Ziar Unirea, anul XXVIII, nr. de propagandă 25, 13 decembrie 1918, Blaj

Edit transcription:

...

Transcription saved

Enhance your transcribing experience by using full-screen mode

Transcription

You have to be logged in to transcribe. Please login or register and click the pencil-button again

Anul XXVIII. BLAJ, Vineri 13 Decemvrie 1918. Nr de propagandă 25.

U n i r e a

ZIAR NAȚIONAL COTIDIAN

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Coloana 1

Instrucția

e cea mai gingașă. Toate re-

sorturile își mai pot aveà oa-

menii lor de mântuială, năcazu-

rile începutului. La instrucție

trebuie să fie oamoni întregi.

În chestiile noastre interne se

pot face greșeli, întrelăsări

chiar, la instrucție orice gre-

șală devine fatală.

Nici un program nu ne privește

atât de adâne în viitor, ca cel

cultural. Nici o muncă nu e

atât de răbdarea aceea infinită,

apostolică, ca cea culturală.

Orice program de guvernament

iși are părțile lui de strălucire,

orice muncă roadele sale imi-

nente, cea culturală de abià la

ani, la zeci de ani, iese la iveală.

S'au făcut greșeli la început,

pân' ce pot îi îndreptate, se

răsbună cumplit.

Experimentarea merge intot-

deauna în paguba nivelului no-

stru cultural.

Și nivelul acesta va fi nu

numai cea mai temeinică ga-

ranță a cosolidării noasre lă-

untrice, ci zala prin care ne

încopciem de cultura, civilizația

Apusului. Dacă răsboiul din

1870 l-a câștigat Schulmeister-

ul german și nu militarismul,

răsboiul nostru pentru consoli-

dare, îl va câștigà școala ro-

mânească.

Sistemul unguresc a putut să

guverneze țata cu armele întu-

nerecului și ajutorul jandarme-

riei, noi trebue să o guvernăm

prin învățătura școlii, prin pu-

terea cuvântului și lumina con-

vingerii.

Agrul e mare, muncitorii sunt

puțini. Aceea ce ne lipsește ca

număr, să suplinească dragostea,

entusiasmul fiecăruia, pus în

serviciul unei cauze mari, cum

e cultura națională. Tot omul

de școală să fie azi la locul lui.

Dacă acum nu vom îndrumà

gândirea românească spre oga-

șiile adevăratei culturi, am luat o

grea răspundere asupra noastră.

De loc nu e indiferent pentru

noi deci programul cultural al

guvernului și mai ales felul

cum acela va fi aplicat.

Dr. Octavian Prie.

Coloana 2 sus

Carpați...

Carpați, voi v'ați aprins odată și ați

ars în flacări uriașe

Și-a voastre coaste și 'npânziră in flori

de sânge pătimașe.

Și gloanțele întrau în carne, cum cad pe

câmp mănoase ploi,

Plângeau măicuțele obidite, ce-au legănat

la sân eroi...!

Sunase oara răsbunării pe cum în stele ne-au

fost scrise,

Și sângele atâtor neamuri pe atâtea văi

se plămădise,

Din el resare albă, mândră a libertații

sfântă floare,

Și 'n sgomot lung se fiânge 'n două și

poarta grea dela prinsoare...!

Dia ea ieșì, ca o furtună, un neam, ce atât în-

genunchiase

Și fiecare la altarul, la care mult se

închinase,

Aveà câte-un Hristos în cuie, ori câte-o

maică 'ndurerată,

Luciau atâtea diamante în lacrima

lor preacurată.

Jos jugul greu, ce îl purtasem, jos lanțul

greu al tirăniei,

Jos cărămida, ce zidise stindardul

stânt al României,

Cu buze calde îl sărută Ardealul

și-a lui românime,

Cât sângerarăm pentru dânsul, de-acum

nu-l mai sfârtică nime...!

Răsumă clopotul cel mare din turnul

sfânt al mănăstirii,

E sărbătoarea libertății, e sărbătoarea

infrățirii.

Răsună văile și munții de cântece

de înălțare,

Trăească steaua libertății,

trăească România mare...!

Elena din Ardeal.

Coloana 2 jos și la stânga

Chestia noastră agrară.

Ne avem și noi chestia noastră

agrară. Putem spune, că o avem.

Ba, ce-i mai mult, ne stă în

putință s'o rezolvim așa, cum o

cer interesele noastre. Ne-am

văzut noi și până acum de treb-

șoare, cu stăruința tăcută a

omului asuprit. Numai cât fără

sistem așa la întâmplare. Am

cumpărat moșii și am parțelat.

Multe curii nemeșești au ajuns

în mâni românești. Mai ales în

anii din urmă. După o epocă

de sfârmizare, de pulverizare a

Coloana 2 jos și drept

moșiilor a venit altă de întărire,

de reîntregire. In direcția aceasta

s'au arătat succese îmbucură-

toare. In restimp de 10 ani peste

150.000 jugăre au trecut în stă-

pânire românească.

Guvernul unguresc n'a prins

decât târziu de veste. Ocupați

și obsedați, până la nebunie, de

politica lor de maghiarizare,

n'au observat decât târziu, că

le furăm pământul de sub pici-

oare. Ei s'au făcut stăpâni peste

școlile noastre, noi peste moșiile

lot. Când au observat, a fost,

spre norocul nostru, prea târziu.

Coloana 3

Au tras clopotul într'o dungă.

Au făcut planuri peste planuri.

Frumoasa ordinațiune alui Me-

zősy a fost numai începutul unei

acțiuni pragmatice, prin care

voieau să ne nimicească econo-

micește. Abunăseama, nu le-ar fi

succes. Dar ne-ar fi stânjeni

mult. Pentru noi a fost un mare

bine, că ungurii au fost, aproape

totdeauna, întârziații ”Europei.

Așa în politiac lor de maghia-

rizare, în care au copiat pe

nemți cu o întârziare de 40 ani.

Așa în actuala lor fază de de-

mocratizare, pe care au amânat-o

până după ciasul al 12-lea.

Prin noua lor politică econo-

mică, ei au cercat să isbească

fără cruțare, nemțește, la rădă-

cina vieții noastre naționale.

Politica aceasta a fost a lui Tisza-Wekerle. Dar nu numa

a lor. Károlyi și pseudo-demo-

crații lui au aceaș politică.

„Democrația ungurească” au

voit s'o întemeize pe ruinele

vieții economice a naționalită-

ților din țară. Ce ne-a dat

Jászi la Arad? Libertățile cul-

turale și politice ale cantoane-

lor fin Elveția. Să fim auto-

nomi în școală, biserică și ad-

ministrație. Ne puteam noi mul-

țamì numai cu atât? Ne-ar ii

dat în mâni armele, cu cari nu

ne-au putut omorî. In schimb,

s'ar fi rezervat cea mai puter-

nică armă: puterea absolut dis-

creționară în chestiile econo-

mice. Ce folos de libertățile ce

ni-le-ar fi dat, dacă economice-

ște am fi fost legați de ei, de

vajnicii noștri dușmani?

Spinarea vieții unui popor e

independența economică. Ne

stă în putință, să-i punem te-

melie bună și trainicș. Pentru

noi, popor de țărani, prima

etapă a acestei independențe e

rezolvirea grabnică și bună a

chestiei agrare.

Țărani liberi pe moșioare

libere!

Petru Suciu.

Frați țărani ! Feriți/vă, ca de

necuratul, de ceice cearcă să vă

amăgească și să vă abată dela

calea cea dreaptă. Aceștia sunt

dușmanii neamului nostru. ---

Bateți/i cu pietrii !