Lupta unui soldat român pe două fronturi

Bunicul, soldatul Giurgiu Traian, născut în familie de țărani români în 1894, în comuna Măgura, districtul Turda, a luptat inițial pe frontul italian,fiind ulterior reînrolat în Regimentul 31 artilerie. În anul 1914, venind din comuna Iara cântând, însoțit de un prieten pădurar, a intrat într-o altercație cu niște jandarmi maghiari, unul dintre jandarmi pierzându-și viața după o scurtă perioadă de timp în urma loviturilor primite în altercație. Bunicul a fost pus sub urmărire, împreună cu pădurarul Bia Gheorghe, și trimis pe frontul italian în linia I. Ulterior a dezertat aruncând în aer un depozit de muniție, toți crezând că a murit în explozie. A venit pe jos acasă, deplasându-se noaptea și hrănindu-se cu făina găsită într-o moară. S-a predat autorităților. A fost reîncorporat în armata română fiind conductor de cai (caii se foloseau pentru transportul tunurilor) în Regimentul 31 artilerie. Pentru faptele din a doua încorporare a primit medalia "Victoria". Bunicul a decedat când avea nepotul 2 ani.