Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 48

• March 23, 2017 21:05:23 Raluca Man

  51

  Ah! Cu ce durere trebe să le zicem:

  Nu mi-e cu putință. Și apoi să plângem.

  Căci ne-au legat vrăjmașii: în lanțuri și fieră

  De nu putem mișca mâni, ba nice picioare.

  
  

  Astfel un răspuns sărmanii, când aud,

  Să chinuesc, să iasă, până ce asud’;

  Ei voesc să iasă, să mai cerceteze

  Pre noi din lanțuri, să ne elibereze.

  
  

  Inse neputând din mormânt să iasă,

  Osteniți să lasă, și trist lăcrămează.

  Lacrăma străbate din mormânt în zori,

  Și s-așade jalnic, ca roauă pe flori;

  
  

  Ca să vadă lumea cum doarme Românul,

  Și’n mormântul rece la țară ’i-e gândul.

  El ar vrea să iasă stiind’o în periclu;

  Iar neputând plânge, de să uda și:

                                                           pământul.

• March 21, 2017 19:55:19 Raluca Man

  Ah! Cu ce durere trebe să le zicem:

  Nu mi-e cu putință. Și apoi să plângem.

  Căci ne-au legat vrăjmașii: în lanțuri și fieră

  De nu putem mișca mâni, ba nice picioare.

  
  

  Astfel un răspuns sărmanii, când aud,

  Să chinuesc, să iasă, până ce asud’;

  Ei voesc să iasă, să mai cerceteze

  Pre noi din lanțuri, să ne elibereze.

  
  

  Înse neputând din mormânt să iasă,

  Osteniți să lasă, și trist lăcrămează.

  Lacrăma străbate din mormânt în zori,

  Și s-așade jalnic, ca roauă pe flori;

  
  

  Ca să vadă lumea cum doarme Românul,

  Și’n mormântul rece la țară ’i-e gândul.

  El ar vrea să iasă stiind’o în periclu;

  Iar neputând plânge, de să uda și:

                                                           pământul.

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 21, 2017 19:52:52 Raluca Man

  Ah! Cu ce durere trebe să le zicem:

  Nu mi-e cu putință. Și apoi să plângem.

  Căci ne-au legat vrăjmașii: în lanțuri și fieră

  De nu putem mișca mâni, ba nice picioare.

  
  

  Astfel un răspuns sărmanii, când aud,

  Să chinuesc, să iasă, până ce asud’;

  Ei voesc să iasă, să mai cerceteze

  Bre noi din lanțuri, să ne elibereze.

  
  

  Înse neputând din mormânt să iasă,

  Osteniți să lasă, și trist lăcrămează.

  Lacrăma străbate din mormânt în zori,

  Și s-așade jalnic, ca roauă pe flori;

  
  

  Ca să vadă lumea cum doarme Românul,

  Și’n mormântul rece la țară ’i-e gândul.

  El ar vrea să iasă stiind’o în periclu;

  Iar neputând plânge, de să uda și:

                                                           pământul.

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version
• March 21, 2017 19:52:31 Raluca Man

  Ah! Cu ce durere trebe să le zicem:

  Nu mi-e cu putință. Și apoi să plângem.

  Căci ne-au legat vrăjmașii: în lanțuri și fieră

  De nu putem mișca mâni, ba nice picioare.

  
  

  Astfel un răspuns sărmanii, când aud,

  Să chinuesc, să iasă, până ce asud’;

  Ei voesc să iasă, să mai cerceteze

  Bre noi din lanțuri, să ne elibereze.

  
  

  Înse neputând din mormânt să iasă,

  Osteniți să lasă, și trist lăcrămează.

  Lacrăma străbate din mormânt în zori,

  Și s-așade jalnic, ca roauă pe flori;

  
  

  Ca să vadă lumea cum doarme Românul,

  Și’n mormântul rece la țară ’i-e gândul.

  El ar vrea să iasă stiind’o în periclu;

  Iar neputând plânge, de să uda și:

                                                           pământul.

  
  

  
  

  
  

  
  

  • Show revision
  • Compare to current version
  • Compare to previous version

Description