Dumitru Nistor prizonier de război în Japonia, item 140

• March 23, 2017 17:24:13 Tiu Elena

  143

  Eram curios să vvăd că ce îmi vor scrie.

  Văd că'mi scriu: că-au multă sănătate,

  Numa-s plini de jale pentru că-s departe.

  Și cetind eu cartea, am oftat și-am plâns;

  Vădend că soartea unde m-a adus.

  Și cum la părinți adânc m-am gândit,

  Mi-am lîsat jos capul, și am adormit

  Cu capul pe mâni; acolo pe masă,

  Și numai de cât m-am visat pe-acasă:

  Pare-m'că mergeam în sus pe vălcea,

  Și am și vădut pe dulcea mem-mea

  Șădend în fereastra căsii, dinspre cale;

  Vorbea c'o vecină, și plină de jale.

  Ele despre mine chear atunci vorbea,

  Și'ntr-aceia clipă văd pe sora mea;

  Venea peste punte de la vechia fântână,

  Ea aducea apă cu-o căntuță'n mână.

  În dămbuți s'oprește, pe părău privește,

  Și vădend că vin, dânsa mă cunoaște;

  Lasă canta jos, la mine aleargă

  Și fără de vorbă mă sărută'n față.

  După-aceia'mi zice: Vai bade sărace!

  Mult ai fost străin și de noi departe;

  Și de bucurie a plâns și-a oftat,

Description