Jurnalul de razboi al lui Ioan Tanasescu, item 27

• October 8, 2018 13:12:11 Daniela Cristea

  
  

   Pagina din stânga 

   vedeam pe stradă, câte un camarad de 

  ai voștri, căzut prada vremei șchije de 

  obuz. Ca să scap și de aici, am luato

  pe o vale, ca să es după străzile bătute 

  de Artilerie. Mam dus, până am eșit pe un 

  deal, unde mam întâlnit cu D^nu Căpitan 

  Papadopol, cu Compania sa. Am scoborât

  dealul și am dat de șoseaua care trebuea

  so urmez. Eșit la șosea, am stat jos, 

  când a început să se străngă oameni, care

  din cotro o apucase. Se adună tot Regimentul

  și pornim iarăși înspre frontieră.

  Seara ajungem la vama ungurească. Se dă

  ordin, că trupa rămâne să cantoneze până 

  dimineața acolo. Am întins foaea de Cort

  pe niște crăngi, căci era  nor și nu știam 

  ce se întâmplă noaptea. Ori ninge, ori

  plouă și mam culcat. Foc nu ne lăsa 

  să facem, căci ne vedea inamicul.Noaptea

  a început un vânt, friguros, deți clănțănea

   
  

   Pagina din dreapta 

  Numerotarea paginii în colțul din dreapta sus  27

  măselele în gură. Nu am putut dormi, mam sculat

  și mam plimbat pe șosea până dimineața.

  In dimineața zilei de 29. Sectembrie, fiind nevoe

  de hărțile cu imprejmuirile, frontierei noastre, și 

  cum trenul de luptă, unde era hărțile, se găsea

  în Comuna Telejenelu în România, îmi dă ordin

  D^l maior, să încalic pe un cal și să mă duc să

  le iau. Eau Calu și plec. Ce bucurie simțeam și

  cât de fericit eram, când mă gândeam că

  am ajuns, să pui iar piciorul pe pământul 

  Românesc. De acum în colo, imi ziceam, că

  chiar de ași muri, nu mor pe pământ strein și 

  are să mă îngroape pe pământul,,Patriei mele"

  Pe la ora 10. a.m. am sosit în Comuna Telejenelu. 

  Ajuns aici, parcă nu mai eram în Răsboi

  eram cu totul strein de mizeriile ce le îndurasem. 

  Când ma văzut prietenii, de pe la căruțe, mai 

  ales Radu Cristescu, un bun prieten al meu și

  Consătean, a început să se închine, văzându-mă

  scăpat teafăr din atâtea furtune.

  
  

  
  

  
  

• March 23, 2017 22:45:28 Andreea Pop

   

   vedeam pe stradă, câte un camarad de 

  ai voștri, căzut prada vremei șchije de 

  obuz. Ca să scap și de aici, am luato

  pe o vale, ca să es după străzile bătute 

  de Artilerie. Mam dus, până am eșit pe un 

  deal, unde mam întâlnit cu D^nu Căpitan 

  Papadopol, cu Compania sa. Am scoborât

  dealul și am dat de șoseaua care trebuea

  so urmez. Eșit la șosea, am stat jos, 

  când a început să se străngă oameni, care

  din cotro o apucase. Se adună tot Regimentul

  și pornim iarăși înspre frontieră.

  Seara ajungem la vama ungurească. Se dă

  ordin, că trupa rămâne să cantoneze până 

  dimineața acolo. Am întins foaea de Cort

  pe niște crăngi, căci era  nor  și nu știam 

  ce se întâmplă noaptea. Ori ninge, ori

  plouă și mam culcat. Foc nu ne lăsa 

  să facem, căci ne vedea inamicul.Noaptea

  a început un vânt, friguros, deți clănțănea

   Pagina din stânga
  

  
  

   

                                                                        27

  măselele în gură. Nu am putut dormi, mam sculat

  și mam plimbat pe șosea până dimineața.

  In dimineața zilei de 29. Sectembrie, fiind nevoe

  de hărțile cu imprejmuirile, frontierei noastre, și 

  cum trenul de luptă, unde era hărțile, se găsea

  în Comuna Telejenelu în România, îmi dă ordin

  D^l maior, să încalic pe un cal și să mă duc să

  le iau. Eau Calu și plec. Ce bucurie simțeam și

  cât de fericit eram, când mă gândeam că

  am ajuns, să pui iar piciorul pe pământul 

  Românesc. De acum în colo, imi ziceam, că

  chiar de ași muri, nu mor pe pământ strein și 

  are să mă îngroape pe pământul,,Patriei mele"

  Pe la ora 10. a.m. am sosit în Comuna Telejenelu. 

  Ajuns aici, parcă nu mai eram în Răsboi

  eram cu totul strein de mizeriile ce le îndurasem. 

  Când ma văzut prietenii, de pe la căruțe, mai 

  ales Radu Cristescu, un bun prieten al meu și

  Consătean, a început să se închine, văzându-mă

  scăpat teafăr din atâtea furtune.

   Pagina din dreapta

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 23, 2017 22:36:40 Andreea Pop

   

  vedeam pe stradă, câte un camarad de 

  ai voștri, căzut prada vremei șchije de 

  obuz. Ca să scap și de aici, am luato

  pe o vale, ca să es după străzile bătute 

  de Artilerie. Mam dus, până am eșit pe un 

  deal, unde mam întâlnit cu D^nu Căpitan 

  Papadopol, cu Compania sa. Am scoborât

  dealul și am dat de șoseaua care trebuea

  so urmez. Eșit la șosea, am stat jos, 

  când a început să se străngă oameni, care

  din cotro o apucase. Se adună tot Regimentul

  și pornim iarăși înspre frontieră.

  Seara ajungem la vama ungurească. Se dă

  ordin, că trupa rămâne să cantoneze până 

  dimineața acolo. Am întins foaea de Cort

  pe niște crăngi, căci era  nor  și nu știam 

  ce se întâmplă noaptea. Ori ninge, ori

  plouă și mam culcat. Foc nu ne lăsa 

  să facem, căci ne vedea inamicul.Noaptea

  a început un vânt, friguros, deți clănțănea

   Pagina din stânga
  

  
  

  
  

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description