani
- 45.9426198||24.94911000000002||||1
Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Location(s)
Story location Frontul din Transilvania, Muntenia si Moldova
Document location Dămieneşti
-
Additional document location satul Băluseşti
-
Additional document location Roman
-
Additional document location Dulceşti
-
Additional document location Girovu
-
Additional document location Piatra Neamţ
-
Additional document location Mănăstirea Bisericani
- ID
- 6215 / 142307
- Contributor
- Dumitru Monica Bianca
May 10, 1917 – May 26, 1917
Login to edit the languages
- Română
Login to edit the fronts
- Eastern Front
Login to add keywords
- Artillery
- Conscientious Objection
- Home Front
- Medical
- Prisoners of War
- Recruitment and Conscription
- Tanks and Armoured Fighting Vehicles
- Transport
- Trench Life
Login to leave a note